Contestaţie la executare. Decizia nr. 200/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-03-2012 în dosarul nr. 200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 200/2012
Ședința publică de la 28 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentul contestator C. ȘABAN cu domiciliul în T., ., jud.T. și recurenta P. M. T.-S. I. ȘI T. cu sediul în T., ., nr.2A, jud.T., împotriva sentinței civile nr.2299/24.06.2011 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul P. G. cu domiciliul în T., ., ., jud.T., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 14 martie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 21 martie 2012 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA:
Sub nr._ din 11.08.2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. cererea formulată de către contestatorul Camatar Șaban cu domiciliul în T., ., jud. T., având ca obiect contestație la executare împotriva Procesului-verbal de licitație pentru bunuri imobile nr._ din data de 26.07.2010, în contradictoriu cu intimata P. M. T. – S. I. și T..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin Procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile nr._ din data de 26.07.2010, s-a procedat la valorificarea imobilului situat în mun. T. ., pentru stingerea unei creanțe fiscale restante a debitorului B. G., în sumă de 30 lei, în baza Titlului executoriu nr._/29.10.2009, emis de către intimată.
Cu privire la această vânzare, contestatorul a arătat că au fost încălcate prevederile Codului fiscal, atât în ceea ce privește discrepanța vădită dintre debitul datorat și creanță, cât și faptul că la data vânzării la licitație, imobilul nu mai făcea parte din patrimoniul debitorului B. G., făcând obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 258/05.03.2009 de BNP V. V. V., încheiat cu contestatorul.
A mai precizat contestatorul că la data încheierii antecontractului a achitat vânzătorului B. G. prețul integral și a intrat în posesia imobilului, iar perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu a mai fost posibilă deoarece la data de 20.11.2009, vânzătorul B. G. a decedat.
În drept contestatorul a invocat dispozițiile art. 172 și art. 173 din OUG nr. 92/2003.
În cauză, la cererea contestatorului, a fost citat în calitate de intervenient în interes propriu numitul P. G., adjudecatarul imobilului din mun. T. ..
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca lipsită de interes și a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
La solicitarea instanței, intimata a depus în copie dosarul de executare nr._ din 29.10.2009. (filele nr. 23-77)
La termenul din data de 03.12.2010, contestatorul a formulat precizări prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare.
Prin Încheierea din data de 11.02.2011, instanța a constatat că precizările formulate de către contestator sunt în fapt, o cerere de modificare a acțiunii principale, formulate peste termen. De asemenea, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatorului, invocată de intimată prin apărător, ca urmare a recalificării de către aceasta a excepției lipsei de interes.
Prin sen. civ. nr. 2299/24.06.2011 a Judecătoriei T. a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul C. Șaban și s-a dispus anularea procesului-verbal de licitație pentru bunuri imobile nr._/26.07.2010. De asemenea, intimata a fost obligată la plata sumei de 5000 de lei către contestator, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inițial contestatorul Camatar Șaban a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea Procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile nr._ din data de 26.07.2010, ca fiind nelegal, pentru ca, la al doilea termen de judecată, din data de 03.12.2010, când a fost depus dosarul de executare, după ce la termenul din data de 05.11.2010 părțile au fost legal citate și contestatorul a solicitat atașarea dosarului de executare, contestatorul a formulat precizări prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare.
Prima instanță a apreciat că de fapt precizările contestatorului sunt cereri de modificare ale obiectului cererii de chemare în judecată care nu se încadrează în criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2 C.proc.civ., și sunt formulate după prima zi de înfățișare, potrivit art. 129 alin. 6 C.proc.civ., motiv pentru care a apreciat că este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului indicat inițial în cererea de chemare în judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatorului, invocată de intimată prin apărător, instanța de fond a constatat că această excepție este nefondată, fiind aplicabile dispozițiile art. 399 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Având în vedere faptul că între B. G. și contestator există antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 258/05.03.2009 de BNP V. V. V., privind vânzare imobilului care a făcut obiectul executării silite, judecătorul fondului a constatat că numitul Camatar Șaban este o persoană interesată și vătămată prin executarea silită, deoarece în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, are o creanță de recuperat de la debitorul B. G..
A mai reținut instanța de fond că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 258/05.03.2009 de BNP V. V. V., B. G. în calitate de promitent-vânzător s-a obligat să vândă contestatorului Camatar Șaban, imobilul situat în mun. T. ., la prețul de 115.000 lei, sumă care a fost achitată integral de contestator înainte de semnarea antecontractului și că părțile au prevăzut că contractul de vânzare se va încheia până la data de 05.06.2009.
S-a mai reținut că la data de 31.03.2009, B. G. și-a schimbat domiciliul din mun. T. ., în mun. T., Ale. Labirintului nr. 5, ., . la data de 20.11.2009, B. G. să deceze, cheltuielile ocazionate de înhumare fiind alocate de Direcția de Asistență și Protecție Socială din cadrul Consiliului Local T., deoarece nu au fost identificați aparținători.
S-a mai arătat în hotărârea primei instanțe că la data de 29.10.2009, P. M. T.–S. I. și T. a emis pe numele debitorului B. G., două titluri executorii cu aceleași nr._, primul pentru suma de 2.099 lei debit și 871 lei majorări, iar al doilea pentru suma de 29 lei debit și 1 leu majorări și că în titlul executoriu figurează ca obligație bugetară, taxa habitat în sumă de 133 lei, cu termen legal de plată 15.03.2009, în condițiile în care potrivit Certificatului de atestare fiscală nr._/03.03.2009 (fila nr. 98), de la data de întâi a lunii următoare eliberării certificatului de atestare fiscală, B. G. nu figura în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare de plată către bugetul local.
A mai reținut prima instanță că prin somația nr._ din 29.10.2009, intimata a somat debitorul B. G. să achite suma de 30 lei în baza titlului executoriu nr._, în caz contrar precedându-se la aplicarea modalităților de executare silită și că la data de 28.01.2010, intimata a instituit sechestrul asupra imobilului din mun. T. . pentru neplata de către debitorul B. G. a sumei datorate de 30 lei, în temeiul titlului executoriu nr._/29.10.2009.
S-a mai arătat de către prima instanță că la data de 21.06.2010, . a întocmit Raportul de evaluare al imobilului situat în mun. T. ., compus din 134 mp. teren și casă aflată în stare de ruină, opinând că valoarea de piață a imobilului este de 39.400 lei și că la data de 26.07.2010 a avut loc licitația pentru stingerea creanțelor fiscale restante ale debitorului B. G. în sumă de 30 lei, conform Titlului executoriu nr._/29.10.2009, adjudecatar fiind P. G. pentru suma de 39.400 lei. (proces verbal fila nr. 28-29)
De asemenea, s-a reținut că procesul-verbal de adjudecare, întocmit la data de 27.07.2010 a fost înaintat debitorului B. G. la adresa din mun. T. ., din confirmarea de primire rezultând că corespondența a fost primită de destinatar la data de 05.08.2010.
A mai reținut judecătorul fondului că, deși nu este prevăzut în mod expres, din interpretarea coroborată a prevederilor Ordonanței nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, rezultă în mod indubitabil că procedura executării silite a creanțelor bugetare se poate realiza numai în condițiile în care debitorul este în viață, având capacitate de folosință.
În această ordine de idei, prima instanță a constatat că intimata a continuat executarea silită și după decesul debitorului B. G., fără a efectua verificările necesare potrivit art. 143 din Ordonanța nr. 92/2003 și fără a notifica eventualii moștenitori potrivit art. 397 C.proc.civ., consecința nerespectării acestor prevederi legale fiind desfășurarea licitației în contradictoriu cu un debitor decedat, și lipsirea eventualilor moștenitori de garanțiile unei executări silite efectuate în limitele legii.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a constatat că vânzarea imobilului la licitație publică s-a făcut pentru recuperarea unei creanțe de 30 lei, așa cum rezultă din toate actele de executare silită întocmite de reclamantă: somație, proces verbal de sechestru, proces verbal de adjudecare.
De asemenea, prima instanță nu a primit apărările intimatei cu privire la cuantumul sumelor datorate de către debitor, cu toate că aceasta a invocat un alt titlu executor cu același număr în sumă de 3.000 lei, deoarece această sumă nu se regăsește în nici unul din actele de executare silită menționate anterior.
A mai reținut prima instanță că în cazul succesiunii vacante, statul are calitatea de moștenitor potrivit art. 652 C.civ., iar intimata nu poate fi confundată cu Statul.
Totodată, instanța de fond a arătat că intimata nu poate invoca faptul că nu a cunoscut despre decesul debitorului, deoarece pe de o parte avea obligația să se informeze, iar pe de altă parte, a asigurat cheltuielile ocazionate de înhumare, aducându-i-se la cunoștință de către Poliția Mun. T. că nu au fost identificați aparținători ai debitorului.
A mai reținut judecătorul fondului că potrivit art. 142 alin. 1 din Ordonanța nr. 92/2003 „ Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare”, iar în cauză, pentru realizarea unei creanțe în sumă de 30 lei, intimata a executat silit un bun cu o valoare calculată de 39.400 lei, cu peste 1000% mai mare decât valoarea creanței.
Referitor la susținerile contestatorului că imobilul nu mai făcea parte din patrimoniul debitorului B. G., având în vedere antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 258/05.03.2009 de BNP V. V. V., prima instanță a constatat că acestea sunt nefondate, antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în mun. T. ., nefiind de natură să transfere proprietatea ci doar să stabilească obligații de a face în sarcina părților.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât contestatorul C. Șaban, cât și intimata P. M. T..
În motivarea recursului său, contestatorul C. Șaban a apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit a fost admisă excepția tardivității cererii prin care a formulat precizări la cererea inițială, în sensul că prin contestație nu a solicitat doar anularea procesului-verbal de licitație, ci a tuturor formelor de executare, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată. A mai arătat recurentul că și în situația în care s-ar aprecia că respectivele precizări ar fi o modificare a cererii de chemare în judecată, aceasta s-a depus la termenul la care se realizase procedura de citare și cu adjudecatarul P. G., acela fiind termenul care reprezenta prima zi de înfățișare, situație în care cererea era admisibilă.
Intimata P. M. T. – S. I. și taxe, în motivarea recursului a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că numitul C. Șaban are calitate procesuală activă, invocând dispozițiile art. 399 alin. 1 C.Proc. Civ. și ale art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, deoarece potrivit acestor texte, precum și jurisprudenței și doctrinei în materie, contestația poate fi formulată de către debitor sau de către persoanele care reclamă drepturi reale asupra bunului executat, iar nu de către creditorii chirografari ai debitorului, așa cum este contestatorul, dreptul lor fiind protejat prin gajul general, ceea ce înseamnă că sunt obligați să suporte fluctuațiile din patrimoniul debitorului. A mai arătat recurenta, în aceeași ordine de idei, că numitul C. Șaban nu este proprietar al imobilului supus executării ci este titularul doar a unui drept de creanță ce are ca obiect o obligație de a face, derivată din antecontractul de vânzare-cumpărare. De aceea, apreciază recurenta, contestatorul nu are un interes în promovarea contestației.
Relativ la continuarea executării după decesul debitorului urmărit, recurenta a apreciat că aceasta nu poate fi invocată de către contestator, această neregularitate putându-i afecta exclusiv pe moștenitorii debitorului decedat și putând fiind invocată doar de către aceștia. A mai arătat recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut că executarea s-a făcut pentru un debit de doar 30 de lei, în realitate debitul fiind de 3000 de lei, iar bunul supus executării era singurul bun identificabil al debitorului.
Pentru toate aceste motive recurenta P. M. T. a solicitat respingerea recursului formulat de către contestatorul C. Șaban și admiterea propriului recurs, fie în sensul respingerii contestației ca fiind introdusă de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, fie în sensul respingerii ca nefondată. Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta a solicitat ca, în subsidiar, să fie admise ambele recursuri și cauza să fie trimisă spre rejudecare spre soluționare în fond, în situația în care se va aprecia că cererea modificatoare formulată de către contestator în primă instanță trebuie examinată în fond.
Examinând hotărârea atacată atât pe baza motivelor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, instanța constată că ambele recursuri sunt întemeiate.
Astfel, instanța de recurs apreciază că în mod greșit prima instanță a respins, la termenul din 11.02.2011, ca tardivă cererea modificatoare formulată de către contestatorul C. Șaban, cu motivarea că această cerere a fost făcută ulterior primei zile de înfățișare. Sub acest aspect, din analiza încheierilor de ședință din dosarul primei instanțe rezultă că cererea de modificare a obiectului acțiunii inițiale a fost făcută la al doilea termen de judecată, din 03.12.2010, într-un moment în care încă nu fusese introdus în cauză adjudecatarul P. G.. Prin urmare, nu se poate considera că prima zi de înfățișare a coincis cu primul termen de judecată, ce a avut loc pe 05.11.2010, nefiind întrunite cerințele art. 134 C.Proc Civ., atât timp cât la acel termen nu toate părțile erau legal citate, adjudecatarul P. G. nefiind încă introdus în cauză. În aceeași ordine de idei, faptul că prima instanță a admis cererea de introducere în cauză a adjudecatarului, dispunând citarea acestuia, dar a respins ca tardivă cererea de modificare a acțiunii inițiale, dă naștere unei contradicții, deoarece, procedând astfel, prima instanță a admis implicit că prima zi de înfățișare nu poate fi decât aceea în care toate părțile, inclusiv adjudecatarul, sunt legal citate și pot pune concluzii, situație în care cererea de modificare a acțiunii nu avea cum să fie tardivă.
Mai mult decât atât, instanța de recurs apreciază că cererea depusă de către contestator la termenul din 03.12.2010, nu constituie o cerere modificatoare în sensul art. 132 C.Proc. Civ., ci constituie mai mult o precizare la acțiunea inițială, atât timp cât în conținutul acestuia contestatorul a precizat expres că apreciază atât procesul-verbal de licitație cât și toate formele de executare silită ca fiind nelegale. Este adevărat că această precizare nu a fost făcută în petitul acțiunii, ci în motivarea acesteia, situație în care însă prima instanță avea obligația, în virtutea rolului activ, să clarifice exact obiectul cererii de chemare în judecată.
Cu atât mai mult, respingerea precizărilor făcute de către contestator, ca tardive, ca urmare a calificării lor drept modificări la acțiunea inițială, apare ca fiind nejustificată și, nepronunțându-se asupra contestației la executare astfel cum a fost precizată, ci doar în privința procesului-verbal de licitație, prima instanță nu a analizat de fapt fondul cererii de chemare în judecată.
Acest motiv impune casarea hotărârii recurată și face inutilă analizarea celorlalte motive de recurs, invocate de către intimata P. M. T., susținerile intimatei sub aspectul calității procesuale active și a interesului contestatorului precum și cele privind legalitatea întregii executări silite și suma cu privire la care s-a început executarea urmând a fi analizate de către instanța de fond cu prilejul rejudecării cauzei.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează să admită recursurile, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite atât recursul formulat de către recurentul-contestator C. ȘABAN cu domiciliul în T., ., jud. T., cât și recursul formulat de către recurenta-intimată P. M. T. -S. I. ȘI T. cu sediul în T., ., nr.2A, jud.T., împotriva sen civ. nr. 2299/24.06.2011 a Judecătoriei T., în contradictoriu cu intimatul P. G. cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect contestație la executare.
Casează sentința civilă nr. 2299/24.06.2011 a Judecătoriei T. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.03.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
V. AndrecencuCiprian B. L. R.
E. B.
Red.Jud.CB/08.05.2012
Tehnored.ZD/08.05.2012/2ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 165/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 6/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
