Plângere contravenţională. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 250/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.250
Ședința publică de la data de 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată
C. NAȚIONALĂ de A. și D. NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A., prin CENTRUL de STUDII TEHNICE RUTIERE și INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, mun. București, împotriva sentinței civile nr.2881 din data de 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă E. A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. B. A., în calitate de apărător al intimatei-petente, care depun la dosar împuternicire avocațială nr.120/2015, lipsă fiind apelantul-intimat.
Procedura de citare este legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimata a depus la dosar, în termen procedural, întâmpinare, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-intimat, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al intimatei-petente, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Intimata-petentă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, arătând în esență că, la data întocmirii procesului-verbal de contravenție petenta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului pentru care s-a aplicat amenda contravențională.
Mai mult, procesului-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, deoarece lipsește semnătura olografă a agentului constatator.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat acestea sunt întemeiate, având în vedere cuantumul rezonabil al onorariului raportat la natura cauzei, probele administrate și durata litigiului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din 03.07.2014, petenta E. F. a formulat plângere contravenționala, solicitând anularea procesului verbal . nr._/02.06.2014 întocmit de agenți constatatori din cadrul Companiei Naționale de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât la data constatării contravenției, aceasta nu mai era proprietara autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la data de 19.01.2014, acesta fiind înstrăinat numitului Cucuta M..
În dovedirea susținerilor, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri care au fost depuse la dosarul cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât in mod legal a fost constatată si sancționată fapta contravențională descrisă in procesul verbal încheiat de agenți constatatori din cadrul C.N.A.D.N.R. SA.
A mai arătat intimata faptul că susținerile petentei nu pot fi avute in vedere întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu este suficient pentru modificarea in baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației si Internelor. Pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare nu este opozabil intimatei.
În dovedirea celor constatate, intimata a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2881 din data de 29 octombrie 2014 a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de C. Națională de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București.
De asemenea, a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxă de timbru si onorariu de avocat diminuat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 19.01.2014, agenți constatatori din cadrul Companiei Naționale de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București au întocmit procesul verbal . nr._ prin care au sancționat contravențional pe numita E. F. pentru că ar fi circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Fapta pentru care a fost sancționata petenta, constituie contravenție fiind prevăzuta de dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 („Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”) si se sancționează potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OG 15/2002 cu amenda de la 250 lei la 500 lei, petentului aplicându-i-se amenda de 250 lei.
În materie contravențională, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciata in mod diferit in funcție de sistemul de drept in care se aplica, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Cu toate acestea, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai reținut că, în accepțiunea dispozițiilor art. 1 lit. b din OG 15/2002 utilizatorii sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Petenta a făcut dovada că a înstrăinat vehiculul care se presupune că l-ar fi condus pe drumurile naționale fără a deține o rovinietă valabila, depunând in acest sens la dosar contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 14.12.2012. Totodată, a făcut si dovada că tranzacția a fost înregistrată si la serviciul de impozite si taxe din cadrul Primăriei Tulcea din localitatea de domiciliu a petentei. D. adeverința nr._/25.01.2013 rezultă faptul că cererea de radiere din evidența Primăriei Tulcea a autoturismului marca Volkswagen aparținând petentei a fost operată sub nr. matricol 9900, nr. rol_.
Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 14.12.2012 atestă transmiterea proprietății bunului mobil către Cucuta M., astfel încât s-a probat faptul că la data încheierii procesului-verbal de contravenție petenta nu mai era utilizatoarea vehiculului, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. b din OG 15/2002, noul cumpărător fiind cel care nu si-a îndeplinit in continuare obligațiile de înregistrare a mașinii pe numele sau.
Deși intimata a afirmat că înscrisul depus de petentă nu ii este opozabil, nu a făcut vorbire despre vreo nelegalitate a acestuia, contractul de vânzare-cumpărare făcând dovada transmiterii proprietății până la înscrierea in fals.
Prima instanță a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 11 din OG 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere”.
Prin incriminarea contravențională a faptei de a circula fără a deține rovinietă valabilă prevăzuta de dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 s-a urmărit sancționarea persoanelor care au în proprietate sau folosesc un autoturism în baza unui drept legal si pe care îl conduc pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Petenta din prezenta cauză nu a fost sancționată contravențional pentru o eventuală faptă de a nu efectua operațiunile de radiere ale autovehiculului de pe numele său ci pentru faptul că ar fi folosit acel autovehicul. Petenta a făcut dovada că a transmis toate atributele dreptului său de proprietate asupra autovehiculului încă din data de 14.12.2012 astfel încât apare nejustificată sancționarea sa contravențională in baza dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Înscrierea unei persoane în certificatul de înmatriculare creează . de proprietate, prezumție relativă, insă, care face dovada proprietății până la proba contrară. În cauza de față s-a făcut dovada că proprietatea bunului mobil a fost transmisă astfel încât prezumția nu mai poate opera. Se poate interpreta că petenta se face vinovată de faptul că nu s-a prezentat la organele de politie pentru a face modificările necesare, ulterioare transmiterii proprietății insă nu poate fi sancționată contravențional pentru o astfel de faptă in baza dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, însă situația de fapt nu a fost în mod corect reținuta.
Relativ la cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civilă raportat la art. 451 alin. 2 din același cod s-a constatat că față de obiectul pricinii (plângere contravențională) care nu este de o complexitate deosebită si față de valoarea acestuia, onorariul avocatului este disproporționat, impunându-se reducerea acestuia de la suma de 500 lei la 300 lei. În consecința, prima instanță a dispus obligarea intimatei la plata către petentă a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru si onorariu de avocat diminuat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–Cestrin, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin.l, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținator sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatarii contravenției.
Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui.
Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
A mai solicitat apelanta să se ia în considerare faptul că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Totodată, apelanta a mai înverat că, atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări și nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002 și, acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehicului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G 15/2002.
A mai susținut apelanta că, din moment ce petenta este înscrisă în continuare în evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu îi poate fi opus, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentei.
În ceea ce privește critica hotărârii atacate din perspectiva cheltuielilor de judecată apelanta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei. Plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, necesitând sub aspect juridic doar redactarea și susținerea acesteia în fața instanței.
În aprecierea cuantumului onorariului conform art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii amenzii aplicate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 din NCPC, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001.
Intimata E. F. a depus la dosar în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 14 nr._ din 02.06.2014 întocmit de C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – Cestrin intimata E. F. a fost sancționată cu suma de 250 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se că în data de 19.01.2014, ora 09:44vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând intimatei a circulat pe DN 24 km. 11+900 m în localitateaCosmești, fără a deține rovinietă valabilă.
D. probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat fără putință de tăgadă că la data de 19.01.2014 intimata nu mai era proprietarul autoturismului în cauză pentru că, prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din 14.12.2012 între intimată și cumpărătorul Cucuta M., dreptul de proprietate asupra autovehiculului se transmisese asupra acestuia din urmă.
Susținerile apelantei potrivit cărora procesul-verbal de contravenție a fost întocmit respectându-se condițiile impuse, nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care intimata nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa.
Nici critica legată de acordarea cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, temeiul juridic al acestora fiind culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din noul cod de procedură civilă.
În raport de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ de A. și D. NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A., prin CENTRUL de STUDII TEHNICE RUTIERE și INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, mun. București, împotriva sentinței civile nr.2881 din data de 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă E. F., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. V.C.
Red./dec.civ.jud.R.A.V/26.03.2015
Tehnored.gref.DB/26.03.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Anulare act. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul... → |
|---|
