Plângere contravenţională. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 246/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică de la data de 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.2755 din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent R. L., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul a depus la dosar, în termen procedural, întâmpinare, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-intimat, care a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 12.03.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr._, plângerea formulată de petentul R. L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 27.02.2014, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. A mai susținut petentul că la momentul trecerii sale prin dreptul trecerii de pietoni nu era angajat niciun pieton în traversare.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate, procesul-verbal de contravenție atacat și actul de identitate.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal. A arătat intimatul faptul că la data de 27.02.2014, pe . T., petentul a condus autoturismul marca RENAULT cu numărul de înmatriculare_, iar la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, de la Casa Sindicatelor cu Piața V., nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați în traversare, pe partea dreaptă a direcției de mers a autoturismului.
Au fost anexate documentele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție precum și planșe foto și o înregistrare video.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2755 din data de 20 octombrie 2014 a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal . nr._ din 27.02.2014 încheiat de intimat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 27.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 12:05, pe . T., acesta a condus autoturismul marca RENAULT cu numărul de înmatriculare_, dinspre P. către Hotel Delta, iar la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la Casa Sindicatelor, nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii, din partea dreaptă a sensului de mers al autoturismului, fapta de natură contravențională fiind prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal contestat, prin prisma prevederilor art. 17 din același act normativ s-a reținut că acesta conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, prima instanță a reținut că, potrivit art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 6 pct. 19 și 20 din același act normativ, prin mijloc tehnic certificat se înțelege dispozitivul care dovedește consumul de produse ori substanțe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație; de asemenea, prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.
Sub acest aspect, s-a constatat că intimatul a depus la dosar pe suport electronic o înregistrare video precum și planșe fotografice.
S-a mai reținut că, petentul a contestat situația de fapt reținută, arătând la rubrica mențiuni din procesul-verbal faptul că "nu am văzut niciun pieton pe trecere, eram pe banda a doua și am trecut cu fluxul de mașini" (fila 19).
Potrivit art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prin acordarea priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
S-a mai arătat că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, era necesar să se dovedească faptul că acesta și-a continuat deplasarea, deși a observat intenția pietonului de a traversa, iar prin aceasta l-a determinat pe cel din urmă să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, ceea ce nu se verifică în cauză.
Tocmai din planșele foto precum și din înregistrarea video depuse la dosar de intimat, rezultă că deplasarea autoturismului condus de către petent nu a stânjenit în niciun fel pietonii, care nu au fost nevoiți să oprească, să își modifice direcția sau viteza de deplasare. Petentul circula pe . T. pe banda a II-a pe sensul de mers dinspre P. către centru, în timp ce pietonii au pătruns pe carosabil în premomentul trecerii autoturismului peste marcajul pietonal. Circulația se desfășoară pe două benzi pe sens, astfel că lățimea străzii a permis celor doi participanți la trafic să se deplaseze simultan fără a fi stânjeniți unul de celălalt. Trecerea vehiculului peste marcaj a durat o scurtă perioadă de timp, interval în care pietonii nu au reușit să străbată nici prima bandă de mers (fila 22 verso).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În cauză, prima instanță a apreciat că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, câtă vreme probele administrate relevă o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul său, nefiind realizată latura obiectivă a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, motivarea hotărârii atacate, potrivit căreia pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina patentului, era necesar să se dovedească faptul că petentul și-a continuat deplasarea, deși a observat intenția pietonului de a traversa, iar prin aceasta l-a determinat pe cel din urmă să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, ceea ce nu se verifică în cauză, nu poate fi primită deoarece, deoarece așa cum rezultă din înregistrarea video, în mod clar petentul nu a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii.
Potrivit art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 ”Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului".
Din documentele depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar faptul că cei doi pietoni care erau angajați regulamentar în traversare, pe un drum public special amenajat, ce era marcat și semnalizat corespunzător, se aflau pe sensul de mers al petentului, astfel că acesta din urmă avea obligația legală de a-i acorda prioritate de trecere.
Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, reiese în mod evident faptul că autoturismul condus de către petent, la momentul în care a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, pe banda a II a, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care, așa cum reține și instanța de fond, au pătruns pe carosabil în premomentul trecerii autoturismului peste marcaj și se aflau pe banda a I a de mers și aveau prioritatea de trecere, întrucât traversau drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, pe același sens de mers cu cel al vehiculului, petentul având astfel obligația de a opri și acorda prioritate de trecere pietonului.
In concluzie, apelantul Inspectoratul de Poliție Județean T. a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul R. L. a depus la dosar în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
La data de 17 martie 2015, prin serviciul registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 27.02.2014, întocmit de I.P.J. T. - Serviciul Rutier, intimatul R. L. a fost sancționat cu amendă în sumă de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 1205, pe . T., acesta a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_, dinspre P. către Hotel Delta, iar la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la Casa Sindicatelor, nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii, din partea dreaptă a sensului de mers al autoturismului, fapta de natură contravențională fiind prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Susținerile apelantului potrivit cărora intimatul nu a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prin acordarea priorității se înțelege obligația fiecărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În mod judicios prima instanță a reținut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției era necesar să se dovedească faptul că acesta și-a continuat deplasarea deși a observat intenția pietonului de a traversa, iar prin aceasta l-a determinat pe cel din urmă să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, ceea ce nu se verifică în cauză.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că deplasarea autoturismului condus de către intimat nu a stânjenit în nici un fel pietonii care nu au fost nevoiți să se oprească să își modifice direcția sau viteza de deplasare.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.2755 din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent R. L., cu domiciliul în municipiul T., ., ., ..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
Dnaiela B.
Redactat sent. civ. jud. I.S.
Redactat dec. civ. jud. R.A.V/27.03.2015
Tehnoredactat gref.DB/G.R./31.03.2015/4ex.
. ex. apelant/1 ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul... → |
|---|
