Plângere contravenţională. Decizia nr. 408/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 408/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 408/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.374/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. V., cu domiciliul în T., . A, jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2014 sub nr._, petentul V. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.05.2014 ca netemeinic și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
Prin sentința civilă nr. 374/06.02.2015, Judecătoria T. a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014 încheiat de intimat și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, reținându-se în fapt că la aceeași dată, ora 02:30, aflându-se în stare vădită de ebrietate, împreună cu numiții S. M., I. I. și H. M. a tulburat liniștea publică în incinta spitalului, perturbând bunul mers al actului medical, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 2 din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale instanța a reținut că aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A arătat judecătorul fondului că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
A mai arătat instanța că în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 care au fost încălcate, au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; potrivit art. 3 alin. 2 din același act normativ, în cazul în care fapta prevăzută la pct. 1 al art. 2 este săvârșită în incinta unei instituții de învățământ, a unei instituții de sănătate ori destinate ocrotirii speciale a unor categorii de persoane defavorizate, sancțiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000 lei.
În nota de raport a agentului constatator s-a arătat că în incinta U.P.U. au fost identificați patru tineri aflați în vădită stare de ebrietate, în sensul că emanau halenă alcoolică și care, fiindu-le aduse la cunoștință scopul și motivul sosirii organelor de poliție, și-au justificat comportamentul necorespunzător datorat de neglijența personalului medical care le-a acordat îngrijiri medicale ca urmare a unei altercații ce a avut loc cu circa o oră în urmă. S-a mai consemnat faptul că cei patru tineri s-au conformat cu greu solicitării organelor de ordine sosite pentru restabilirea liniștii publice, fără a se arăta în ce a constat această solicitare.
Din declarația martorului I. I., a rezultat că petentul "nu a spus absolut nimic", decât că nu este de acord să iasă din spital, în condițiile în care prietena sa, a fost lovită și i se acordau consultații. A arătat martorul că petentul era în așteptare, "era lovit și V. V., însă el venise acolo doar pentru soție".
Martorul S. M. a declarat în legătură cu petentul că "nu l-am auzit să aducă injurii sau să aibă un comportament necorespunzător în incinta spitalului". A susținut martorul că doar I. I. a solicitat asistență mai repede întrucât era lovit, iar medicul de gardă a considerat că trebuie să cheme poliția. "Unul dintre agenți i-a zis lui V. V. să părăsească spitalul iar acesta a refuzat pe motiv că prietena sa era la camera de gardă spre a fi consultată". "Alte comentarii nu am auzit din partea acestuia, ci doar că a refuzat să iasă din spital.", a mai declarat martorul.
Din declarațiile celor doi martori instanța a reținut că petentul nu a săvârșit în incinta Spitalului Județean de Urgență T. fapte, acte sau gesturi obscene, nu a adus injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență, de natură să aducă atingere bunei funcționări a acestei instituții, de natură să afecteze, în mod indirect, drepturile și libertățile constituționale ale celorlalți cetățeni, iar în lipsa altor mijloace de probă care să susțină "acuzația" adusă acestuia, prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal a fost răsturnată.
Instanța a mai reținut că în cuprinsul procesului-verbal contestat nici nu se arată concret prin ce mijloace (cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional) a tulburat petentul liniștea publică sau cum a perturbat bunul mers al actului medical.
Referitor la opoziția intimatului de a fi audiați martorii propuși de petent, judecătorul primei instanțe a arătat că nu poate porni de la premisa lipsei de credibilitate a acestora, în condițiile în care au fost prezenți la fața locului, au perceput direct împrejurările în care petentul a fost sancționat contravențional, depoziția fiind luată sub jurământ. În plus, martorii au prezentat și împrejurările în care au ajuns la spital în noaptea de 02.05.2014, iar explicațiile lor se coroborează cu susținerile petentului și parțial chiar cu nota raport a agentului constatator.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, susține apelantul-intimat că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt nesincere și reprezintă probe preconstituite, prin urmare raportat și la gradul de prietenie a martorilor cu petentul nu se poate ține seama de declarațiile acestora și nu se poate face abstracție de subiectivismul depozițiilor acestora determinat de faptul că și aceștia au fost sancționați împreună cu petentul, astfel că aceste declarații nu sunt de natură a proba cu certitudine susținerea petentului în sensul că nu a săvârșit fapta.
Precizează apelantul-intimat că martorului S. M., audiat în acest dosar, care a fost și el sancționat contravențional cu aceeași ocazie cu petentul și care a formulat plângere contravențională (Dosarul nr._ ) i-a fost respinsă proba testimonială, instanța considerând în mod întemeiat că cei indicați sunt persoane sancționate ca și petentul, având interes în soluționarea favorabilă a cauzei.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de apelantul-petent, reținând că din declarațiile celor doi martori audiați în cauză reiese că acesta nu a săvârșit fapta contravențională, depozițiile acestor martori fiind subiective întrucât au fost sancționați împreună cu apelantul, declarațiile martorilor nefiind de natură a proba cu certitudine susținerea petentului că nu a săvârșit fapta.
Critica este neîntemeiată.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelantul-petent nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că la data de 02.05.2014 ora 0330, aflându-se în stare vădită de ebrietate, împreună cu numiții S. M., I. I. și H. M. a tulburat liniștea publică în incinta spitalului, perturbând bunul mers al actului medical, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 2 din același act normativ.
Instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform prevederilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; potrivit art. 3 alin. 2 din același act normativ, în cazul în care fapta prevăzută la pct. 1 al art. 2 este săvârșită în incinta unei instituții de învățământ, a unei instituții de sănătate ori destinate ocrotirii speciale a unor categorii de persoane defavorizate, sancțiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000 lei.
Instanța de control judiciar reține că în nota de raport a agentului constatator se arată că în incinta U.P.U. au fost identificați patru tineri aflați în vădită stare de ebrietate, în sensul că emanau halenă alcoolică și care, fiindu-le aduse la cunoștință scopul și motivul sosirii organelor de poliție, și-au justificat comportamentul necorespunzător datorat de neglijența personalului medical care le-a acordat îngrijiri medicale ca urmare a unei altercații ce a avut loc cu circa o oră în urmă. S-a mai consemnat faptul că cei patru tineri s-au conformat cu greu solicitării organelor de ordine sosite pentru restabilirea liniștii publice, fără a se arăta în ce a constat această solicitare.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză se reține că apelantul-petent nu a săvârșit în incinta Spitalului Județean de Urgență T. fapte, acte sau gesturi obscene, nu a adus injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență, de natură să aducă atingere bunei funcționări a acestei instituții, de natură să afecteze, în mod indirect, drepturile și libertățile constituționale ale celorlalți cetățeni, iar în lipsa altor mijloace de probă care să susțină "acuzația" adusă acestuia, prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal a fost răsturnată.
În mod temeinic a reținut prima instanță că în cuprinsul procesului-verbal contestat nu se arată concret prin ce mijloace (cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional) a tulburat petentul liniștea publică sau cum a perturbat bunul mers al actului medical.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.374/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. V., cu domiciliul în municipiul T., . A, județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond. I.S.
Redactat jud. D.N./09.06.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./17.06.2015/4 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 622/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
