Plângere contravenţională. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 92/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.92
Ședința publică de la data de 11 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat C. M. V., cu domiciliul în municipiul București, ., nr.26, ., . procesual ales la S. D. și Asociații, cu sediul în București, ., nr.8, . sentinței civile nr. 348 din 26 august 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 februarie 2015 și, ulterior la data de 11 februarie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 24.06.2014 și înregistrată sub nr._, petentul C. M. V. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 13.06.2014 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. – SERVICIUL RUTIER, ca nelegal și netemeinic.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca temeinic și legal, arătându-se în esență că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 348 din 26 august 2014 a respins plângerea contravențională.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 13.06.2014 petentul C. M. V. a fost sancționat contravențional pentru fapta de a conduce autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22 A km 56, cu viteza de 145 km/h, fiind astfel sancționat cu amenda în cuantum de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 29.06.2014. În sarcina contravenientului a fost reținută săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată potrivit art. 102 alin.3 din OUG nr. 195/2002, fapta fiind constatată cu ajutorul aparatului radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, caseta video S177.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art.121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, art. 102 alin. 3 și art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, s-a mai reținut că, potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legală nr.153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la cerințele prevăzute în actul normativ sus menționat.
Potrivit art.49 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:a) pe autostrăzi – 130 km/h;b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, s-a constat că, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, la rubrica obiecțiuni, agentul constatator a făcut mențiunea că „nu am ”, mențiune însușită de către petent prin semnătură.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție s-au apreciat criticile petentului ca neîntemeiate.
S-a mai reținut că, contravențiile reținute în sarcina petentului întrunesc elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic, s-a arătat că organul constatator are obligația de a proba contravenția reținută prin procesul verbal atacat.
Astfel, s-a reținut că, la dosarul cauzei au fost înaintate de către intimat actele care au stat la baza emiterii procesului verbal . nr. nr._ emis la data de 14.11.2013, raportul agentului constatator, planșe fotografică, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea nr._/26.08.2013, atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar.
Din raportul întocmit de agentul constatator S. C. din cadrul I.P.J. T. – Serviciul Rutier reiese că la data de 13.06.2014, în jurul orelor 15,41 în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN22A, la intrare în localitatea Topolog, i s-a comunicat prin stația radio că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 145 km/h în afara localității, motiv pentru care a oprit autoturismul și a încheiat procesul verbal de contravenție conducătorului auto C. M. V..
Din analiza buletinului de verificare metrologică nr._/26.08.2013 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul Institutului Național de Metrologie, depus la dosarul cauzei, reiese că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă, valorile măsurate de acesta constituind în mod indubitabil probe pentru aplicarea legislației rutiere.
Planșa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate verifica temeinicia procesului verbal de contravenție și prin care se probează că cele consemnate în actul sancționator corespund adevărului. Astfel, dovada de înregistrare fotografică indică faptul că viteza maximă avută la momentul înregistrării a fost de 145 km/h în afara localității, petentul depășind astfel limita maximă de viteză prevăzută de lege pe respectivul sector de drum cu 55 km/h.
În ceea ce privește erorile tolerate invocate de către petent s-a reținut că, verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1. din norma menționată) se efectuează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
Întrucât în cauză organul constatator a probat fără dubiu fapta reținută în sarcina petentului, iar acesta nu a reușit să administreze probe în combaterea temeiniciei situației de fapt reținute, prima instanță a constat că, procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a reținut că, în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al fapte, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
În cauză individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția reținută, aplicând petentului un număr de 6 puncte amendă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel petentul C. M. V., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională, învederând că, în ceea ce privește temeinicia si legalitatea procesului verbal de contravenție atacat, acesta a fost încheiat pe baza unei situații faptice eronat reținute de agentul constatator și cu nerespectarea condițiilor legale de întocmire a unor astfel de documente, stabilite prin prevederile O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și ale Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Documentul prin care s-a stabilit sancțiunea aplicată nu este actul prin care legislația aplicabilă acordă organelor de poliție dreptul de a aplica astfel de măsuri. Fapta principală care se impută este cea de a se fi depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ( art. 102 alin. (3) litera c) din OUG 195/2002).
In completarea acestor prevederi legale sunt dispozițiile art. 181 din Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
La o simplă parcurgere a procesului verbal atacat se poate observa că acesta a fost întocmit pe baza modelului aflat in Anexa IA la Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform art. 180 din Regulament și nu conform modelului din Anexa 1P la Regulament, deși fapta constatată este de natura celei care atrage aplicabilitatea art. 181 din Regulament. Or, . au fost încălcate tocmai normele procedurale care stabilesc documentul pe care agentul constatator are dreptul să îl încheie în astfel de ipoteze.
Pe cale de consecința, întocmirea unui document greșit de constatare a contravenției echivalează cu lipsa totală a documentului de sancționare, motiv pentru care și masurile contravenționale aplicate trebuie înlăturate de către instanță.
Cu privire la temeinicia aspectelor de fapt reținute de către agentul constatator, apelantul a arătat că, la momentul în care am fost înregistrat de dispozitivul radar, viteza de rulare a autoturismului, deși peste 90 km / h, nu era atât de mare pe cât a fost reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 121 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Pretinsa fapta săvârșită a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și certificate și anume aparatul radar . pe autospeciala cu nr._ .
In conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 121 alin. 2 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Viteza de deplasare cu care a fost înregistrat autoturismul (145 km/h) este nereală în considerarea elementelor de eroare maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, în condițiile normale de trafic pentru cinemometre, care funcționează în regim de deplasare, de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h, potrivit art. 3.1.1 lit. c) ultimul paragraf din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005.
Înregistrările efectuate de astfel de instrumente sunt considerate reale in măsura în care nu se încadrează în limitele de eroare recunoscute chiar de către dispozițiile legale aplicabile.
În cazul de față, viteza cu care s-a reținut că s-a condus autoturismul este de 145km/h. Aplicând formula stabilită de prevederile legale se constată că viteza reală cu care se deplasa autoturismul poate să se situeze oriunde în marja de 139,2 km/h -150,8 km/oră (145 km/h x 4% = 5,8 km/h; 145 km/h/h + 5,8 km/h = 150,8 km/h; 145 km/h - 5.8 km/h = 139,2 km/h
Or, o viteza mai mică decât 141 km/h nu este de natură a atrage aplicarea contravenției contestate prin acțiune, de a depăși viteza legală admisă de 90 km/h pe drum național, cu mai mult de 50 km/h, pentru care se prevede sancțiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 de puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de conducere.
Cât timp existența unor marje de eroare în înregistrările efectuate de instrumentele radar nu poate fi îndepărtată prin argumentele oferite de organele de poliție, fiind expres recunoscute de legislația aplicabilă, nu se poate proba cu certitudine că există fapta obiectivă, element material al contravenției aplicate, în înțelesul principiului general de drept in dubio pro reo.
S-a mai arătat că, paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, prevede ca înregistrarea efectuata trebuie să conțină mențiunea ca a fost efectuata autotestarea aparatului. Aceasta funcție trebuie sa fie activata automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocata.
Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede ca înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia,
De asemenea, apelantul a apreciat necesară verificarea următoarelor aspecte: dacă agentul de poliție care a aplicat sancțiunea contravențională, dl. S. C., se afla în cursul exercitării atribuțiilor sale de serviciu, având ordin de serviciu pentru efectuarea acestor operațiuni de supraveghere a tronsonului auto în cauză, pentru a se putea verifica în ce măsură era acesta apt din punct de vedere profesional să constate fapta și să aplice sancțiunile respective, respectiv dacă acesta este titularul unui atestat de operator radar pentru modelul montat pe auto_, având în vedere faptul că, lipsa unei astfel de atestări atrage imposibilitatea analizării corecte de către agent a eventualelor constatări ale aparatului cinemometric.
Față de aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale și a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, la data de 13 iunie 2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că petentul apelant în ziua de 13 iunie 2014 ora 15:41 pe DN22 A km. 56, în afara localității Topolog, județ T., a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 145 km/h.
Potrivit art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Susținerea apelantului că aparatul radar nu a înregistrat corect viteza autoturismului pe care îl conducea, nu poate fi primită în condițiile în care capturile foto înregistrate cu aparatul radar arată în mod clar că autoturismul condus de către petentul apelant avea viteza de 145 km/h.
Relativ de temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, instanța va avea în vedere dispozițiile art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora pot fi constatate contravenții la legea circulației și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal.
De asemenea se reține de către instanța de control judiciar că în speță, starea de fapt a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în conformitate cu dispozițiile art.109 alin.2 din OUG 195/2002, după cum rezultă și din buletinul de verificare metrologică. Mai este de reținut că măsurarea vitezei de circulație a fost efectuată de către un operator calificat conform paragrafului 4.2 din norma de metodologie legală NML 021-05, aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală.
Având în vedere aspectele anterior reținute instanța constată că situația de fapt din procesul verbal atacat a fost reținută cu respectarea cerințelor metodologice prevăzute în paragraf 3.5.1 și 4.3 din norma de metodologie legală aprobată prin Ordinul 301 din 23 noiembrie 2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală și pe cale de consecință, va înlătura ca netemeinice susținerile formulate de către apelant prin motivele de apel.
Analizând procesul verbal de contravenție din perspectiva sancțiunii aplicate instanța reține că potrivit art. 49 alin.4 din OUG nr. 195/2002, „limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:a) pe autostrăzi – 130 km/h;b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h”, apelantul fiind înregistrat pe respectivul sector de drum cu viteza de 145 km/h.
Petentul apelant a fost sancționat cu 9 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, fapta fiind încadrată în clasa a IV-a de sancțiuni care are ca limite 9-20 puncte amendă.
Conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG nr.5/2001 cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, se constată că, aplicarea unui număr de 9 puncte amendă, în condițiile în care limitele sunt de 9-20 de puncte, reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii, nejustificându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-intimat C. M. V., cu domiciliul în municipiul București, ., nr.26, ., . procesual ales la S. D. și Asociații, cu sediul în București, ., nr.8, ., sector1, împotriva sentinței civile nr. 348 din 26 august 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red. sent. civ. jud. A.C.
Red.dec.civ.jud.R.S. /18.02.2015
Tehnored. gref. DB/gref. /26.02.2015/4 ex.
..apelant/1 ex. intimat.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1919/2014. Tribunalul TULCEA | Evacuare. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
