Plângere contravenţională. Decizia nr. 653/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 653/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 653/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent P. P., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. A., din T., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 238/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât C. JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic R. A. pentru intimată, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este tardiv declarat, motivat, timbrat, precum și că intimatul a depus întâmpinare ce s-a comunicat apelantului, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului și acordă cuvântul părții prezente asupra excepției.
Consilier juridic R. A. având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea apelului ca fiind tardiv declarat.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 10.06.2014 sub nr._, petentul P. P., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Județul T. – C. Județean T., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0132/20.05.2014 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că începând cu data de 07.05.2014 a efectuat cursuri de șoferi profesioniști la care prezența este obligatorie, astfel că în fiecare zi lucrătoare s-a deplasat între localitatea de domiciliu și T.. A susținut petentul că Mahmudia este o localitate mică în care oamenii se cunosc între ei și că a fost rugat de trei consăteni, cu o seară înaintea sancționării, să-i ia și pe ei a doua zi dimineață până la T., întrucât aveau de rezolvat niște probleme. A stabilit cu aceștia să se întâlnească dimineață la ora 07:00 în fața porții sale, unde a mai venit o vecină, L. G., care aflase că pleacă spre T., de la unul dintre ceilalți consăteni. Înainte de a ajunge la T. a fost oprit în trafic la Nufăru, fiind sancționat pentru transport nelegal de persoane. A mai arătat petentul că, doar cu două săptămâni înainte, a mai fost sancționat pentru același tip de faptă, ocazie cu care a explicat că nu este vorba despre un serviciu de transport persoane, întrucât nu a solicitat și nici nu a primit bani sau alte bunuri. A menționat petentul că, fiind chemat să dea o declarație, a observat modalitatea în care, sub presiune, se dictează o variantă convenabilă, nuanțată, a celor declarate verbal.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal. A arătat intimatul că transportul public de persoane pe drumurile județene din județul T. este reglementat potrivit Legii nr. 92/2007 prin H.C.J. T. nr. 56/2014 act publicat în M.O. al Județului T. nr. 4/2014. În urma controlului efectuat de agentul constatator în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la data de 20.05.2014, ora 07:50, pe DJ 222C pe traseul Mahmudia – T., a fost depistat petentul P. P. transportând călători cu autoturismul proprietate personală marca Renault Symbol, cu numărul de înmatriculare_ . A mai susținut intimatul că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile de formă, neexistând cauze de nulitate absolută și beneficiază de o prezumție de legalitate, veridicitate și autenticitate, susținerile petentului nefiind dovedite sub aspect probator. În dovedirea caracterului de regularitate a faptei, intimatul a arătat că petentul a mai fost depistat efectuând transport de persoane pe același traseu, fiind încheiate în acest sens procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0136/08.05.2014 și . nr. 0140/11.06.2014 (fila 14-17).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii N. V., L. G. și C. M. C., apreciindu-le ca pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Martorii au fost audiați nemijlocit de către instanță la termenele de judecată din data de 28.11.2014 și 16.01.2015, declarațiile acestora sub prestare de jurământ fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fila 48-49, ).
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 238 din data de 30 ianuarie 2015 a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0132/20.05.204, a fost sancționat petentul P. P., reținându-se în sarcina sa faptul că la aceeași dată, ora 07:50, pe DJ 222C, relația Mahmudia – T., în localitatea Nufăru, a fost oprit în trafic autoturismul marca Renault Symbol cu numărul de înmatriculare_, constatându-se că efectua transport ilegal de persoane, faptă prevăzută de art. 30 alin. 2 lit. b) și sancționată de art. 30 alin. 6 din Regulamentul pentru efectuarea serviciului de transport rutier public județean de persoane prin curse regulate în județul T., aprobat prin H.C.J. T. nr. 56/2014.
Pentru această faptă petentului i s-a aplicat sancțiunea principală contravențională a amenzii în cuantum de 5.000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
În speța dedusă judecății, procesul-verbal contestat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire situația descrisă, care au forța probantă conferită de abilitarea legală a acestuia de a constata și sancționa astfel de fapte.
Instanța a apreciat ca fiind relevantă depoziția martorului C. M. C. care a declarat faptul că la data de 20.05.2014 a văzut cum petentul a luat trei persoane din stația de autobuz din Mahmudia, în timp ce a patra persoană se afla deja în autoturism. A mai arătat martorul că microbuzul operatorului de transport pleacă de obicei din stație la ora 08:20, în timp ce petentul a plecat în dimineața de 20.05.2014 la ora 07:35. A susținut martorul că petentul efectuează frecvent astfel de curse de la Mahmudia la T. în perioada în care nu lucrează ca marinar, iar contravaloarea transportului o încasează la destinație (fila 48).
Pe de altă parte, petentul nu a fost consecvent în declarațiile sale. În declarația olografă dată la data de 20.05.2014, depusă de intimat la dosarul cauzei, petentul a arătat că, în timp ce ieșea cu mașina din garaj, au venit patru consăteni care l-au rugat să-i transporte până la T., întrucât au scăpat microbuzul (fila 32).
În conținutul plângerii contravenționale, petentul a revenit cu mențiunea că a fost rugat de trei consăteni, cu o seară înaintea sancționării, să-i transporte a doua zi dimineață până la T.. A stabilit cu aceștia să se întâlnească dimineață la ora 07:00 în fața porții sale, unde a mai venit o vecină, L. G., care a aflat că pleacă spre T. de la unul dintre ceilalți consăteni.
Audiată fiind de către instanță, aceasta a declarat inițial că a mers cu o zi înainte în centrul satului unde s-a întâlnit cu petentul pe care l-a întrebat dacă merge la T. și l-a rugat să o ia și pe ea întrucât avea o programare la spital. A plecat din centrul localității Mahmudia, pentru că petentul locuiește aici, dar nu din fața casei. Pe parcursul depoziției, martora a revenit asupra celor declarate inițial și a arătat că s-a deplasat acasă la petent și l-a întrebat dacă merge la T. chiar în acea dimineață. A susținut martora, în continuare, că celelalte persoane au fost preluate pe drum, mașina oprind consecutiv pentru fiecare dintre ele. Și asupra acestei declarații martora a revenit, arătând ulterior că a urcat în autoturismul petentului din stația de autobuz, de unde au urcat și celelalte persoane. În finalul depoziției martora a arătat că petentul nu a discutat nimic cu ceilalți călători pe parcursul transportului și, deși a dorit să-i dea bani acestuia, nu i-a luat.
Cel de-al doilea martor, N. V., a arătat că în autoturism erau doar trei persoane în afară de șofer și nu a văzut ca vreuna dintre ele să-i dea petentului bani.
Depozițiile acestor doi martori, chiar dacă s-ar face abstracție de subiectivismul evident al acestora, nu sunt de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina petentului.
Martorul C. M. C. a arătat că, de regulă, contravaloarea călătoriei se achită la destinație astfel că, pe fondul opririi în trafic și al verificărilor efectuate de către organele de control finalizate cu aplicarea unei sancțiuni, petentul nu le-a mai solicitat celor patru călători niciun ban, în eventualitatea audierii acestora ca martori în procedura plângerii contravenționale.
Instanța mai observă că la fiecare deplasare efectuată, atât la data de 20.05.2014, cât și în datele de 08.05.2014 și 11.06.2014 în autoturismul condus de petent se aflau trei, respectiv patru persoane în afară de șofer, astfel că această situație nu este una singulară, de natura unui gest firesc de a lua în mașină o cunoștință care are aceeași destinație, ci are caracterul unei veritabile activități de transport de persoane efectuate de petent în perioada respectivă.
De asemenea, nici faptul că în perioada 05.05.2014 – 18.06.2014 petentul a urmat anumite cursuri de pregătire profesională în municipiul T., așa cum se atestă prin adeverința nr. 546/.12.2014 eliberată de S.C. Agro-Transport T. S.A., nu este de natură să înlăture prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta ce a fost reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Potrivit art. 30 alin. 2 lit. b) din Regulamentul pentru efectuarea serviciului de transport rutier public județean de persoane prin curse regulate în județul T., aprobat prin H.C.J. T. nr. 56/2014 constituie contravenție efectuarea de către persoane fizice a serviciilor de transport rutier public de persoane cu autoturisme sau autobuze pe rețeaua de drumuri județene a județului T. fără a deține licență de transport.
De asemenea, potrivit art. 30 alin. 6 din același regulament, fapta prevăzută la art. 30 alin. 2 lit. b) se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 5.000 lei, aplicată conducătorului auto.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Făcând aplicarea coroborată a acestor prevederi legale în speța de față, instanța a reținut că fapta prezintă gravitate prin însăși săvârșirea ei, chiar în lipsa unei urmări concrete, fiind necesară executarea transportului public județean de persoane în condiții de siguranță și confort, cu garantarea respectării drepturilor și intereselor a beneficiarilor serviciilor de transport, inclusiv prin asigurarea de risc a persoanelor transportate prin polițe de asigurări împotriva evenimentelor negative producătoare de pagube. Astfel, amenda în cuantumul de 5.000 lei, a fost aplicată de către agentul constatator în mod corect și corespunde scopului preventiv și punitiv al sancțiunilor contravenționale.
Față de cele menționate mai sus, văzând și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins plângerea contravențională ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel petentul P. P. criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, instanța de fond, în mod greșit și-a format convingerea că a comis fapta reținută în procesul – verbal de contravenție, doar din simpla apreciere a aceluiași martor C. M. C., care a arătat că, de regulă contravaloarea călătoriei se achită la destinație și pentru ca a fost oprit în trafic nu a cerut bani pasagerilor, chiar dacă aceștia, audiați în calitate de martori, au arătat că nu le-a solicitat bani, nici când s-au urcat în mașina sa și nici pe drum până la destinație.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 07 iulie 2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.238 din 30 ianuarie 2015, a fost comunicată reclamantului la data de 10 aprilie 2015, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 70 din dosarul instanței de fond.
Cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria T. la data de 12 mai 2015, conform rezoluției de primire (fila 4).
Or, potrivit dispozițiilor art. 468 alin.1 din Legea Nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, “termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Față de toate aceste considerente, cum apelul a fost declarat peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, tribunalul urmează a admite excepția tardivității și a respinge apelul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului.
Respinge apelul civil declarat de apelantul - petent P. P., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. A., din T., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 238/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât C. JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 07 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. I.S.
Red./dec.civ.jud. N.L../20.07.2015
Tehnored.gref.B.F.V./20.07.2015/4ex.
..apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 755/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 709/2015. Tribunalul... → |
|---|
