Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-09-2012, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 561/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.561
Ședința publică din data de 20 septembrie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: I. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurentul-petent B. C. domiciliat in ., impotriva sentintei civile nr.1899 din 18.06.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI B. D. D. T. cu sediul in T., ., judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare si a fost comunicata, după care,
Față de declaratiile partilor ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Recurentul-petent, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivand ca nu detine teren in zona C..
Cons.jur. V. R., avand cuvantul in recurs pentru intimata, solicita respingerea recursului ca nefondat, iar in situatia in care se constată ca recurentul nu detine teren sa fie inlocuita sanctiunea aplicata cu avertismentul.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.01.2012, sub nr._, petentul B. C. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D., solicitând anularea procesului-verbal de contravenție nr.191/10.10.2011.
În motivarea plângerii s-a arătat în esență faptul că nu deține utilaje agricole și nu a desfășurat activitate agricolă în incinta Pardina, pe suprafața de 990 ha, așa cum s-a indicat în procesul-verbal.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată. S-a arătat în acest sens faptul că, petentul a desfășurat activități economice în incinta Pardina, ce aparține patrimoniului natural al RBDD, fără a deține acte ce reglementează acest tip de activitate.
Prin sentința civilă nr. 1899/18 iunie 2012, Judecătoria T. a respins plângerea petentului ca nefondată.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție, petentul a fost sancționat potrivit art.12 pct.29 din Legea nr.82/1993 – reținându-se că, la data de 30.08.2011, s-a constatat că acesta desfășura activitate de agricultură pe o suprafață de 990 ha., ce se află în incinta Pardina, zonă ce aparține patrimoniului natural al RBDD, fără a deține autorizație în acest sens.
În soluționarea plângerii contravenționale au fost avute în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii instituite de art.17 din O.G. 2/2001, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.12 pct.29 din Legea nr.82/1993 – constituie contravenție […] organizarea și desfășurarea de activități economice, de turism și agrement în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora.
Potrivit art.13 lit.h din Legea nr.82/1993 – contravenția prev. la pct.29 se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 6000 lei, pentru persoanele fizice.
Petentul fiind audiat, a declarat că nu deține utilaje agricole și astfel nu putea desfășura activitate agricolă pe o suprafață de 990 ha; a mai arătat acesta că se ocupă cu creșterea animalelor, deținând un efectiv de 1880 oi.
Potrivit adreselor nr.1247/29.03.2012 și 2149/29.05.2012 ale Primăriei Nufăru – petentul este înregistrat în registrul agricol vol.2, tip I poz 32 cu 1880 oi, nu deține utilaje agricole și nici teren în arendă sau administrare.
În actul de constatare nr._/30.08.2011 se face vorbire despre faptul că suprafața de 990 ha a fost concesionată de petent, pentru desfășurarea de activități agricole; de asemenea s-a menționat că acesta deține 3 tractoare de 65 CP, combină CLAS, utilaje aferente desfășurării agriculturii și două saivane pentru oi. Nu lipsit de importanță este faptul că, agenții constatatori au acordat un termen de grație pentru reglementarea neregulilor semnalate: 15.09.2011.
Actul de constatare a fost semnat de către petent.
Procesul-verbal s-a încheiat după expirarea termenului de grație acordat prin actul de constatare, respectiv la data de 10.10.2011.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i s-au asigurat condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Faptul că petentul, nu figurează cu utilaje agricole, în evidențele primăriei, nu înseamnă în mod automat faptul că acesta nu a desfășurat activități agricole; utilajele au fost observate de chiar agenții constatatori, în incinta Pardina, făcând vorbire despre ele în actul constatator.
Întrucât petentul a semnat actul de constatare din data de 30.08.2011, denotă fără nici un dubiu faptul că cele consemnate corespund realității.
Or, în aceste condiții întrucât prezumția relativă de temeinicie și veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată, deși sarcina probei îi incumba petentului, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri petentul B. C. a formulat recurs motivat de faptul că el nu desfășoară activități agricole pe o suprafață de 990 ha teren, ci se ocupă cu creșterea animalelor, având 1880 oi.
Analizând recursul declarat, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, pe lângă argumentele reținute de prima instanță, Tribunalul mai reține că recurentul susține că nu desfășoară activitate agricolă pe 990 ha, dar că se ocupă cu creșterea animalelor. Or, creșterea animalelor este tot o activitate agricolă, respectiv o activitate economică desfășurată în incinta ARBDD T., astfel că era necesară emiterea de către ARBDD a actelor de reglementare pentru această activitate în sensul legii nr. 82/1993.
Tribunalul arată că activitatea economică este orice activitate desfășurată în scopul obținerii de venituri. Or, creșterea animalelor, mai ales în număr de 1880 oi câte are recurentul, este o astfel de activitate, astfel că pentru desfășurarea ei este necesară aprobarea ARBDD T..
Așa fiind, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-petent B. C. domiciliat in ., impotriva sentintei civile nr.1899 din 18.06.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI B. D. D. T. cu sediul in T., ., judetul T., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 20.09.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
E. N. I. A. P. L.
D. N.
Jud.fond.I.V.
Red.+tehnored.jud.I.A./24.09.2012.
Tehnored.gref.P.L./01.10.2012/2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 592/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
