Plângere contravenţională. Decizia nr. 547/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 547/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.547
Ședința publică din data de 20 septembrie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: I. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta I. T. DE munca T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.1255 din 23.04.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata . cu sediul in T., ..1, ., . si sediul ales la SCPA V. SI ASOCIATII situat in Bucuresti, .-69, ., ., sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare, nu a fost comunicata si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei T. la data de 08.11.2011 sub nr._, petenta S.C. D. P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. T., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 8550 din data de 13.10.2011 prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 9.000 lei, conform art. 20 din Legea nr. 108/1999 republicată iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că fapta imputată de organul constatator nu există. Deși adresa prin care a fost convocată la sediul I.T.M. T. a fost comunicată prin e-mail, fără a purta semnătura vreunei persoane abilitate, la data de 07.10.2011 s-a prezentat domnul H. M., persoană însărcinată încă de la înființarea să reprezinte societatea în relațiile cu organele fiscale și celelalte autorități cu atribuții de control, care a depus întreaga documentație solicitată pentru verificare, semnată și ștampilată corespunzător. A mai arătat petenta că reprezentanții I.T.M. T. au refuzat să verifice această documentație motivat de faptul că nu recunosc calitatea domnului H. M. și doresc să discute exclusiv cu administratorul societății, care la acea dată nu se afla în țară, fiind cetățean străin cu domiciliul în Italia. La aceeași dată de 07.10.2011, printr-un e-mail s-a solicitat de către organul constatator transmiterea statelor de plată și pontajelor pentru anul 2011 scanate, pentru ca ulterior să se răzgândească și să se solicite din nou prezența administratorului societății sens în care s-a transmis un alt e-mail, ulterior primului. A mai arătat petenta că acest comportament al angajaților I.T.M. a fost unul nelegal și neprofesional având în vedere că acea convocare a fost transmisă printr-o anexă la un e-mail de către un angajat al I.T.M. T. a cărui competență sau limită de reprezentare nu a pus-o în discuție, fără ca actul de convocare să fie semnat sau ștampilat de reprezentantul legal al instituției iar, aceeași convocare, a fost transmisă pe adresa de e-mail a unui angajat al său, fără a se verifuica limitele împuternicirii acestuia. Pe de altă parte, intimatul a refuzat să ia act de poziția societății, exprimată verbal cu privire la confirmarea mandatului dat domnului H. M.. Cu toate acestea, societatea a depus toate eforturile pentru ca reprezentanții intimatului să poată proceda la verificările cuvenite, conformându-se și solicitării de a trimite pe e-mail, în varianta scanată, întreaga documentație solicitată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 și 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 8550/13.10.2011, procesul-verbal de control nr. 2671/13.10.2011, nota de constatare, alte înscrisuri (fila 6-20).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal (fila 28-29) și a depus la dosar, în apărare, înscrisuri (fila 30-47).
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33 și 34 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1255/23 aprilie 2012, Judecătoria T. a admis plângerea petentei și a anulat procesul-verbal contestat, exonerând petenta de la plata amenzii de 9000 lei.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr. 8550 din data de 13.10.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a împiedicat inspectorii de muncă să își exercite controlul, fapta constituind contravenție potrivit art. 20 din Legea nr. 108/1999 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal contestat, prin prisma prevederilor art. 16 și art. 17 din același act normativ, instanța a reținut că acesta conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut, în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contestatoarei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 108/1999 republicată, în forma în vigoare la data constatării, împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să își exercite controlul în limitele prevăzute la art. 6 și 19 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei.
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a) din actul normativ mai susmenționat în îndeplinirea obiectivelor principale ale activității Inspecției Muncii, în domeniul stabilirii relațiilor de muncă aceasta controlează: încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenții civile de prestări de servicii; stabilirea și respectarea duratei timpului de lucru; stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată; accesul fără nici o discriminare pe piața muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condițiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum și ale unor categorii de persoane defavorizate; respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislația muncii și a clauzelor contractelor colective de muncă.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 108/1999 republicată, inspectorii de muncă au următoarele drepturi: a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta; b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă; c) să procure dovezi, să efectueze investigații sau examene, să ceară prezentarea documentației pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanțe utilizate în procesul de producție; d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat; e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalațiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă; f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producție sau pentru alte persoane; g) să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite; h) să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale; i) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracțiuni; j) să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor; k) să ceară informații, fie singuri, fie în prezența martorilor, de la orice persoană și despre orice problemă care constituie obiectul controlului; l) să propună retragerea autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată că, prin modificarea condițiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislației în vigoare.
În procesul-verbal contestat s-a reținut că angajatorul, în speță petenta S.C. D. P. S.R.L., a fost înștiințat prin adresa nr._/21.09.2011 să prezinte documentele la control în data de 27.09.2011. La data de 27.09.2011 s-a trimis o altă înștiințare la adresa de e-mail a societății supuse controlului, în urma căreia aceasta a confirmat că se va prezenta la control în data de 07.10.2011. La data de 07.10.2011 s-a prezentat domnul H. M. fără împuternicire din partea angajatorului, iar prin e-mail s-a solicitat prezentarea la control a reprezentantului legal cu actele solicitate prin adresa nr._/21.09.2011, pentru data de 10.10.2011, ora 09:00, fapt ce nu s-a realizat.
În aceste condiții, a apreciat organul constatator că au fost încălcate prevederile art. 19 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 republicată (fila 6).
Analizând dispozițiile articolului mai sus menționat, instanța a reținut că legiuitorul a instituit dreptul inspectorului de muncă de a solicita conducerii persoanei juridice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului însă nu a reglementat și dreptul acestuia de a solicita prezența la sediul inspectoratului teritorial de muncă în persoana reprezentantului legal al unei societăți comerciale, prezentarea documentelor și informațiilor solicitate putându-se face în egală măsură și printr-un reprezentant convențional/delegat, știut fiind faptul că multe dintre societățile comerciale, în special cele care au un număr mare de angajați, au organizate compartimente de resurse umane sau au persoane desemnate cu atribuții de serviciu în acest domeniu.
Instanța mai reține că în speță administratorul societății contraveniente are domiciliul în V., Italia așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal contestat.
În anexa de constatare nr. 1 la procesul-verbal de control nr. 2671/13.10.2011 s-a consemnat că "în data de 07.10.2011 s-a prezentat la sediul I.T.M. T., domnul H. M., precizând că efectuează operațiuni contabile pentru S.C. D. P. S.R.L. și, totodată, nu are împuternicire să reprezinte angajatorul. Cu această ocazie a prezentat documentele de plată a drepturilor salariale, acestea nefiind semnate de reprezentantul legal. În acest sens s-a făcut corespondență cu societatea prin intermediul mail-ului în vederea prezentării la control a reprezentantului legal cu actele solicitate prin înștiințarea nr._/21.09.2011, la data de 10.10.2011."
Astfel, s-a constatat că intimatul nu a invocat neprezentarea documentelor și informațiilor necesare pentru realizarea controlului, ci lipsa unei împuterniciri din partea angajatorului date persoanei care s-a prezentat la sediul său precum și neprezentarea reprezentantului legal al societății petente în data de 10.10.2011.
Fapta de a împiedica inspectorii de muncă să își exercite controlul în limitele legale presupune o atitudine deliberată, de încercare de a se sustrage cu rea-credință de la verificările efectuate, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Din corespondența purtată între părți, existentă la dosarul cauzei, rezultă că petenta a făcut demersuri pentru efectuarea verificărilor de către inspectorii de muncă.
La data de 07.10.2011, dată la care s-a prezentat și numitul H. M. la sediul I.T.M. T. cu documentația, au fost solicitate pe e-mail o . documente (foile colective de prezență precum și statele de plată aferente anului 2011, cererile de concediu fără plată ale salariaților pe anul 2011) ce urmau a fi scanate (fila 17).
Documentele solicitate au fost transmise de societatea petentă în fișiere pdf. la data de 09.10.2011 și la data de 10.10.2011 (fila 14, 15). De asemenea, prin adresa de înaintare înregistrată la intimat sub nr._/12.10.2011, petenta a transmis documentele solicitate, exprimându-și disponibilitatea pentru orice alte lămuriri și solicitări suplimentare, ceea ce reprezintă, în opinia instanței un element al bunei credințe pe care o invocă petenta în apărare (fila 36).
Împotriva acestei hotărâri organul constatator a declarat recurs în termenul legal.
În motivarea recursului recurenta a arătat că petenta a fost sancționată pentru că nu a prezentat documentele solicitate de inspectorul de muncă în timpul efectuării controlului, că petentei i s-a comunicat la data de 21 septembrie să prezinte la data de 27 septembrie 2011 documentele solicitate, însă petenta, deși inițial a solicitat reprogramarea pentru 3 octombrie 2011, a prezentat documentele la 7 octombrie 2011, dată la care la ITM T. s-a prezentat o altă persoană, care nu este mandatar al societății.
Mai arată recurenta că petenta nu se află la prima abatere de acest gen, tot în anul 2011 fiind sancționată pentru același gen de faptă, sancțiune redusă de instanța de fond și menținută de instanța de recurs.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de organul constatator, Tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Astfel, Tribunalul constată că petenta a fost sancționată pentru o faptă comisă la data de 10 octombrie 2011, respectiv că nu s-au prezentat la control documentele solicitate de către organul constatator prin mesajul din 7 octombrie 2011, dar și anterior, prin adresa din 21 septembrie 2011.
Tribunalul mai reține că motivul pentru care nu s-a realizat controlul la data de 7 octombrie 2011 nu a fost doar faptul că documentele au fost prezentate de către o altă persoană decât reprezentantul societății, ci și pentru că documentația solicitată nu era completă, documentele nefiind semnate de reprezentantul societății astfel cum o solicitase organul constatator anterior.
Or, neprezentarea tuturor documentelor solicitate în vederea efectuării controlului, la solicitarea îndreptățită a organului de control nu poate dovedi nicicum buna credință a petentei, cu atât mai mult cu cât a amânat efectuarea controlului de la data de 29 septembrie 2011, stabilită inițial la data de 7 octombrie 2011.
De asemenea, solicitarea prezenței reprezentantului societății la sediul ITM în vederea efectuării controlului nu poate fi considerată nelegală, atât timp cât potrivit art. 19, alin. 1, lit. k din legea nr. 108/1999 inspectorii de muncă au dreptul să ceară informații, fie singuri, fie în prezența martorilor, de la orice persoană și despre orice problemă care constituie obiectul controlului. Împrejurarea că reprezentantul societății nu locuiește în România nu poate constitui un motiv de neprezentare a acestuia sau a unui mandatar al său în vederea efectuării controlului.
Tribunalul mai reține și că petenta nu se află la prima abatere, astfel cum a învederat recurenta, fiind anterior sancționată cu amenda de 4500 lei pentru săvârșirea aceluiași gen de faptă cu doar două luni înainte de comiterea faptei dedusă judecății.
Așa fiind, Tribunalul constată că soluția pronunțată de prima instanță este greșită, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi modificată în sensul că plângerea petentei va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către recurenta I. T. DE MUNCA T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.1255 din 23.04.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata . cu sediul in T., ..1, ., . si sediul ales la SCPA V. SI ASOCIATII situat in Bucuresti, .-69, ., ., sector 1.
Modifica sentinta civila nr.1255/23.04.2012 a Judecatoriei T. in sensul ca respinge plangerea ca nefondata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. I. A. P. L.
D. N.
Jud.fond.I.S.
Red.+tehnored.jud.A.I./02.10.2012
Tehnored.gref.P.L./03.10.2012/2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 559/2012. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 657/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
