Pretenţii. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 150/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 150/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: D. N. G.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât J. M., cu domiciliul în ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.147/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . V. I. G. SA PRIN SUCURSALA TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.Forgo N. pentru recurentul pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.Forgo N. având cuvântul pentru recurentul pârât apreciază dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av. Forgo N. având cuvântul în recurs pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, considerând că instanța de fond s-a pronunțat fără a avea în vedere două înscrisuri aflate în dosarul de fond.
De asemenea, arată că asigurarea era valabilă la data producerii accidentului, susținându-se de către asigurator prin întâmpinarea depusă că fapta a fost săvârșită cu intenție, deși din rezoluția Parchetului a rezultat că nu a fost săvârșită cu intenție.
Totodată, înțelege să nu solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 30.01.2013 sub nr._, reclamanta . V. I. G. SA prin Sucursala Tulcea, a solicitat obligarea pârâtului J. M. la plata sumei de 5269 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume, conform OG 9/2000 de la data plății despăgubirii și până la recuperarea întregii sume. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin adresa nr.1825/23.04.2013 – reclamanta și-a precizat capătul de cerere accesoriu, în sensul că solicită dobânda legală de la data introducerii acțiunii în instanță și până la data plății efective a debitului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.147 din 22 ianuarie 2014 instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata sumei de 5269 lei, cu titlu de despăgubiri precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, ce se va percepe de la data de 30.01.2013 și până la data plății efective a debitului.
În temeiul art.274 alin.1 Cod proc.civ., a obligat pârâtul la plata sumei de 430 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 25.02.2009, pârâtul J. M. a condus pe drumurile publice, autoturismul marca BMW neînmatriculat, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr._ condus de B. A. V..
IPJ Tulcea-Biroul rutier a procedat la întocmirea Anexei nr.2, înregistrată sub nr.3417/27.02.2009, potrivit căreia vinovat de producerea accidentului rutier era J. M., întrucât acesta a efectuat neregulamentar manevra de depășire, intrând în coliziune cu auto_ care circula regulamentar.
Mai mult decât atât, s-a consemnat și faptul că pârâtul conducea un autovehicul neînmatriculat.
Referitor la cel de-al doilea aspect – prin Ordonanța nr.767/P/2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuitului J. M., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.85 alin.1 din OUG 195/2002.
A. a procedat la întocmirea dosarului de daună auto nr.502/F/DR_ din data de 19.03.2011 – unde s-a consemnat că vinovat de producerea pagubei este pârâtul J. M..
Cât privește autoturismul marca Dacia L. cu nr._ – în privința acestuia exista polița de asigurare facultativă OMNIASIG V. I. G. nr._, valabilă pentru perioada 03.05._12.
Autoturismul avariat (marca Dacia L. cu nr._ ) a fost reparat în baza poliței de asigurare facultativă anterior indicată.
Ulterior, prin adresa nr.1524/15.03.2011 OMNIASIG a înștiințat A. despre faptul că reparația autovehiculului marca Dacia L. cu nr._ s-a ridicat la valoarea de 5269 lei, urmând ca această sumă să fie recuperată de la A. (având în vedere că pârâtul deținea o asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la data producerii evenimentului rutier, la această societate de asigurare).
Prin procesul-verbal de compensare din data de 12.03.2012 s-a procedat la compensarea creanțelor reciproce ale . G. SA și . V. I. G. SA, care a vizat și suma de 5269 lei.
Potrivit art.58 lit.b din Legea nr.136/1995 - asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri…accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție.
Denotă că, pentru ca asiguratorul să recupereze sumele plătite drept despăgubire trebuie îndeplinite două condiții elementare:
- persoana să fie răspunzătoare de producerea pagubei;
- accidentul a fost produs în timpul comiterii unei fapte incriminată de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, ca infracțiuni săvârșite cu intenție.
Din actele dosarului a rezultat în mod evident că, vinovat de producerea accidentului rutier, este pârâtul J. M..
Cât privește cea de-a doua condiție, s-a constatat că la data de 25.02.2009 – autoturismul marca BMW condus de către pârât, nu poseda autorizație provizorie de circulație, valabilă (conf. adresei nr.1967/RP/04.11.2013 emisă de SPCRPCIV Tulcea).
De asemenea, s-a reținut că pentru acest autoturism au fost emise trei autorizații provizorii (TL07426 valabilă până la data de 25.09.2008; TL08811 valabilă până la data de 27.12.2008 și TL09335 valabilă până la data de 24.02.2009).
Potrivit art.85 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.
Intenția, ca și modalitate a vinovăției, există atunci când persoana care a săvârșit fapta penală, prevede rezultatul socialmente periculos al acesteia și urmărește producerea rezultatului sau deși nu-l urmărește acceptă eventualitatea producerii lui.
Infracțiunea prevăzută de art.85 alin.1 din OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol și nicidecum de rezultat.
Simplul fapt al punerii în circulație a autovehiculului neînmatriculat sau neînregistrat, prezintă pericol social.
Aspectul că, pârâtul s-ar fi aflat în eroare asupra valabilității autorizației provizorii de circulație (care expirase cu o zi înainte de producerea accidentului rutier) nu a putut fi interpretat în sensul culpei, ca și formă de vinovăție a infracțiunii. Pârâtul nu făcut dovada vreunei erori de fapt sau a vreunui caz fortuit, pentru a fi reținută culpa ca și formă de vinovăție a infracțiunii. Denotă că, fapta prev. de art.85 alin.1 din OUG 195/2002 a fost săvârșită cu intenție.
În concluzie, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită să recupereze suma de 5269 lei, de la pârât, fiind aplicabile dispozițiile art.58 lit.b din Legea nr.136/1995.
Potrivit art.998-999 Cod civ. - orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În privința pârâtului, s-a reținut că acesta a săvârșit o faptă ilicită, producând accidentul rutier din data de 25.02.2009 ca urmare a faptului că acesta a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire.
Prejudiciul este cert. Acesta a rezultat din factura nr.1017/10.03.2009 coroborată cu Devizul de lucrări nr.83/09.03.2009.
S-a reținut că, în mod evident, există o legătură intrisecă între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat, întrucât conduita rutieră a acestuia a provocat accidentul soldat cu avarierea autoturismului Dacia L., aspect care evidențiază și vinovăția acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul J. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în mod greșit a retinut instanta de fond faptul ca nu a făcut dovada vreunei erori de fapt sau a vreunui caz fortuit, pentru a fi retinuta culpa ca si forma de vinovăție a infracțiunii.
Ba, mai mult, se arată de către recurent că instanta de fond a retinut ca fapta prevăzută de art 85 alin 1 din OUG 195/2002 a fost savarsita cu intentie, reclamanta fiind indreptatita sa recupereze suma de 5269 lei.
Se susține, în continuare, de către recurent că instanta de fond nu a tinut cont de actele existente la dosarul cauzei.
Astfel, în raportul întocmit de reclamanta si depus la dosar rezultă faptul că la momentul producerii accidentului deținea asigurare valabila.
Învederează recurentul că instanta de fond a reținut și că se afla la cel de-al treilea rand de numere roșii provizorii, al treilea rand expirând cu o zi inainte de data producerii accidentului, deși a aratat faptul ca numerele roșii se elibereaza de obicei cu valabilitate pana la data expirării asigurarii, însă instanta a apreciat ca acest aspect nu poate fi luat in considerare.
Mai arată recurentul că s-a retinut de către instanta de fond că fapta a fost savarsita cu intentie, producând accidentul rutier din data de 25.02.2009, desi la dosarul cauzei a depus rezoluția Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea prin care a fost obligat la plata unei amenzi ca urmare a cercetării faptei ilicite, respectiv manevra de depășire care a determinat producerea accidentului din 25.02.2009, nefiind dispusa nici o alta sancțiune.
Consideră recurentul că nu i se poate retine reaua credința in ceea ce privește accidentul din data de 25.02.2009 intrucat deținea o asigurare valabila.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat, desființarea hotărârii pronunțată de instanta de fond si, rejudecand, a se constata ca acțiunea in regres formulata de reclamanta este neintemeiata.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constă recursul nefondat.
Prin hotărârea atacată recurentul, în mod corect a fost obligat la despăgubiri către asigurator în sumă de 5.269 lei cu cheltuieli de judecată în condițiile în care, din probele administrate a rezultat că recurentul a executat în ziua de 25.02.2009 în timp ce conducea autoturismul marca BMW fără a poseda autorizația de circulație valabilă o manevră de depășire avariind un alt autovehicul.
S-a constatat și s-a reținut corect și de către prima instanță că recurentul a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, săvârșind o faptă penală, chiar dacă prin ordonanța nr. 767/P/2009 a fost scos de sub urmărire penală și i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ.
În condițiile în care Legea nr. 136/1995 art. 58 alin. nr. 2 lit. b nu condiționează recuperarea despăgubirilor de o eventuală condamnare a persoanei răspunzătoare de accident, în mod corect prima instanță a admis acțiune.
Condițiile ca asigurătorul să recupereze suma plătită cu titlu de despăgubire sunt îndeplinite, rezultând din probele administrate că persoana recurentului este răspunzătoare de producerea accidentului și implicit a pagubei, accidentul s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, astfel că nici o critică sub aceste aspecte nu va fi primită.
Cum nici unul dintre motivele invocate nu sunt întemeiate, Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât J. M., cu domiciliul în satul M., ., împotriva sentinței civile nr.147/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. R. A. V. I. G. S.A. prin SUCURSALA TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
E. B. D. N. G. L. R.
V. A.
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. E.B./27.06.2014
Tehnoredactat gref. L.R./gref.G.R./8.07.2014/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1119/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
