Pretenţii. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 494/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.494
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
R. A. V.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-reclamanta S. JUDETEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul in T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.1025/29.03.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimatul-parat M. N. domiciliat in loc. Dăeni, judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-parat, lipsa fiind reprezentantul recurentei-reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Interpelat fiind, intimatul-parat arata ca a formulat plangere penala impotriva agresorului si depune la dosar, in copie, un set de inscrisuri.
Față de sustinerea intimatului-parat ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Intimatul-parat, avand cuvantul in recurs, solicita respingerea recursului si sa i se plateasca spitalizarea.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.11.2012, sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență T. a solicitat obligarea pârâtului M. N. la plata sumei de 2220,72 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, cu actualizarea acesteia la data plății efective. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a beneficiat, în perioada 17.11.-23.11.2009, de serviciile Spitalului Județean de Urgență T. fiind internat in sectia ORL urmare a unei agresiuni. A mai invederat reclamanta ca neexistand o hotarare de condamnare a vreunui inculpat, obligatia de plata a cheltuielilor de spitalizare revine paratului, care a fost beneficiarul direct al serviciilor medicale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1349 alin.1 și 2, art.1357, art.1531 Cod civ. coroborate cu art.313 din Legea nr.95/2006.
Prin sentința civilă nr.1025 din data de 19 martie 2013 Judecătoria T. a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In perioada 17.11 - 23.11.2009, pârâtul a fost internat în secția ORL a Spitalului Județean de Urgență T., urmare unei agresiuni, fiind diagnosticat cu „ fractură de piramidă nazală, traumatism facial prin agresiune ”.
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din foaia de observație clinică (fila 8).
Art.313 din Lg.95/2006 arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Ori, pârâtul în cauză nu este autorul ci victima agresiunii, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a pârâtului atâta vreme cât nu s-a dovedit că acesta se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte ilicite de natură atrage incidența disp.art.1357 Cod civil.
A promova o acțiune în justiție este un drept al persoanei și nu o obligație a cărei nerespectare ar putea fi sancționată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate.
Așadar, împrejurarea că pârâtul nu a solicitat tragerea la răspundere a persoanei vinovate de producerea leziunilor suferite și care au necesitat acordarea asistenței medicale de către reclamant, în opinia instanței, echivaleaza cu o faptă ilicită.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs S. Județean de Urgență T., care a criticat hotărârea ca netemeinică, nelegală.
Susține recurentul că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni fiind internat in perioada 17.11._09, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 2220,72 lei.
Internarea pârâtului și cheltuielile cu tratarea sa au fost efectuate în Secția ORL a spitalului.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune,
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unei agresiuni, a depus plângere împotriva persoanei vinovate si prin Rezolutia pronuntata in data de 12.04.2011 in dosarul nr.816/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Măcin, s-a dispus incetarea urmaririi penale față de numitul T. S. pentru savarsirea infractiunii prev. de art.180 alin.2 C.pen. intrucat partea vatamata si-a retras plangerea penala.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgențe, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
Ori, S. Județean de Urgenta T. a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovata de vatamarea paratului, dar fara a reusi sa afle identitatea sa pana la judecarea cauzei.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este si cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă- având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Nu există nici o excepție in acest sens in
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar daca acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
In consecința, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare in cuantum de 2220,72 lei, suma ce va fi actualizata pana la data plații efective.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul întemeiat.
Pârâtul M. N. a fost internat la S. Județean T. în perioada 17.11._09, cu diagnosticul „. piramidei nazale, traumatism facial prin agresiune”, declarând la internare că a fost victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea pârâtului, care a declarat ca a fost „victima unei agresiuni”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 2220,72 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâtul ca victimă a agresiunii a formulat plângere penală impotriva autorului agresiunii, dar ulterior si-a retras plangerea, pronuntandu-se Rezolutia de incetare a urmaririi penale in data de 12.04.2011 de catre P. de pe langa Judecatoria Măcin, judetul T..
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune că autorul să fie cunoscut dar cum este cazul în speță, autorul nu este cunoscut și pârâtul, în calitate de victimă nu a făcut demersuri și nu a formulat nici plângere pentru identificarea lui.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtei s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 277,48 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean T. era întemeiată, ea fiind respinsă în mod greșit ca fiind nefondată astfel că, se va admite recursul si se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va admite acțiunea și va fi obligat pârâtul la plata sumei de 2220,72 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare, sumă ce va fi actualizată cu inflatia până la data plății efective către reclamanta-recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul S. JUDETEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul in T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr. 1025/29.03.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimatul-parat M. N. domiciliat in loc. Dăeni, judetul T..
Modifică hotărârea atacată în sensul ca admite acțiunea și obligă pârâtul-intimat la plata sumei de 2220,72 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare, suma ce va fi actualizata cu inflatia pana la data plății efective, către reclamanta recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
JUDECĂTOR, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
R. A. V.
In temeiul art.261 C.pr.civ. pt.
judecator in C.O. semneaza
președintele instanței
Jud.fond.S.G.
Red.jud. N.E./20.06.2013.
Tehnored. Gref.P.L./26.06.2013./2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 15/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
