Pretenţii. Decizia nr. 754/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 754/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 754/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1494 din data de 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S., cu domiciliul în T., ., jud. T. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Văzând că nu sunt motive de amânare, precum și că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub numărul_ la data de 23.12.2013, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâta D. S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 463,22 de lei reprezentând valoarea serviciilor medicale de care pârâta a beneficiat în perioada 26-27.01.2011, actualizată, de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că pârâta s-a prezentat la S. Județean de Urgență T. - Secția Chirurgie, solicitând acordarea serviciilor medicale ca urmare a leziunilor suferite în urma unei agresiuni, iar C.A.S. T. a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea lor de la persoana vinovată. Cum nu există o hotărâre de condamnare a agresorului, obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare revine în sarcina beneficiarului direct al serviciilor medicale care, din neglijență, i-a cauzat un prejudiciu.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie, iar în drept au fost invocate disp. art.998-999 cod civil coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probatorii.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1494 din data de 21 mai 2014 a respins cererea formulată de către reclamantul S. Județean de Urgență T., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Or, pârâta în cauză nu este autoarea ci victima agresiunii ce a determinat acordarea asistenței medicale, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare.
Nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a pârâtei atâta vreme cât nu s-a dovedit că aceasta se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte ilicite de natură a atrage incidența disp. art. 998-999 Cod civil.
A promova o acțiune în justiție este un drept al persoanei și nu o obligație a cărei nerespectare ar putea fi sancționată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate.
Așadar, împrejurarea că pârâta nu a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de producerea leziunilor pentru care a avut nevoie de asistența medicală ce i-a fost acordată de către reclamant, nu echivalează, în opinia instanței, cu o faptă ilicită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâta a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni fiind internată de la 26.01.2011 până la 27.01.2011 la Secția Chirurgie a Spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 463,22 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâta a fost internată într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtei.
S-a mai arătat că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006-pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar dacă au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor rutiere, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâta s-a prezentat la S. Județean T. declarând ca a fost victima unei agresiuni iar ulterior, nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital și nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta T. nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de bună voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabila de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție în acest sens în
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate, chiar dacă acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului așa cum s-a formulat, casarea sentinței civile nr. 1494 din 21.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 463,22 lei, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Legal citată, intimata D. S., nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de către apelantul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Cum identitatea agresorului nu a fost făcută cunoscută, apelantul reclamant nu a putut folosi calea penală și nici pe cea civilă pentru îndeplinirea obligației sale.
Deși sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtei obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., apelantul reclamant a arătat că și-a îndeplinit sarcina de a-i aduce la cunoștință existența prejudiciului, necesitatea achitării acestuia și lămuririle necesare prin emiterea adresei nr.4622/25.03.2011.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
Mai mult, instanța reține și că prin adresa nr. 4622/25.03.2011, reclamantul a invitat-o pe pârâtă să se prezinte la compartimentul său financiar pentru a da lămuriri și pentru a nu se ajunge la recuperarea sumei solicitate prin instanță, însă pârâta nu s-a prezentat.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea apelantului reclamant este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Mai mult, în temeiul art. 351 NCPC, instanța a dispus, din oficiu luarea unui interogatoriu intimatei, aceasta fiind citată cu mențiunea expresă de a se prezenta în fața instanței, fără însă a se conforma.
Potrivit art. 358 NCPC „ Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului”.
Coroborând acest început de dovadă cu celelalte probatorii administrate în cauză rezultă, o dată în plus că pasivitatea intimatei pârâte este imputabilă acesteia, impunându-se ca suma ce trebuie plătită să fie recuperată de la aceasta.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează să fie admis apelul.
În consecință, va fi schimbată în totalitate sentința apelată, în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. Județean de Urgență T. și va fi obligată pârâta D. S. să plătească reclamantului suma de 463,22 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1494 din data de 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S., cu domiciliul în T., ., jud. T. având ca obiect pretenții.
Schimbă în totalitate sentința apelată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 463,22 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent. civ. jud. fond S.G..
Red. dec.civ. jud. P.L.D/ 05.12.2014
Tehnoredactat gref. B.F.V../ 05.12.2014/4 ex.
..apelant/ 1 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 794/2014. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 29/2015.... → |
|---|
