Pretenţii. Decizia nr. 794/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 794/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 794
Ședința publică de la data de 10 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-pârâtă RAZNOVEANU T., cu domiciliul în loc. N., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1435 din data de 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATE DE A.–R. A. S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, . și cu sediul procesual ales în mun. C., .. 20, jud. C..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.11.214, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrările dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 03.12.2014 și ulterior la data de 10 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 29.07.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A.-R. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta RÂZNOVEANU T., prin care s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 16.411 lei, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de societatea de asigurare în dosarul de daună AA1009DA228453, în baza unei polițe emise prin intermediul pârâtei, pentru care nu au fost depuse primele încasate în termenul contractual convenit, respectiv cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că părțile au încheiat Contractul de agent pentru intermedierea Asigurărilor prin agenți de asigurare, modalitatea de executare a acestuia fiind stabilită atât prin clauzele contractului cât și prin Metodologia de lucru anexată contractului.
A precizat reclamanta că potrivit clauzelor contractuale intermediarul se obliga să depună în contul colector al Asiguratorului sau la casieriile acestuia, toate primele încasate pentru contractele de asigurare încheiate, la termenele și în condițiile descrise în contract.
A învederat reclamanta că pârâta a depus cu întârziere o parte din primele încasate pentru polițele de asigurare emise, fiind incidentă sancțiunea instituită de art. 14.8 din contract, potrivit căreia în cazul nepredării la termen a asigurărilor încheiate și a primelor încasate și dacă până la depunerea primelor încasate s-au înregistrat evenimente asigurate pentru care reclamanta achită despăgubiri, intermediarul este obligat să suporte în totalitate cuantumul despăgubirilor achitate asiguratului.
În concret, potrivit reclamantei a fost deschis dosarul de daună pe poliția RCA_, încasată de pârâtă la 24.12.2009 și depusă în contul A. la data de 31.12.2009, fiind achitată o despăgubire în cuantum de 16.411 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969-970, art. 1073, art. 1079 și art. 1084 Codul civil anterior și clauzele Contractului de Agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, deși în contratul încheiat între părți se specifica modalitatea de depunere a primelor încasate, în realitate modalitatea de lucru era alta.
De asemenea, a mai precizat pârâta că își desfășura activitatea de agent într-o localitate din jud. Tulcea unde nu exista posibilitatea depunerii primelor încasate în contul reclamantei, aceasta din urmă neavând vreun punct de lucru sau sucursală în respectiva locație. Mai mult, întrucât în situația sus-descrisă se aflau mai mulți agenți s-a convenit ca modalitatea de lucru să constea în deplasarea unui agent al reclamantei în zona respectivă pentru a colecta primele încasate pe care îi depunea în contul reclamantei sau la casieria acesteia.
În condițiile date, a arătat pârâta că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1435 din data de 15 mai 2014 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.411 lei actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, cu titlu de despăgubiri achitate de reclamantă în dosarul de daună AA1009DA228453.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 925,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de asigurator, a încheiat cu pârâta, în calitate de intermediar în asigurări, contractul de agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare nr. 652/20.03.2008, având ca obiect negocierea și închirierea de către pârât de contracte de asigurare, în numele și în contul reclamantei, cu clienți persoane fizice și juridice.
Potrivit art. 8.2 din contract, primele de asigurare încasate de Agent pentru contractele de asigurare de răspundere civilă obligatorie pentru daune produse terților prin accidente de autovehicule (RCA) intermediate de agentul de asigurare vor fi depuse în contul bancar al unității Asigurătorului sau direct la casieria acestuia, în termen de maxim 3 zile calendaristice de la data încheierii contractului de asigurare și încasării primelor/ratelor de primă de asigurare.
S-a mai reținut că, art. 8.3. din contract stabilește expres situațiile derogatorii de la respectarea termenului de depunere anterior menționat, și anume în caz de forță majoră sau existența aprobării scrise a Asigurătorului.
Conform înscrisului de la fila 26 la data de 24.12.2009 a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ cu valabilitate un an de către pârâta RÂZNOVEANU T. în calitate de intermediar în asigurări.
Potrivit confirmării asigurării, înscris emis de reclamantă cu ocazia avizării dosarului de daună AA1009DA228453, rezultă valabilitatea poliței de asigurare RCA dar și încasarea sumei de 315 lei cu documentul nr. 2458 la data de 31.12.2009.
Din cuprinsul răspunsului la interogatorului luat pârâtei s-a reținut că aceasta recunoaște încheierea în numele și pe seama Asigurătorului și în temeiul contractului de agent de contracte de asigurare cu diverse persoane fizice și juridice.
De asemenea, s-a mai arătat că, la întrebarea dacă este adevărat că s-a obligat prin contract să depună în contul Asigurătorului în termen de 3 zile sumele încasate din vânzarea asigurărilor RCA pârâta a răspuns afirmativ, cu precizarea că sumele erau colectate de reclamantă.
Mai mult, justifică pârâta nedepunerea primelor încasate pentru polița nr._ în termenul stabilit în contract prin faptul că reclamanta nu s-a prezentat pentru a le colecta.
Susținerile pârâtei referitoare la modalitatea concretă de desfășurare a operațiunilor de colectare a primelor încasate sunt confirmate și de martorii T. C. și P. M., care arată că un reprezentant al reclamantei se prezenta la sediul primăriei N., unde își desfășura activitatea pârâta, și încasa sumele rezultate din încheierea polițelor de asigurare.
Din răspunsul la interogatorul luat reclamantei, dar și din cuprinsul contractului încheiat între părți, prima instanță a reținut ca justificate susținerile Asiguratorului potrivit cărora nu exista nicio clauză contractuală care să permită desfășurarea activității de maniera celei descrise de pârâtă.
În ceea ce privește susținerile celor doi martori potrivit cărora pârâta ar fi achitat contravaloarea unor prime de asigurare în data de 28.12.2009, acestea au fost înlăturate de către prima instanță, în condițiile în care răspunsul acestora are caracter general (încasat sume de bani și furnizat documente), fără a specifica dacă a fost achitată prima corespunzătoare poliței ce a făcut obiectul dosarului de daună, dar și prin raportare la răspunsul pârâtei din interogatoriu în care arată că nu a depus primele de asigurare în termenul prevăzut în contract, întrucât reclamanta nu a venit să le colecteze.
Totodată, s-a mai reținut că, susținerile pârâtei referitoare la lipsa vinovăției sale nu prezintă relevanță raportat la speța dată, în condițiile în care raportul juridic născut între cele două părți nu implică o răspundere delictuală ci are natură contractuală.
Astfel, în condițiile în care nerespectarea termenului imperativ stabilit prin voința comună a celor părți nu a fost determinat de vreuna dintre cauzele expres prevăzute de art. 8.3 – forța majoră sau aprobarea scrisă a Asigurătorului – în cauză sunt deplin incidente dispozițiile art. 14.8 din contract.
Textul în cauză stipulează faptul că în cazul în care Agentul de asigurare depune prima și documentele de asigurare după termenul prevăzut în prezentul contract și dacă până la data depunerii s-a produs evenimentul asigurat, agentul este obligat să suporte integral contravaloarea despăgubirii plătite de Asigurător asiguratului.
Din cuprinsul dosarului de daună AA1009DA228453 rezultă că s-a produs un eveniment rutier în data de 28.12.2009 ora 12:00 soldat cu pagube materiale, provocat de autovehiculul asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie la reclamantă cu polița nr._.
Potrivit facturii SPSS002595 din 28.01.2010 contravaloarea lucrărilor de reparației s-a ridicat la suma de 16.411 lei, suma achitată de reclamantă, astfel cum rezultă din fița dosar daună de la fila 14.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel pârâta, RAZNOVEANU T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, potrivit art. 14.8 din contract de agent „ În cazul în care Agentul de asigurare depune prima și documentele de asigurare după termenul prevăzut în prezentul contract și dacă până la data depunerii s-a produs evenimentul asigurat, agentul este obligat să suporte integral contravaloarea despăgubirilor plătite de Asigurător asiguratului", însă acest articol trebuie analizat in consonanta cu situația de fapt în care se derulau lucrurile.
Conform art. 970 cod civil, invocat ca și temei de către reclamantă, convențiile trebuie executate cu buna credința, ele obligând „nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.”
Prin urmare, instanța ar fi trebuit să analizeze contractul de agent în mod exhaustiv, atât prin clauzele sale cât și prin prisma disp. art. 970 cod civil.
De asemenea, apelanta a mai arătat că, potrivit art.7.5 din contract avea obligația „ să depună în contul colector al Asiguratului sau la casieriile acestuia, toate primele încasate pentru contractele de asigurare încheiate, la termenele și în condițiile descrise în prezentul contract la art. 8.
Deși exista această clauză în contract, în realitate modalitatea de lucru era alta. Își desfășura activitatea de agent într-o localitate din jud. Tulcea, unde nu exista posibilitatea de a depune în 0contul reclamantei primele încasate, și, totodată, reclamanta nu avea un punct de lucru sau o sucursala ( situație confirmată de martorii audiați), pentru a se putea depune la casierie primele încasate.
Din acest motiv, s-a convenit ca și pe zona unde activa, modalitatea de lucru să fie următoarea: un agent al reclamantei se deplasa în zonele respective și colecta primele încasate de agenții de asigurare, după care îi depunea în contul reclamantei sau la casieria acesteia.
Aceste împrejurări au fost dovedite cu depozițiile martorilor T. C. și P. M., care au arătat că un reprezentant al reclamantei se prezenta la sediul Primăriei N., unde își desfășura activitatea și încasa sumele rezultate din încheierea polițelor de asigurare.
Depozițiile martorilor au fost apreciate incorect, motivându-se că răspunsul acestora are un caracter general ( martorii au declarat că în data de 28.12.2009 pârâta-apelanta ar fi achitat contravaloarea unor prime de asigurare) deși, indiferent ce alte prime s-au mai achitat în 28.12.2009, printre acestea se află și cea în discuție. De altfel, întrebările adresate martorilor, pe lângă modalitatea de lucru a reclamantei, vizau și faptul că pârâta achitase prima respectivă în data de 28.12.2009.
Totodată, a mai susținut apelanta că, greșit instanța apreciază în mod absolut răspunsurile date de către reclamantă la interogatoriu, astfel, răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriul formulat cuprinde și un răspuns implicit dat de reclamantă, cu privire la modalitatea de lucru a agenților. Practic, reclamanta accepta faptul că „ agenții își acordau sprijin reciproc în executarea contractelor ”, dar aceasta nu se constituie . S.C. Asig-Reasig A. S.A ”.
De aici rezultă că susținerile pârâtei sunt reale, în raport de modalitatea de lucru a agenților și de colectarea primelor de asigurare, din localitățile unde nu existau puncte de lucru ale reclamantei sau chiar unități bancare.
Chiar și prin răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu formulat, reclamanta accepta ideea ca putea exista o persoana care colecta primele de asigurare, însa pune acest lucru pe seama relațiilor personale dintre agenți. Și aceasta chestiune a fost trecuta cu vederea de către instanța de fond.
Apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.
Intimata SOCIETATE DE A.–R. A. S.A. a formulat și depus la dosar întâmpinare (filele 13-15) prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Inițial, între intimata Societatea de asigurare-reasigurare A. S.A., în calitate de asigurator și apelanta R. T., în calitate de intermediar în asigurări, a fost încheiat contractul de agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare nr. 652/20.03.2008, având ca obiect negocierea și încheierea de către apelantă de contracte de asigurare, în numele și în contul intimatei, cu clienți persoane fizice și juridice.
Conform art. 8.2 din contractul între părți, primele de asigurare încasate de agent pentru contractele de asigurare de răspundere civilă obligatorie pentru daune produse terților prin accidente de autovehicule intermediate de agentul de asigurare vor fi depuse în contul bancar al unității asigurătorului sau direct la casieria acestuia, în termen de maxim 3 zile calendaristice de la data încheierii contractului de asigurare și încasării primelor/ratelor de primă de asigurare.
Iar art. 8.3 din contract stabilește expres situațiile derogatorii de la respectarea termenului de depunere anterior menționat și anume, în caz de forță majoră sau existența aprobării scrise a asigurătorului.
Se cuvine a fi observat că la data de 24.12.2009 apelanta, în calitate de intermediar de asigurări, a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ cu valabilitate un an. Potrivit confirmării asigurării, înscris întocmit de intimată cu ocazia avizării dosarului de daună AA1009DA228453, rezultă valabilitatea poliței de asigurare RCA dar și încasarea sumei de 315 lei cu documentul nr. 2458 la data de 31.12.2009.
Susținerile apelantei referitoare la contractul încheiat între ea și intimată nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care clauzele contractuale sunt clare în ceea ce privește modul de decontare a primelor de asigurare încheiate, prevăzând în sarcina apelantei obligația de a depune sumele încasate în contul colector în termen de 3 zile de la încasarea acestora. Iar dacă ar fi existat o imposibilitate de executare a contractului, apelanta se putea prevala de dispozițiile art. 8.2. din Contract, adică să avizeze asiguratorul cu privire la fiecare poliță vândută.
În această ordine de idei, nu poate fi primită critica apelantei potrivit căreia prima instanță nu ar fi analizat corect modalitatea de depunere a primelor de asigurare, în condițiile în care nu există nici o clauză contractuală în care să fi permis desfășurarea activității în maniera descrisă de apelantă.
Nici critica legată de neîntemeierea în speță a condițiilor răspunderii delictuale nu este întemeiată în condițiile în care raportul juridic născut între părți nu implică o răspundere delictuală ci are natură contractuală.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în cauză ar fi trebuit efectuată o expertiză tehnică auto, aceasta nu poate fi primită, proba nefiind utilă în condițiile în care contravaloarea lucrărilor de reparație au fost stabilite în mod neechivoc.
În raport de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-pârâtă RAZNOVEANU T., cu domiciliul în loc. N., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1435 din data de 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATE DE A.–R. A. S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, . și cu sediul procesual ales în mun. C., .. 20, jud. C., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la data de 10 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ.jud.N.N.
Red./dec.civ.jud.RAV/18.12.204
Tehnored.gref.DB/gref.GR /18.12.2014/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 765/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 754/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
