Pretenţii. Sentința nr. 1925/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1925/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 1925/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1925/2015
Ședința publică de la 03 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. S.D. T. S.R.L. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 3, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. de Navigație F. R. N. S.A. G., cu sediul în G., ., jud. G., și a cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, cerere formulată de pârâta CNFR N. SA G. în raport de C. NAȚIONALĂ” ADMINISTRAȚIA P. D. M. G.” S.A, cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța a amânat pronunțarea la data de 22 octombrie 2015, la data de 29 octombrie 2015 și la această dată, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 mai 2014, sub nr._, reclamanta S.C. M. S.D. T. S.R.L. BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta C. de Navigație F. R. N. S.A. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,59 ron plus dobanda legala, cu titlu de prejudiciu patrimonial (despăgubire), suma ce se compune din:_,59 ron chirii plătite de reclamantă in intervalul iunie 2012- 31 decembrie 2013, către C. Naționala Administrația P. D. M. S.A. G. si 6204 ron, cu titlu de impozite plătite către UATO Isaccea pentru anii fiscali 2012-2013; obligarea paratei la plata sumei de_ ron, evaluare provizorie, cu titlu de beneficiu nerealizat pentru intervalul iulie 2012-decembrie 2013; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, prin contractul nr. 430/2007 a închiriat de la CN APDM SA G., suprafața de_ mp teren si 7621 mp platforma portuara conform contractului si actelor adiționale încheiate ulterior, pentru care a plătit în intervalul iunie 2012-decembrie 2013 suma de 378.828,59 ron.
A susținut reclamanta că, începând cu luna iunie 2012, parata, fara acceptul reclamantei si fara forme legale a ocupat platforma portuara care se afla pe terenul mentionat mai sus, si a început activitatea portuara folosindu-se de
mijloace de transport naval (barje) si macaraua plutitoare MP 1712 pentru
incarcare si transport de produse cariera.
A precizat reclamanta că, activitatea comerciala a paratei a
fost surprinsa cu planșe foto si înregistrata ca atare de Autoritatea Navala R., facand si obiectul unei acțiuni în evacuare finalizata cu o hotarare irevocabila de evacuare a paratei conform sentintei civ. 549/2013 pronunțată în dosarul nr._ și a deciziei nr. 207/2013 a Tribunalului Tulcea.
S-a mai învederat de către reclamantă că, în urma activitatilor desfasurate de N. SA platforma portuara si parte din accesoriile platformei au fost degradate, iar prin adresa nr. 557/2014 acesta a recunoscut ca datoreaza in urma
soluționării procesului civil de evacuare, cheltuieli de judecata, aratandu-si
disponibilitatea plații acestora.
Reclamanta a mai susținut că, ocuparea imobilelor a durat până în luna septembrie 2013 cand parata, pentru a evita pronunțarea unei hotarari judecătorești de evacuare potrivnice, si-a retras mijloacele de transport, de operare si manipulare inclusiv mărfurile de cariera de pe platforma si terenul aferent, lasandu-le . de degradare datorita autobasculantelor de mare tonaj, fadromelor si sutelor de mii de tone de piatra bruta incarcate in cele 147 de barje.
S-a mai susținut că, datorită acestei situatii S.C. M. S.D. T. S.R.L. nu a mai putut începe operarea până la finele anului 2013, pe langa acest motiv fiind si cele legate de imposibilitatea unei predictibilitati contractuale cu locatorul CNAPDM SA G. dar si cu tertii agenți economici aflați in portofoliul reclamantei, referindu-se expres la faptul ca se află la sfarsitul contractului cu APDM, acesta nemaifiind prelungit de aceasta data, prin act adițional.
Reclamanta a mai menționat că, din istoricul corespondentei purtata cu CNAPDM si N. pe tema ocupării imobilelor, se constată că, desi a început să opereze în mod abuziv încă din luna iunie 2012, N. S.A. a făcut demersuri ulterioare ocupării de a le pune la dispoziție contra cost circa 4500 mp din platforma portuara închiriata reclamantei de CNAPDM, recunoscând ca le sunt necesari si 90 m.l. de cheu între bintele 60-63, pe o adancime în terenul portuar de 50 m.l. (corespondenta e-mail datata 15.11.2012 ora 12:29).
A susținut reclamanta că, prin aceasta solicitare N. S.A. a încercat sa intre în legalitate, solicitând de fapt cea mai importanta parte a imobilelor închiriate reclamantei, care odata cedata, avea sa anuleze posibilitatea operării concomitente, in condiții de egalitate, de către reclamantă, chiriașul de drept, motiv pentru care nu a dat curs acestei solicitări si a sesizat C.N. A.P.D.M. cerandu-le sa aloce pârâtei o alta locație de operare mai in aval,
deoarece, daca N. ar fi obtinut acea porțiune din platforma portuara
si terenul aferent, lucrările de investitii intentionate de S.C. M. S.D. T. S.R.L. ar fi fost obstructionate. În acest sens, reclamanta a invocat Protocolul din 12.04.2013 ora 12:00 încheiat imediat dupa ieșirea din sezonul rece (cand nu se opereaza), protocol pe care parata N. SA nu l-a semnat, desi a avut un delegat special.
S-a mai susținut de către reclamantă că, deși N. S.A. nu a avut acceptul chiriașului de drept, a continuat ocuparea imobilelor și operarea portuară până în luna septembrie 2013.
Reclamanta a mai menționat că, la un interval de un an si doua luni de la data ocupării imobilelor, cand procedurile judiciare de evacuare erau deja demarate, N. SA a solicitat C.N. A.P.D.M. S.A., prin adresa nr. B 6590/30.07.2013, sa precizeze daca la data acestei adrese, contractul reclamantei si actele adiționale mai erau in vigoare, dovedind in mod clar ca pana la acea data N. S.A. nu se afla în posesia nici unei forme legale de operare portuară pe imobilele închiriate reclamantei.
S-a mai precizat că, în intervalul de timp în care pârâta a ocupat aceste imobile, reclamanta a plătit cu titlu de chirie suma de_,59 ron si cu titlu de impozite la UATO Isaccea suma de 6204 ron, sume datorate de pârâtă reclamantei pe temeiul răspunderii civile conform art. 1357 din Noul Cod Civil, autoarea prejudiciului fiind obligata sa răspundă chiar si pentru cea mai ușoara culpa, avându-se in vedere si dispozițiile art. 1358 cod civil potrivit caruia exista criterii speciale implicite de agravare a formei de răspundere a unei persoane daca “prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei
intreprinderi”. De asemenea, parata este chemata sa răspundă si pentru repararea
prejudiciului ce consta in vatamarea unui interes, daca interesul este legitim,
serios si prin felul in care se manifesta, creaza aparenta unui drept
subiectiv. Este cazul reclamantei care nu a putut concretiza multitudinea de
cereri /oferte potrivit obiectului sau de activitate si nici performa contractele
de prestări servicii nr. 586/18.06.2012 incheiat cu . Constanta, si . din loc. Smardan, contract nr. 497/2012 contract ce prevedea operațiuni de incarcare piatra bruta in barje cu macara plutitoare prevăzută cu targa, in portul Isaccea, minim 30.000 tone/ luna pana la 31 decembrie 2013, operațiuni care nu au mai fost posibile datorita paratei care in locul reclamantei a desfasurat exact aceste operațiuni comerciale provocand reclamantei un prejudiciu estimat provizoriu in suma de_ ron, echivalentul sumei de aproximativ_ Euro
Reclamanta a mai apreciat că, în speță sunt incidente prevederile art. 1381 (2) Cod civil, iar în ceea ce privește întinderea reparației prevederile art. 1385 (1) și (4) Cod civil, întrucât prin ocuparea imobilelor de către N. SA reclamanta a pierdut sansa de a obține un avantaj material (patrimonial), caz in care întinderea reparației trebuie sa fie proporționala cu probabilitatea obținerii avantajului in sensul detaliat prin nota de calcul depusă la dosar.
S-a mai susținut de către reclamantă că, potrivit contractului cu INTERCONSTRUCT SRL, cantitatea minima de piatra bruta ce urma sa fie operată și transportată de reclamantă era de_ tone/luna, ceea ce
inseamna pentru intervalul iunie 2012-31 decembrie 2013, exceptând trei
luni de iarna, un total de 15 luni, adica 450.000 tone. Astfel că, veniturile de care a fost lipsită reclamanta sunt estimate la_ de euro, numai pentru transportul fluvial de piatra bruta pe relația Isaccea - Brațul B..
Reclamanta a mai precizat că, datorita imposibilității de operare in portul Isaccea, a încheiat anul financiar 2013 cu o pierdere financiara importanta. Totodata, in calitate de "utilizator final” a imobilelor închiriate, UATO
Isaccea i-a impus la plată suma de 6204 ron, care reprezintă un prejudiciu produs societatii reclamante datorita faptului ca utilizatorii imobilelor au fost N. SA iar nu M. SD T. SRL.
În apărare, la data de 11 iunie 2014, pârâta C. de Navigație F. R. N. S.A. G. a depus la dosar întâmpinare, în cadrul căreia a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar putea formula aceleași pretenții ca și reclamanta față de C. NAȚIONALĂ” ADMINISTRAȚIA P. D. M. G.” S.A, precum și cerere de chemare în garanție a acesteia din urmă.
Astfel, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiata și a arătat că, cu privire la capetele de cerere privind plata chiriei si a impozitelor pe imobilul in discuție, este în principiu de acord cu plata chiriei corespunzătoare limitata la suprafața ce se va dovedi ca a folosit-o, cu acordul locatorului APDM G., dar numai in masura stabilirii persoanei indreptatite sa o incaseze .
A menționat pârâta că, CNFR N. G. este beneficiara a doua contracte cu APDM G. (locatorul reclamantei si din contractul 430/2007). Astfel, în contractul de închiriere nr. 6330/2009 pârâta are calitate de “chiriaș”
pentru platforma portuara in suprafața de 7134 m.p., incheiata in scopul
desfasurarii operațiunilor de incarcare-descarcare. Conform art. 10 lit. h din
acest contract, pârâta are obligația sa nu ridice pretentii asupra activitatilor
desfasurate in imediata vecinatate a platformei închiriate decât daca acestea
împiedica sau stânjenesc în mod evident activitatea, iar conform art. 10 lit. a are dreptul sa solicite majorarea traficului de referința (ritmul si volumul de incarcari-descarcari), iar locatorul sa-i asigure realizarea acestuia in alte dane pe o perioada limitata si justificata.
Pârâta a precizat că, specializarea exclusiva in Navigație Fluviala in apele romane si organizarea profesionista a activitatii au făcut-o sa înregistreze o creștere a traficului de referința incat sa folosească imobilul închiriat la capacitate maxima si totodata sa solicite spijinul APDM, atat in baza art. 10 lit.a alin. (l) si (3) din Contractul de inchiriere nr. 6330/2009 cat si baza art. 10 lit.a din contractul de prestări servicii portuare nr. 6067/2010, in care are calitatea de
“armator roman/agent al armatorilor romani si străini pentru navele acestora care desfasoara operațiuni in zona de activitate a CNAPDM, prin care acesta sa obliga sa-i asigure folosința zonelor portuare aflate in administrarea sa, inclusiv a infrastructurii portuare, in schimbul plații tarifelor aferente.
S-a mai învederat de către pârâtă că nu poate confirma sau infirma ca in realizarea activitatii de incarcari-descarcari în portul Isaccea a ocupat o anumita suprafața din platforma sau terenul închiriat prin contractul nr. 430/2007 reclamantei .. T. S.R.L. București, imobilul respectiv nefiind identificat sau delimitat prin nici un fel de semn, indicator sau imprejmuire vizibile.
Pârâta a mai menționat că poate preciza si dovedi cu certitudine ca printr-o eventuala ocupare partiala determinata de traficul intens de incarcari-descarcari pe care il realizează in acest port, nu a împiedicat sau stânjenit in nici un mod activitatea reclamantei pe terenul si platforma ce fac obiectul contractului său cu A.P.D.M. (nr. 430/2007), deoarece pe toata perioada cuprinsa intre anii 2009 pana la data formulării întâmpinării, reclamanta nu a
desfasurat nici un fel de activitate in acest imobil si nici nu a intentionat sa realizeze o asemenea activitate, nefacand nici unul din demersurile administrative prealabile necesare si obligatorii pentru începerea acestei activitati.
A mai precizat pârâta că, daca in activitatea pe care a desfasurat-o in zona a ocupat o anumita suprafața din imobilul închiriat reclamantei, aceasta a fost si cu acordul sau care, avand o prezenta permanenta in zona Isaccea a cunoscut si
acceptat situatia fara nici o obiectiune sau pretentie, pana cand in mod surprinzător a actionat-o in judecata pentru evacuare. Si, tot la fel, locatorul A.P.D.M. nu a atentionat-o in nici un mod ca ar împiedica ori stânjeni in vreun fel activitatea reclamantei, dimpotrivă, a incunostiintat ambele parti despre interesul si obligația legala a realizarii unui trafic de mărfuri cat mai bun prin Protocolul din semnat atat de către A.P.D.M. cat si de către reclamantă, protocol din care rezulta explicit ca pana la acea data aceasta nici nu isi făcuse pregătirile pentru investitia necesara începerii activitatii de incarcari-descarcari.
Totodată, prin întâmpinarea depusă, pârâta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar putea formula aceleași pretenții ca și reclamanta, în temeiul art. 68 Noul Cod de procedură civilă, față de Administrația P. D. M. G., urmând ca hotararea ce se va pronunța cu privire la primele doua capete de cerere sa producă efecte si in privința sa in calitate de reclamanta, astfel cum prevăd dispozitiile art. 70 N.C.P.C.
Cu privire la capătul de cerere privind beneficiul nerealizat de cca 600.000 lei, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, din continutul acțiunii introductive rezulta ca aceasta este fundamentata pe drepturile ce ii revin reclamantei in calitate de locator-beneficiar al contractului de inchiriere nr. 430/2007, iar din prevederile art. 9 din acest contract rezulta ca, cel obligat sa-l despagubeasca pe locator pentru pierderea totala sau partiala a folosinței bunului este locatorul (APDM), iar conform art. 12 din același contract "pentru neexercitarea obligațiilor contractuale părțile răspund potrivit prevederilor Codului civil si ale Codului comercial”. Prin umare, cum asigurarea folosinței totale a bunului închiriat este o obligație contractuala, raspunderea potrivit Codului civil revine locatorului in calitate de parte in contract prin voința părtilor contractante. Pe de alta parte din prevederile aceluiași contract rezulta obligații opozabile reclamantei, exonoratoare de răspundere pentru locator, obligații care insa nu pot fi invocate de o terta persoana (cum este N.) împotriva reclamantului (locator in acel contract), ori nefiind parte in acel raport contractual N. S.A. nu poate opune
reclamantei aceasta obligație exonoratoare fata de locator ori ii este foarte dificil, nedispunand nici de toate detaliile, împrejurările si mijloacele de proba existente.
Pârâta a mai susținut că, lipsa calitatii sale procesuale rezulta si din natura creanței pe care reclamanta o solicită de la pârâtă ca fiind “beneficiu nerealizat”, ori, dupa cum rezulta din contractele nr. 430/2007, nr. 6330/2009 si nr. 6067/2010, intre reclamanta si CNFR N. nu a existat nici un raport contractual de nerespectarea caruia sa se facă vinovată pârâta, pentru a se putea justifica obligarea acesteia la un “beneficiu nerealizat”.
Pârâta a solicitat în principal respingerea celui de-al treilea capăt de cerere
formulat împotriva CNFR N. S.A. G. pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive și, în subsidiar, daca se va respinge această excepție, ca nefondat.
În ceea ce privește fondul celui de-al treilea capăt de cerere, pârâta a susținut că, nu este adevarat ca ar fi ocupat terenul ce i-a fost inchiriat reclamantei prin contractul nr. 430/2007, fara acceptul sau si fara forme legale, căci reclamanta a cunoscut operațiunile de incarcari-descarcari pe care le-a făcut
in zona, avand un punct de lucru in aceeași zona si a permis efectuarea lor
neformuland nici un fel de obiectiuni timp de un an.
A mai susținut pârâta că, C.N.A.P.D.M. a cunoscut capacitatea pârâtei de a depasi traficul de referința si toate operațiunile pe care le-a făcut acceptandu-le fara a le interzice in nici un mod, ba mai mult, si-a îndeplinit obligațiile contractuale si legale de a-i oferi soluții pentru realizarea acestuia ca urmare a nefolosirii de către reclamanta absolut nejustificată (cel puțin pe perioada de referința iunie 2012- decembrie 2013) a terenului si a platformei închiriate prin contractul nr. 430/2007. Ba mai mult, i s-au permis chiar operațiuni de dragare fara de care nu ar fi fost posibile operațiuni de incarcari-descarcari in zona terenului inchiriat.
Pârâta a mai precizat că, din februarie 2007 până în iunie 2012, cand susține ca i-ar fi ocupat platforma si terenul închiriate, reclamanta nu a făcut nici o operațiune de încărcări-descărcări și niciunul din demersurile administrative
prealabile obligatorii in vederea începerii operațiunilor pentru care susține ca a
închiriat imobilul, ceea ce constituie o puternica prezumție ca de fapt, reclamanta nu a închiriat imobiul cu scopul realizarii de venituri prin operațiuni de incarcari-descarcari portuare, ci a facut-o pentru ca a avut ocazia si, pentru a creea dificultati altor entitati specializate exclusiv pentru activitati navale si conexe, in scopuri lesne de inteles chiar si numai din cererea introductiva in cauza de față.
A mai susținut pârâta că, reclamanta nu a mentionat si nu a probat cu nici un mijloc de dovada ca ar fi avut în folosința și zona de cheu si accesorii aferente zonei de cheu, ca sa poata pretinde ca nu a putut sa faca incarcari-descarcari din vina pârâtei și că, daca ar fi dorit sa foloseasca imobilul conform contractului de închiriere, ar fi putut sa isi îndeplinească si celelalte demersuri absolut necesare inclusiv investitia la care se refera in acțiune, astfel incat sa poata folosi imobilul conform contractului cu mult timp inainte de luna in care susține ca a fost ocupat de pârâtă.
S-a mai susținut și că, nimic nu o impiedica pe reclamanta sa inceapa operațiunile chiar si numai parțial dar cel puțin atat cat ar fi putut sa opereze daca ar fi dorit, atat inainte de 15.11.2012 cat si ulterior, mai ales ca de la aceasta data avea la dispoziție si datele tehnice certe puse la dispoziție de către N..
A apreciat pârâta că, reclamanta nu a dorit sa foloseasca imobilul in scopul pentru care l-a inchiriat deoarece nu a făcut nici o operațiune din cele absolut necesare nici ulterior acestei comunicări ci, a dorit sa o lase pe pârâtă sa folosească nestingherit chiar si partial, cu scopul de a-i reproșa ulterior, contrar realitatii, ca nu si-a putut realiza veniturile scontate.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Companiei Naționale Administrația P. D. M. S.A. G., având in vedere ca toate acțiunile si împrejurările pe care i le reproseaza
reclamanta in susținerea temeiului de fapt al cererii de a-i plati cca 1.600.000 lei
“beneficiu nerealizat” le-a făcut cu acordul si sprijinul C.N.A.P.D.M. G..
Astfel, prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca, în cazul în care acțiunea reclamantei va fi admisă total sau parțial, chematul în garanție să-i presteze servicii portuare ca cele din contractul nr. 6067/2010 de valoare egala cu suma ce pârâta va fi obligată sa o plătească reclamantei in baza capatului de cerere nr. 3 din acțiunea introductiva.
În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că, în baza art. 9 din contractul nr. 430/2007, A.P.D.M. era obligata sa asigure
reclamantei liniștita folosința a imobilului închiriat iar, conform legislației in
vigoare si deciziei propriului consiliu de administrație avea obligația sa asigure un trafic de mărfuri cat mai bun oferind soluții de rezolvare oricărui partener care dorește sa realizeze o majorare a traficului de referința.
A mai susținut pârâta că, dacă o eventuală plată către reclamantă va constitui un prejudiciu pe care nu l-ar fi suferit daca chemata in
garanție nu ar fi acceptat operațiunile de dragare in dreptul imobilului închiriat
paratei si i-ar fi interzis operațiunile in virtutea obligațiilor pe care le avea fata de reclamanta conform art. 9 lit.a din contractul nr. 430/2007.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C. pentru întâmpinare, art. 68 si urm. NCPC pentru chemarea in judecata a altei persoanei și art. 72 si urm.NCPC pentru cererea de chemare in garanție, iar în dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul luat reclamantei și cu expertize de specialitate.
La data de 02 iulie 2014, C. NAȚIONALĂ” ADMINISTRAȚIA P. D. M. G.” S.A. a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea formula aceleași pretenții ca și reclamanta și la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea cererilor ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, C.N. A.P.D.M. S.A. G. a susținut că, încă de la începutul semnării contractului, chiriașul M. T. a fost informat asupra faptului că terenul închiriat urma a fi supus lucrărilor de consolidare si apărare a malurilor în Portul Isaccea în vederea eliminării efectelor inundațiilor, astfel cum rezulta din prevederile art. 20 din Contract.
S-a menționat că, pe tot parcursul colaborării cu ambele societăti, C.N. A.P.D.M. S.A. G. nu a sesizat nicio încălcare de către N. a terenului închiriat societătii M. T. SD SRL si nici nu a primit din partea acesteia vreo sesizare în acest sens și, chiar dacă în activitatea pe care a desfăsurat-o, N. ar fi ocupat, fără intentie, o suprafață din terenul închiriat către M., acest lucru nu i-a fost adus la cunostintă de către niciuna din părți.
C.N. A.P.D.M. S.A. G. a mai precizat că, platforma închiriata . în stânga Gării Fluviale, iar S.C. M. are închiriat terenul din dreapta Gării fluviale, astfel încât nu pot fi confundate cele doua suprafețe, iar spre deosebire de M., societatea N. a realizat toate operațiunile în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor contractuale, a realizat traficul de referință pe care l-a agreat si chiar a depășit acest trafic, pe când chiriașa M. nu si-a manifestat în mod efectiv intentia de a folosi terenul închiriat, chiar si pe suprafața afectată de lucrările de consolidare a zonei.
C.N. A.P.D.M. S.A. G. a susținut că nu poate avea aceleași pretenții ca și reclamanta M. T. întrucât nu poate solicita plata unor chirii pe care M. T. deja le-a achitat și nici plata impozitelor plătite de M. T.
către UATO Isaccea sau beneficiul nerealizat datorită imposibilității de operare în portul Isaccea de către societatea M..
S-a mai susținut că, C.N. A.P.D.M. S.A. G. și-a îndeplinit întru-totul obligațiile contractuale față de ambele societăți, atât fată de M. cât și față de N., asigurându-le tot sprijinul pentru valorificarea terenului închiriat potrivit scopului contractual.
În cauză, au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, cu interogatoriul luat reclamantei și C.N. A.P.D.M. S.A. G., cu expertiza tehnică navală, cu expertiza contabilă,
Prin încheierea din data de 27 iulie 2015 (rămasă definitivă prin neapelare), a fost admisă în principiu cererea de chemare în judecată a altor persoane care a ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, cerere formulată de pârâta CNFR N. SA G. în raport de CN Administrația P. D. M. SA G. și a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a CN Administrația P. D. M. SA G..
La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2015, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care și-a majorat câtimea obiectului celui de-al doilea capăt de cerere, de la suma de 1.600.000 lei la suma de 2.623.282,20 lei, reprezentând echivalentul sumei de 594.000 euro stabilită de expertiza contabilă.
Examinând cauza, în raport de toate probatoriile administrate, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.F.R. N. S.A. G. va fi respinsă ca nefondată, motivat de faptul că, atragerea răspunderii civile a acesteia în speță nu s-a întemeiat pe răspunderea civilă contractuală, așa cum s-a susținut, ci pe prevederile art. 1357, 1358 și art. 1381 alin. (2) Noul Cod Civil, prevederi specifice răspunderii civile delictuale, incluse în Secțiunea a 3-a „Răspunderea pentru fapta proprie” și respectiv Secțiunea a 6-a „Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale” ale capitolului IV din Noul Cod Civil.
Astfel, contractul de închiriere nr. 430/2007 încheiat între reclamantă în calitate de locatar și intervenienta forțată C.N. APDM S.A. G. în calitate de locator a fost utilizat de reclamantă doar ca mijloc de probă în cauză, ca temei al dreptului subiectiv afirmat în prezenta cauză și nu ca temei juridic al răspunderii civile a pârâtei.
Prin susmenționata convenție de închiriere, intervenienta forțată C.N. APDM S.A. G. a transmis în favoarea reclamantei S.C. M. SD T. S.R.L. București folosința terenului în suprafață de_ m.p. situat în zona Port Isaccea în scopul desfășurării de activități cu specific portuar, în schimbul plății unei chirii lunare de 9500 lei/m.p., chirie ce urma a se actualiza trimestrial în funcție de indicii prețurilor de consum în domeniul serviciilor.
Inițial, contractul a fost încheiat pe o durată de 1 an, cu începere de la data de 01.02.2007, iar ulterior a fost prelungit prin 8 acte adiționale, ultimul extinzând durata locațiunii până la 31.12.2013.
Totodată, prin aceste acte adiționale, s-au efectuat și majorări ale chiriei lunare și s-au adus două modificări ale obiectului contractului, respectiv prin actul adițional nr. 1/06.03.2007, suprafața închiriată a fost extinsă la_ m.p., iar prin actul adițional nr. 8/2012 cu aplicabilitate de la 01.01.2013, folosința reclamantei s-a extins pe o suprafață de_ m.p. din care suprafața de 7621 m.p. constituie platformă portuară aferentă acestui teren.
Pentru a putea desfășura efectiv activități de transport naval, operare marfă și agenturare în zona suprafeței de teren inchiriate, reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii portuare nr. 6127/17.12.2009, prin care C.N. APDM S.A. G. în calitate de prestator s-a obligat să asigure reclamantei în calitate de armator român și/sau agent al armatorilor români și străini folosința temporară a zonelor portuare aflate în concesiunea administrației, inclusiv a infrastructurii portuare, precum și prestațiile/serviciile disponibile asigurate de administrație în calitate de prestator pe navele armatorului, pe care acesta le solicită direct prin comandă sau prin intermediul agentului, în schimbul plății tarifelor portuare aferente.
Inițial, acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, cu începere de la data de 01.01.2010, iar ulterior a fost prelungit anual prin patru acte adiționale succesive, valabilitatea sa întinzându-se în timp până la data de 31.12.2014.
În scopul efectuării unor activități de transport piatră brută pe relația Isaccea-Brațul B., reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr. 586/18.06.2012 cu beneficiarul .. C., obligându-se să efectueze operațiuni de încărcare piatră brută în barjă cu macara plutitoare prevăzută cu targă în portul Isaccea, precum și transportul fluvial al pietrei brute pe relația menționată, contractul fiind încheiat pentru perioada 01.07._13, iar tarifele fiind de 1,20 euro/tonă la încărcarea pietrei și 4,20 euro/tonă la transport, prețuri fără T.V.A.
Pentru realizarea acestei convenții, reclamanta a încheiat anterior un alt contract, respectiv nr. 497/04.06.2012 cu proprietarul .. S., având ca obiect operațiuni încărcare piatră brută în barja cu macara plutitoare prevăzută cu targă în portul Isaccea (minimum 30.000 tone/lună), precum și transport fluvial piatră brută pe relația Port Isaccea-Brațul B. (minimum 20.000 tone/lună), durata contractului fiind cuprinsă între 04.06._13.
Aceste contracte nu au mai putut fi realizate însă de reclamanta S.C. M. SD T. S.R.L. București datorită împrejurării că, începând cu luna iunie 2012, pârâta CNFR N. S.A. G. a ocupat și terenul și platforma portuară ce se aflau în folosința reclamantei, începând să desfășoare activități de transport naval în zonă.
Conform art. 1357 alin. (1) Noul Cod civil, rezultă că, „cel ce cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit art. 1358 Noul Cod civil, „pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi”.
Ca urmare, pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, legea cere existența unor elemente cumulative, respectiv o faptă ilicită, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În cauză, se apreciază că, acțiunea de ocupare a terenului și platformei portuare mai sus menționate din partea pârâtei CNFR N. S.A. G. și desfășurarea de activități proprii a reprezentat o faptă ilicită a pârâtei întrucât s-a realizat fără drept, cu nesocotirea intereselor reclamantei care avea deja calitatea de locatar al aceluiași teren și totodată a constituit o reală împiedicare pentru reclamantă în a-și realiza obiectivele propriilor contracte încheiate.
În acest sens, se constată că expertiza tehnică efectuată în specialitatea “construcții și exploatare nave” întocmită de expert A. M. a constatat că, pe platforma închiriată de reclamantă, pârâta a efectuat operațiuni de încărcare-descărcare piatră, ocupând o parte din platform S.C. M. SD T. S.R.L. București în perioada 01.07._13, în această perioadă operand în dana închiriată de reclamantă un număr de 143 barje conform situațiilor transmise de Căpitănia Zonală Tulcea – Oficiul de Căpitănie Isaccea (anexa 5 – filele 367-371 din vol. II).
Același expert a indicat și faptul că, această ocupare partială a constituit o împiedicare reală de desfășurare a activității reclamantei în zona închiriată dacă ar fi efectuat lucrări de constructie sau de operare (încărcare/descărcare) în acea zonă. S-a mai susținut și că lungimea platformei ocupate a fost de 30 m, ocupând partea centrală a danei nr. 4 (cu lungimea de 90 m), ocupată de pârâtă, ceea ce constituia o împiedicare reală de amenajare a platformei în dana 4.
Important de precizat este faptul că, majorările de suprafețe ale terenului închiriat de reclamantă prin acte adiționale successive, nu au schimbat cu nimic deschiderea la D. a terenului, aceasta rămânând aceeași, de 241 m.l. conform planului de amplasament (anexa 2 la contract).
Lipsită de relevanță este, de asemenea, în opinia instanței și faptul că închirierea platformei portuare în suprafață de 7621 mp de către reclamantă s-a realizat abia din data de 01.01.2013, întrucât chiria pentru terenul aferent platformei portuare era plătită încă din anul 2007, fiind astfel evident că platforma nu putea fi decât în folosința chiriașului terenului.
Plata chiriei de către reclamantă pentru această platformă doar din luna ianuarie 2013 nu poate avea semnificația inexistenței unei ocupări din partea pârâtei în perioada anterioară, adică iunie-decembrie 2012, câtă vreme expertul a indicat că atât în 2012 cât și în 2013, pârâta a ocupat aceeași porțiune de cheu, respectiv a danei nr. 4.
Ocuparea terenului în mod nelegal și injust de către pârâtă rezultă și din înscrisurile aflate la filele 29-32 din volumul al II-lea, astfel că prin adresa din data de 13.06.2013 expediată în format electronic de pârâtă către A.P.D.M. S.A. G. (fila 29 vol. II), însăși aceasta a recunoscut faptul ocupării prin acțiunea de operare de piatră brută pe platforma închiriată legal reclamantei.
Cu privire la momentul începerii activității de transport naval în zona inchiriată de reclamantă, se constată că aceasta este luna iunie 2012, așa cum a susținut reclamanta, și nu 1 iulie 2012, împrejurare care rezultă din conținutul aceleiași corespondențe electronice prin care chiar pârâta arată că “acceptul A.P.D.M. acordat N. pentru utilizarea platformei adiționale în Isaccea la operare piatră brută, în condițiile în care aceasta stătea liberă și neutilizată, a fost dat încă de la data începerii operațiunilor (mai 2012)”.
Anterior emiterii acestei adrese, reclamanta, pârâta și C.N. APDM S.A. G. au încheiat Protocolul din data de 29.04.2013 în vederea analizei modului de desfășurare a activității în Portul Isaccea a celor doi chiriași ai terenului portuar. Cu acest prilej, reclamanta a propus cedarea unui front de operare în aval de locația în cauză în vederea desfășurării operațiunilor pârâtei.
Această propunere a fost refuzată de pârâtă prin adresa de la fila nr. 31 vol II, arătându-se că “nu este funcțională și nici eficientă – atrage costuri de operare suplimentare neputând beneficia nici de facilitățile necesare (energie electrică) în cazul mutării platformei în zona din aval”.
De asemenea, ocuparea terenului reclamantei rezultă și din sentința civilă nr. 549/17.09.2013 a Judecătoriei Măcin, jud. Tulcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 207/2013 a Tribunalului Tulcea, hotărâre prin care s-a dispus evacuarea pârâtei CNFR N. S.A. G. și a A.Z.L. R.A. S. de pe terenul în suprafață de_ m.p. și de pe platforma portuară aferentă terenului în suprafață de 7621 m.p. situată în Portul Isaccea, fiind obligate pârâtele și la eliberarea accesoriilor platformei portuare.
S-a statuat astfel, cu titlu definitiv, că în perioada 01.06._12 pe cheiul cuprins între clădirea APDM și baza COMCEREAL, în zona respectivă s-a aflat macaraua M/P 1720 proprietatea pârâtei Administrația Zonei Libere S., închiriată de CNFR G. și că în această perioadă au fost încărcate un număr de 60 de barje, că în perioada 19.11.2012 – 27.03.2013 macaraua s-a aflat în același loc și au fost încărcate un număr de 28 de barje, iar în perioada 12.06.2013 – 12.09.2013 macaraua plutitoare s-a aflat în același loc și de asemenea au fost încărcate un alt număr de barje. Tot Judecătoria Măcin a mai apreciat că, prin coroborarea adresei depusă la instanță de pârâta N. SA la 13.09.2013 însoțită de 4 planșe foto, cu adresele emise de Autoritatea Navală R. – Căpitănia Zonală Tulcea – Oficiul Căpităniei Isaccea, se confirmă că terenul închiriat de reclamantă a fost eliberat de pârâte cu câteva zile anterioare termenului de judecată din data de 17.09.2013.
Prin urmare, în condițiile în care contractul de închiriere nr. 6330/2009 încheiat între pârâtă și intervenienta forțată C.N. APDM S.A. G. cu privire la suprafața de 7134 m.p. platformă portuară, majorată la 9518 m.p. (prin actul adițional nr. 5/09.11.2012), nu o îndreptățea pe pârâta CNFR N. S.A. G. să efectueze operațiuni de transport naval pe terenul aflat în folosința reclamantei, rezultă că în cauză există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de aceasta, constând în acțiunea de ocupare a terenului arătat, ceea ce a condus la reala împiedicare a reclamantei de a-și desfășura propria activitate navală în acea zonă în perioada 01.06._12.
Referitor la prejudiciul produs reclamantei, instanța reține aplicabilitatea prevederilor art. 1381 alin. (2) Noul Cod civil, conform cărora „dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat”.
Totodată, se rețin și dispozițiile art. 1385 alin. (1) și (3) Noul Cod civil, conform cărora “prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”, iar “despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.
Pierderea imediată și efectivă suferită de reclamantă se compune în primul rând din contravaloarea sumelor plătite de aceasta cu titlu de chirie și impozite a suprafeței ocupate de pârâtă aferentă perioadei 01.06._13, ce se impun a fi restituite reclamantei.
În continuare, relativ la câștigul nerealizat de reclamantă, instanța reține că, pentru realizarea obiectivului contractului nr. 586/18.06.2012 încheiat de reclamantă cu .. C. prestatorul (reclamanta) ar fi trebuit să transporte lunar 30.000 tone/lună piatră brută pe relația Isaccea-Brațul B., operațiunile de încărcare în Portul Isaccea efectuându-se cu o macara plutitoare prevăzută cu targă, durata contractului fiind cuprinsă în perioada 01.07._13, exceptând 3 luni de iarnă.
Expertiza tehnică navală a concluzionat în sensul că, cu ajutorul celor 6 barje obișnuite și a celor două împingătoare din dotare și cu toate dificultățile inerente (defecțiuni la nave sau utilaje, timp nefavorabil, etc.), reclamanta avea rezerve să realizeze prevederile din contractul nr. 586/2012.
S-a mai arătat de către același expert că la data încheierii contractului nr. 497/2012 cu reclamanta, .. S. avea încheiat contractul de închiriere nr. 135/23.08.2010 pentru macaraua plutitoare nr. 1000 cu capacitate de ridicare de 16 tone, aparținând S.C. HIDROTEHNICA S.A. G. (cu care se puteau realiza prevederile din contractul nr. 497/2012), adăugându-se un număr de 13 barje obișnuite, două remorchere și un împingător, nave și utilaje cu care ar fi putut cu ușurință să transporte cantitatea de 20.000 tone piatră brută pe relația Isaccea- Brațul B..
Analizând atât contractul nr. 430/2007 cât și contractul nr. 284/2012 prin care reclamanta a închiriat de la CN Administrația Canalelor Navigabile S.A. C. suprafața de 4135 m.p. teren și 4135 m.p. platformă portuară (în dreptul danei 12 – Portul Basarabi), expertul contabil P. D. I. a precizat că reclamanta putea realiza atât traficul minim de 440.000 tone/an aferent contractului nr. 430/2007, cât și pe cel de 54.285 tone/an aferent contractului 284/2012. S-a mai arătat că, teoretic, reclamanta putea realiza, cu aceleași mijloace (două împingătoare și barjele aferente), concomitent, activitățile din ambele contracte.
A mai precizat expertul și că, în ipoteza în care contractele nr. 586/2012 și nr. 497/2012 și-ar fi urmat cursul fără întârzieri sau altfel de incidente nefavorabile, profitul brut al reclamantei ar fi putut fi echivalentul în lei a sumei de 594.000 euro (sumă defalcată pe fiecare lună din perioada iunie 2012-noiembrie 2013 în cadrul obiectivului 2 al expertizei contabile și răspuns la precizarea a 3-a din răspunsul la obiecțiuni)).
Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și la vinovăția pârâtei, se constată că acestea sunt evidente în condițiile în care, chiar datorită acțiunilor pârâtei, reclamanta nu a mai putut desfășura activități specific navale pentru operarea cărora a închiriat terenul și nici nu a mai putut obține profitul brut calculat de expertiza contabilă ca realizabil în condiții normale de activitate.
Relativ la lipsa înregistrării unui punct de lucru valabil al reclamantei în portul Isaccea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, se reține că acest fapt o putea expune pe reclamantă unor eventuale sancțiuni contravenționale, fără consecințe pe planul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Concluzionând, instanța reține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanța urmând a obliga pârâta CNFR N. SA G. să plătească în favoarea reclamantei . SRL București suma de 378.828,59 lei reprezentând c/valoare chirii plătite de reclamantă către ., în această sumă fiind inclusă și suma de_,78 lei reprezentând chirie aferentă lunii decembrie 2013.
Beneficiul nerealizat de reclamantă se va reține ca fiind în cuantum de 2.622.034,8 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 594.000 euro la cursul B.N.R. de 4,4142 lei/euro, curs valabil pentru ziua în care reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor, respectiv 15.10.2015.
Nereținând cursul valutar lei/euro de 4,4163 lei, rezultă că restul pretențiilor reclamantei derivând din diferența de curs valutar vor fi respinse ca nefondate, iar acțiunea va fi admisă în parte.
Cum taxa judiciară de timbru a fost calculată și plătită eronat, va fi obligată reclamanta să plătească o diferență în cuantum de 3593 lei în contul special prevăzut de art. 40 din OUG nr. 80/2013.
Întrucât cuantumul pretențiilor reclamantei ce au fost respinse este foarte mic, conform art. 453 Noul Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se vor acorda în întregime acesteia.
Referitor la cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, cerere formulată în raport de intervenienta C.N. APDM S.A. G., se reține că aceasta este nefondată în condițiile în care, așa cum a constatat și expertiza contabilă și chiar și intervenienta în cuprinsul întâmpinării depuse, aceasta nu mai poate solicita de la pârâtă plata unor chirii pe care reclamanta deja le-a achitat și nici plata impozitelor. Cât despre contravaloarea beneficiului nerealizat de reclamantă, acesta nu poate fi solicitat de intervenientă de la pârâtă, ci problema putând a se pune eventual doar în sens invers însă în condițiile în care cererea de chemare în garanție ar fi fost formulată în condiții de legalitate și numai dacă ar fi fost admisă în principiu în prealabil ( încheierea de ședință definitivă din data de 27 iulie 2015 prin care cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă).
Pentru a realiza o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă în temeiul dispozițiilor art.1385 alin.1 NCC, instanța va admite și cererea acesteia vizând adăugarea dobânzii legale la sumele datorate cu titlu de chirie și impozite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNFR N. SA G., ca nefondată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. S.D. T. S.R.L. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 3, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. de Navigație F. R. N. S.A. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Obligă pârâta CNFR N. SA G. să plătească în favoarea reclamantei . SRL București suma de_,59 lei reprezentând c/valoare chirii plătite de reclamantă către . și suma de 6204 lei reprezentând impozite plătite de reclamantă către UAT Isaccea, jud. Tulcea, sume la care se adaugă dobânda legală de la data plății fiecăreia dintre sumele lunare achitate de reclamantă cu titlu de chirie și dobânda legală de la data plății sumei achitate cu titlu de impozit și până la data plății efective a acestor sume.
Obligă pârâta CNFR N. SA G. să plătească în favoarea reclamantei . SRL București suma de_,8 lei reprezentând c/valoare beneficiu nerealizat în perioada 1.07._13.
Obligă pe reclamanta . SRL București să plătească o diferență de taxă de timbru în cuantum de 3593 lei în contul special prevăzut de art. 40 din OUG nr. 80/2013.
Obligă pârâta CNFR N. SA G. să plătească în favoarea reclamantei . SRL București suma de_,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor reclamantei ca nefondate.
Respinge cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, cerere formulată de pârâta CNFR N. SA G. în raport de CN Administrația P. D. M. SA G., ca nefondată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședință publică de la 03 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
L. D. P. A.-I. L.
Red. jud. LDP/02.12.2015
Tehnored. gref. LAI/5 ex./08.12.2015
. ex./
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 979/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 536/2015. Tribunalul... → |
|---|
