Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 106/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 106
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător E. N.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil promovat de apelanții-pârâți V. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., jud. Tulcea și G. V., cu domiciliul în loc. M., jud. Tulcea, prin avocat P. B., împotriva sentinței civile nr. 422 din data de 11 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect acțiune in răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. NR.1 M., cu sediul în loc. M., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. D., pentru intimata-reclamată, în temeiul împuternicirii avocațiale nr. 544/2013, depuse la dosar lipsă fiind apelanții-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelanții nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și nu au făcut precizări, cu privire la împrejurarea, dacă înțeleg să își însușească apelul promovat de către av. P. B.; intimata a depus la dosar întâmpinare-3ex., după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuția părții prezente prin reprezentant, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în ceea ce îi privește pe apelanții-pârâți.
Av. C. D., pentru intimata-reclamată, având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea cererii de apel pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Instanța, reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta S. A. NR.1 M., i-a chemat în judecată pe pârâții V. A. și G. V., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de_ de lei cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în perioada în care pârâții au ocupat funcția de președinte și respectiv, vicepreședinte ai Consiliului de Administrație, cu nerespectarea prevederilor din statutul societății, aceștia au încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. GRUPAGRO V. S.R.L. al cărei asociat unic este soția pârâtului V. A.. Deși, în realitate lucrările ce au făcut obiectul convenției nu au fost realizate, pârâții au plătit societății anterior menționate, suma de_ de lei, sumă se nu se regăsește în evidența contabilă a nici uneia dintre părțile contractului.
S-au atașat cererii înscrisuri, în copie, iar în drept s-au invocat disp. Legii nr. 36/1991, art. 17 din Statutul societăți, art. 795-799 C.civil, art. 802 și urm. C.civil.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a solicita probe în apărare, deși au fost legal citați.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 422 din 11.02.2013 a admis cererea având ca obiect atragerea răspunderii administratorilor, acțiune formulată de reclamanta S. A. NR.1 M., în contradictoriu cu pârâții V. A., și G. V., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri; a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 7200 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că potrivit art. 998-999 C. civil orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
S-a reținut de către prima instanță că cei doi pârâți în calitate de președinte și vicepreședinte în Consiliul de administrație al societății reclamante, au retras din conturile acesteia suma totală de_ lei, pe care au virat-o în conturile societății S.C. GRUPAGRO V. S.R.L., administrată de către soția pârâtului V. A..
Astfel, cu O.P. 2/02.03.2010 au dispus plata sumei de 75.452,75 lei către S.C. GRUPAGRO V. S.R.L. deși între cele două societăți nu existau la acel moment raporturi contractuale sau de altă natură care să justifice efectuarea plății (fila 17), respectiv în perioada septembrie 2010- august 2011 pârâții au plătit aceleiași societăți suma totală de_ lei pentru care s-au emis mai multe facturi fiscale din care rezultă că sumele achitate reprezintă contravaloarea unor prestări servicii.
S-a mai reținut că, în realitate, lucrările pentru care s-au făcut plăți către S.C. GRUPAGRO V. S.R.L. nu au fost executate, aspect confirmat de către martorul F. M., audiat în cauză.
Mai mult, a reținut prima instanță că scopul contractului nr. 1/03.05.2010 a fost însușirea frauduloasă a unor sume de bani din conturile societății reclamante, rezultă indubitabil și din rezoluția nr. 3361/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea din data de 16.08.2011 din conținutul căreia rezultă că atât pârâții cât și numita V. A. (soția pârâtului V. A.) sunt cercetați pentru comiterea mai multor fapte penale, o parte din acestea fiind de natură a prejudicia interesele Societății Agricole nr. 1 M. (fila 50).
Împotriva sentinței civile nr. 422 din 11 februarie 2013 a Judecătoriei Tulcea au declarat apel pârâții V. A. și G. V., prin av. P. B..
Motivele de apel au fost formulate de către pârâții V. A. și G. V., prin apărător ales, av. P. B., criticând hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
Au arătat apelanții, prin avocat, că în motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a invocat prevederile art. 998-999 C.civ,. aceasta reținând faptul că pârâții au virat în contul ..R.L sume de bani pentru lucrări ce nu au fost executate de către prestator.
Potrivit textului legal enunțat, în vigoare la momentul introducerii cererii, în acțiunea de atragere a răspunderii reclamanta nu a dovedit îndeplinirea, în mod cumulativ, a elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv săvârșirea faptei, vinovăția, prejudiciul și legătură de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Instanța de fond a reținut faptul că “ lucrările pentru care s-au făcut plăți către ..R.L. nu au fost executate, aspect confirmat de către martorul F. M....”.
Au mai arătat apelanții, prin avocat, că în mod eronat prima instanță a apreciat ca ..R.L nu și-a executat obligațiile asumate prin Contractul de prestări servicii nr. 1/03.05.2010, doar pe baza depoziției unui martor, având în vedere natura și complexitatea lucrărilor menționate în anexele 1-7 la Contract, simpla depoziție a unui martor nu este de natura să dovedească neexecutarea obligației de către prestator și implicit culpa pârâților.
Mai mult, s-a apreciat că simpla depoziție a unui martor, dar și înscrisurile depuse la dosar (unele înscrisuri sunt simple înscrisuri olografe) nu pot dovedi culpa pârâților, prima instanța în mod greșit a reținut în sarcina pârâților faptul că trebuie să restituie o sumă de bani care nu este certă și exigibilă.
S-a mai susținut că, suma solicitată prin acțiunea introductivă nu este o suma dovedită de reclamantă, ci este o suma pur si simplu solicitată în baza unui înscris de mână-tabel aflat la dosarul cauzei, mai mult, pentru anumite sume trecute în tabel nu există dovezi că acea suma ar fi fost virată către ..R.L., chiar reclamanta recunoaște faptul ca o parte din bani au fost virați prin bancă, iar o altă suma a fost plătită prin chitanțe, dar aceste chitanțe nu se regăsesc.
Motivat de faptul că suma de bani solicitată nu corespunde realității, nefiind dovedită de reclamantă, ar fi trebuit întocmit în cauză un raport de expertiză contabilă care să stabilească cu certitudine suma ce trebuia restituită.
In ceea ce privește lucrările ce trebuiau executate, apelanții au menționat faptul că deși la dosarul cauzei se afla o singură declarație dată în fața instanței și două declarații olografe în care se precizează că lucrările ce trebuiau efectuate de ..R.L. au fost efectuate de reclamantă, reclamanta nu are în dotare utilaje, ca utilajele cu care s-au efectuat lucrările aparțin ..R.L, iar lucrările specificate în contract au fost executate conform înțelegerii.
Efectuarea unei expertize de specialitate ar fi putut să stabilească, în mod corect, dacă lucrările respective au fost sau nu executate și daca suma solicitată este cea reală.
De asemenea, s-a mai învederat că, în mod greșit, prima instanță a considerat “că scopul contractului nr. 1/03.05.2010 a fost însușirea frauduloasa a unor sume de bani din conturile societății reclamante, rezultă indubitabil și din rezoluția nr. 3361/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea ...din conținutul căruia rezultă că atât pârâții cât și numita V. A. sunt cercetați pentru comiterea mai multor fapte penale... ”.
Au mai precizat apelanții, prin avocat, faptul că pârâții sunt cercetați pentru comiterea anumitor fapte penale fără a se da o soluție care să stabilească, fără echivoc, vinovăția acestora, chiar și sub forma culpei, nu este de natura să formeze instanței civile convingerea ca aceștia au încheiat Contractul de prestări servicii nr.1 din 03.05.2010 cu scopul de a-și însuși fraudulos anumite sume de bani, instanța neputându-se substitui organelor de cercetare penală.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului cu consecința desființării sentinței civile nr. 422 din data de 11.02.2013, ca fiind netemeinică și nelegală, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în fond și în apel.
La termenul din 25 septembrie 2013, instanța din oficiu a pus în dezbatere excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Examinând cererea sub aspectul excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 422 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a admis cererea formulată de reclamanta S. A. NR.1 M., astfel cum a fost precizată și au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri.
Impotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții V. A. și G. V., prin avocat P. B., de asemenea, motivele de apel au fost formulate de pârâți prin apărător ales, av. P. B..
La termenul din 12 iunie 2013 potrivit dispozițiilor acestei instanțe, prin adresă, s-a solicitat apelanților să se prezinte în fața instanței la termenul din 25.09.2013, respectiv să precizeze la dosar, în scris, dacă își însușesc apelul formulat de av. P. B..
Potrivit art. 67 alin. 1 Cod proc. civ. anterior, părțile pot să invoce drepturile procedurale, personal sau prin mandatar, iar conform art. 68 alin. 1 Cod proc. civ, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată, trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Totodată, conform art. 161 alin. 1 Cod proc civ.anterior, când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale ale părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
La termenul din 25 septembrie 2013 apelanții-pârâți nu s-au prezentat și nu au făcut dovada calității de reprezentant în ceea ce îl privește pe av. P. B..
In speță, apelanții nu și-a însușit apelul promovat de avocat, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 161 Cod proc. civ., instanța urmează să admită excepția invocată și să anuleze cererea formulată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Anulează cererea privind apelul promovat de apelanții-pârâți V. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., jud. Tulcea și G. V., cu domiciliul în loc. M., jud. Tulcea, prin avocat P. B., împotriva sentinței civile nr. 422 din data de 11 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. NR.1 M., cu sediul în loc. M., jud. Tulcea, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. E. N. D. B.
Red.jud.fond. S.G.
Red.jud.PLD/15.10.2013
Tehnored. gref. DB/25.10.2013/5ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 636/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
