Contestaţie la executare. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 6102/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 488/R/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Judecător E. R. I.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarate de către recurenta - contestatoare . Primar, cu sediul în .. V., în contradictoriu cu intimata . (FOSTĂ . SRL), cu sediul în ., sector 1, București, împotriva sentinței civile nr. 3685/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul registratură, la data de 27.03.2013, intimata a depus cerere privind comunicarea motivelor de recurs, ce au fost comunicate acesteia la data de 29.03.2013; prin serviciul mail al instanței, la data de 08.04.2013, intimata a depus întâmpinare, în dublu exemplar; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
La acest termen de judecată, instanța apreciază că nu se impune comunicarea către recurentă a duplicatului întâmpinării formulate de intimata ., având în vedere data formulării acesteia precum și faptul că în cuprinsul acesteia nu se invocă excepții sau motive de ordine publică.
Având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă conform disp. art. 242 alin 1 pct. 2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, se consideră lămurită, constată recursul în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Asupra recursului declarat în cauza de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3685 din 13.11.2012 a Judecătoriei V., a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare. A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . Comunei V., în contradictoriu cu intimata . Srl.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței teritoriale, excepția tardivității formulării contestatei. A solicitat respingerea excepției perimării, a excepției prescripției precum si a cererii de suspendare. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepției.
În ședința publică din 06.11.2012 instanța a respins excepția perimării, excepția prescripției, excepția netimbrării contestației si cererea de suspendare a executării.
Astfel, excepția netimbrării a fost respinsă deoarece contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru.
Excepția prescripției a fost respinsă deoarece cererea a fost făcută înlăuntrul termenului de 3 ani de la data pronunțării sentinței judecătorești care constituie titlu executoriu.
Excepția perimării a fost respinsă deoarece de la prima somație și până la următorul act de neexecutare s-a respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, timp în care termenul de perimare nu a curs.
Potrivit art. 137 alin. 1 C. p. civ. excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății, iar potrivit art. 137 alin. 2 soluționarea excepțiilor poate fi unită cu fondul dacă pentru dezlegarea lor este necesară administrarea de dovezi.
În consecință, instanța a analizat cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța a constatat că prin acțiunea introductivă debitoarea a formulat contestație la executare îndreptata împotriva executării silite însăși. Însă prin răspunsul la întâmpinare (filele 6 și 7) contestatoarea si-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste adresa nr. 209/2008 care a primit-o prin fax la datat de 10.10.2008.
Instanța a reținut că potrivit art. 401 alin. 1 lit. a din C. pr. civ. contestația la executare se formulează în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare. Or, adresa contestată de către . înștiințarea că intimata a solicitat înființarea popririi a fost comunicată debitoarei la data de 10.10.2012 iar aceasta a introdus acțiunea la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 23.10.2012, deci înăuntrul termenului de 15 zile.
În consecință, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare. Pe fondul cauzei, analizând actele cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea din 01.04.2008 creditoarea . SRL a solicitat punerea in executare silita a titlului executoriu sentința civilă nr._ din 07.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București împotriva debitoarei . de 9007,32 lei. Ca urmare a acestei cereri B. M. B. a emis Somația din 02.04.2008 din dosarul de executare nr. 209/2008 (fila 19) comunicată debitoarei la aceeași dată. După 6 luni, la data de 03.10.2012 s-a solicitat Trezoreriei V. înființarea popririi asupra conturilor debitoarei. În consecință, instanța a înlăturat susținerile contestatoarei că nu au fost respectate dispozițiile OG nr. 22/2002 deoarece a fost respectat termenul de 6 luni în care avea posibilitatea de a angaja fondurile necesare în vederea achitării obligațiilor către creditoare.
Faptul că la data încheierii contractului dintre părți . suma cuprinsă în buget nu se putea imputa creditoarei. Aceste apărări au fost nerelevante în cauză, ținând de modul de organizare internă a debitoarei. Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus prevederile OG nr. 22/2002 au fost respectate de creditoare. Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația la executare. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea . Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire si nu s-a pronunțat pe apărările sale referitoare la încălcarea prevederilor coroborate ale art. 389 si 391 Cod Procedura Civila, potrivit cărora daca creditorul a lăsat sa treacă mai bine de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept acest fapt atrăgând anularea executării".
In speța, somația a fost emisa la 02.04.2008, iar înființarea popririi s-a solicitat la 03.10.2012, așadar peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, alin. 9 si art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și păstrarea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive.
Prin Somația nr. 209/02.04.2008 comunicata recurentei contestatoare . a pus în vedere acesteia să achite suma de 10.159,62 lei, iar la data de 03.10.2008 s-a înființat poprire pe conturile debitoarei la Trezorerie.
Contestatoarea debitoare este instituție publică iar executarea silită împotriva acesteia se putea realiza numai după parcurgerea procedurii prevăzute de OG nr. 22/2002, respectiv cu respectarea unui termen de 6 luni
Prin Legea nr. 110/2007 s-a reglementat dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea punerii în executare a unor hotărâri irevocabile în cazul în care urmează să fie executată o instituție publică iar o autoritate a statului nu poate pretexta lipsa de resurse pentru a-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
In drept au fost invocate dispozițiile art.115, art. 274, 281 (1), art. 281 ind. 2 (1), art. 402. ari. 452, art. 456-457, OG nr. 22/2001, Legea nr. 110/2007.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenta a înțeles să critice sentința primei instanțe exclusiv în ceea ce privește respingerea excepției perimării executării silite.
Referitor la aceste aspecte, va reține instanța că în dosarul de executare nr. 209/2008 al B. M. B. a fost emis Somația din 02.04.2008 (fila 19 din dosarul instanței de fond), comunicată recurentei debitoare la aceeași dată, prin care, în conformitate cu art. 2 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, i s-a pus în vedere acesteia să achite suma de 10.159,62 lei.
De asemenea, s-a menționat că în cazul în care debitoarea nu va lua măsuri în vederea îndeplinirii obligației de bună voie în termenul stabilit de art. 2 din OG nr. 22/2002, modificată prin legea nr. 110/2007, se va proceda conform art. 3 din același act normativ la executarea silită în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
După expirarea termenului de 6 luni, la data de 03.10.2008 s-a solicitat Trezoreriei V. înființarea popririi asupra conturilor recurentei debitoare.
Recurenta este autoritate publică, astfel încât erau incidente dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Ori, perimarea reglementată de dispozițiile art. 389 C.pr.civ. reprezintă o sancțiune procesuală care pornește de la prezumția că partea a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, dată fiind lipsa de stăruință a acesteia în continuarea executării silite, timp de 6 luni.
În prezenta cauză însă, termenul de 6 luni este un termen special, obligatoriu, pus la dispoziția recurentei de legiuitor pentru a face demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare îndeplinirii obligației.
Constatând așadar că intervalul de 6 luni dintre cele două acte de executare – somația din data de 02.04.2008 și adresa de înființare de poprire din 03.10.2008 – nu s-a datorat lipsei de stăruință a intimatei creditoarei, ci necesității respectării dispozițiilor legale incidente, va aprecia tribunalul că în mod legal a respins prima instanță excepția perimării executării silite.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, tribunalul va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ., prin Primarul comunei, împotriva sentinței civile nr. 3685/13.11.2012, a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09 aprilie 2013.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, R. A. |
Red: Ț.M.C/28.04.2013
Tehnored: R.A./29.04.2013
2ex.
Judecătoria V.: judecător O. C..
| ← Fond funciar. Decizia nr. 945/2013. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1343/2013. Tribunalul... → |
|---|
