Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 445/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2542/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 445/R/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier C. A.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât C. M., domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimata - reclamantă C. I., cu domiciliul procesual ales la fam. C. A., în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3335/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită; potrivit disp. instanței s-au atașat dosarele nr. 5347/2005 și nr. 647/2006 ale Judecătoriei Bârlad.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 20 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Pentru atașarea dosarelor susmenționate, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 martie 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3335/12.11.2012 Judecătoria Bârlad a respins ca nefondata exceptia inadmisibilitatii actiunii.
A admis actiunea reclamantei C. I., cu domiciliul in . V., impotriva paratului C. M. cu acelasi domiciliu.
A constatat că in timpul casatoriei părtile au dobândit casa de locuit compusă din șapte camere, 3 holuri si anexe gospodaresti, construită din pământ si acoperită cu tablă, toate situate in . V. si identificate in expertiza B. A., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu o valoare de 43.913 lei.
A constatat că după divorț, pârâtul a executat urmatoarele lucrari: streașină infundată, ușă și ferestre garaj, tavan rigips si platforme si imprejmuiri.
A dispus iesirea din indiviziune si a atribuit pârâtului întregul imobil casă de locuit și anexele gospodaresti.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei o sultă de_ lei in termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A compensat cheltuielile judiciare efectuate de părti.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin precizarile depuse la termenul din 10.10.2011 reclamanta arată că imobilul a carui partajare o solicită nu mai este imobilul dobândit de parat ci a suferit adaugiri si imbunatatiri si care l-au transformat ., din vechea constructie ramanand doar peretii din valatuci de la cele doua camere. Mai arată că in timpul casatoriei, impreună cu pârâtul au construit si anexe gospodaresti.
In cauză a fost luat interogatoriu pârâtului, au fost audiati martorii E. M., A. V., N. M. și C. S. si au fost facute două expertize tehnice judiciare și o expertiză tehnică extrajudiciară toate in specialitatea constructii.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, aceasta este nefondata intrucât in expertiza E. D. se arată că imobilul in litigiu a devenit, datorită adaugirilor și imbunatatirilor un imobil nou, valoarea acestora reprezentând un procent de 85%, iar expertul A. C. apreciază valoarea lucrarilor de imbunatatiri la 80% din valoarea totală.
In aceste conditii, imobilul in litigiu reprezintă bun comun supus partajului.
In ce priveste actiunea reclamantei aceasta este fondată.
Astfel, părtile au fost casatorite in perioada 1996-2006, iar prin sentinta civilă nr. 539 din 27.02.2006 a Judecatoriei Barlad au divorțat.
Din raspunsul la interogatoriu al paratului la intrebarea 1 si din declaratiile martorilor rezuiltă că imobilul cumpărat de pârât avea două camere și un chiler, compartimentat in cinci, iar in timpul convietuirii, părtile au facut extinderi și imbunatatiri identificate și in rapoartele de expertizză.
Referitor la valoarea de circulatie a imobilului bun comun, casa si anexe, expertiza E. D. a stabilit-o la 59.276 lei, iar expertiza B. A. la 28.551 lei, in ambele neincluzându-se lucrarile efectuate de parat după divort si anume streasina infundată, usă si ferestre la garaj, tavan rigips, alei si platforme si împrejmuiri.
Intrucât intre cele două expertize există mari diferențe valorice, pretul de circulatie al imobilului si anexelor va reprezenta media celor două expertize, rezultând o valoare de 43.913 lei. Din această sumă s-a scăzut ponderea elementelor de constructie vechi de 8897 lei.
Avand in vedere ca imobilul teren si constructie a fost cumpărat de pârât, acestuia i s- a atribuit, cu obligarea la plata sultei unei sulte catre reclamantă in 6 luni de la ramanerea definitivă a hotarârii..
Au fost compensate sumele reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de părți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C. M.M., solicitând admiterea recursului si rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii.
Motivele de recurs sunt cele prev. de disp.art.304 pct.6,7,8 si 9 c.pr.civ. rap.la disp.art.304 ind.l c.pr.civ.
1. Motivele de recurs prev.de disp.art.304 pct.6- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut si pct.7 c.pr.civ.- cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori sunt motive contradictorii. I
Greșit instanța de fond a stabilit ca bunul din litigiu este bun comun dobândit in timpul căsătoriei, fiind incidente disp. art.304 pct.6 - a acordat ceea ce nu s-a cerut.
In cauza nu s-a formulat o astfel de cerere .
Instanța nu a fost investita cu o cerere de modificare si completare a acțiunii principale, in sensul de a se stabili ca bunul din litigiu ca urmarea îmbunătățirilor aduse a devenit un bun comun, astfel ca soluția instanței este nelegala si netemeinica.
Cererea depusa la data de 10.10.2011 nu are caracterul unei cereri de completare si modificare conf. disp. art. 132 c.pr.civ., ci a fost un răspuns la intampinarea depusa de paratul -recurent C. M.M.. |
In incheierea din data de 10.10.2011 s-a consemnat astfel :"Avocat B. pentru reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare, un exemplar a fost inmanat apărătorului paratului ."- fila 27 dosar.
Chiar daca s-ar aprecia ca este o cerere de modificare a acțiunii principale solicită sa se observe ca nu a fost pusa in discuția părtilor si de asemenea consideră ca este tardiva, nefiind depusa in termenul procedural.
Se poate observa ca aceasta cerere este depusa dupa ce și-a exprimat punctul de vedere in intampinarea depusa la data de 12.09.2011.
Asa cum s-a precizat in intampinarea depusa la dosarul cauzei aceasta casa este bun propriu al recurentului iar in timpul căsătoriei au fost efectuate lucrări de imbunatatire care pot constitui eventual un drept de creanța al reclamantei-intimate, dar nu un drept de proprietate codevalmas .
Aceasta situație nu a fost analizata corect de instanța de fond fiind incidente disp.art.304 pct.7 c.pr.civ.
2.Motive de recurs prev. de disp.art.304 pct.8 si 9 c.pr.civ.- cand instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal si cu aplicarea greșita a legii .
In cazul in care instanța ar fi fost legal investita cu o cerere de modificare si completare a acțiunii, analizând hotărârea criticata solicită sa se constate ca instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinica, schimbând natura juridica a unui bun propriu, in bun comun printr-o analiza trunchiata si imparțiala a probelor cauzei . |In motivarea sumara a hotărârii, instanța de fond face un amalgam din concluziile expertizelor, in sensul ca stabilește ca bunul din litigiu este un imobil nou raportat exp. E., dar in dispozitiv are in vedere valorile stabilite de exp. B., desi cele doua expertize au concluzii total diferite .
Astfel, exp.E. stabilește ca bunul din litigiu a devenit un bun imobil nou datorita ponderii lucrărilor făcute, expertiza greșita intrucat folosește metoda inlocuirii, metoda care este utilizata doar cand bunul nu mai exista.
Expertiza B. arata in mod clar ca nu este un bun imobil nou, ci este un bun imobil vechi, la care s-au făcut lucrări de imbunatatire .
Instanța a interpretat greșit probele cauzei si a schimbat natura si intelesul vădit al actului juridic dedus judecații.
Din analiza celor doua expertize tehnice in construcții efectuate de ing. B. A. si Gita V. si din declarațiile martorilor audiați, precum si din răspunsurile la interogatorii, rezulta ca in cauza este vorba de un bun propriu al recurentului, bun la care s-au efectuat imbunatatiri, in special la anexele gospodărești .
Expertiza E. este greșita sub toate aspectele pe care le-a examinat. Astfel exp. E. pe langa faptul ca a folosit un criteriu greșit pentru stabilirea valorilor si anume acela al costului de înlocuire desi bunul exista in natura si nu este dispărut, acesta a supraevaluat imobilul folosind coeficienți inadecvati ,situație care a fost analizata si explicata in cuprinsul punctului de vedere exprimat de expt. Gita V. in "Opinie" privind verificarea estimărilor făcute in cuprinsul raportului de expertiza E..
Pentru aceste motive s-a impus efectuarea unei noi expertize de ing. B. A..
Aceasta expertiza stabilește fara echivoc faptul ca bunul din litigiu nu este un bun imobil nou, ci este o casa veche la care s-au făcut imbunatatiri.
Aceeași opinie este exprimata de expertul Gita V., expert parte in prezenta cauza .
Așadar atat timp cat in cauza exista doua opinii de specialitate care constata ca nu este o casa noua, ci este o casa veche la care s-au refăcut in special anexele gospodărești si ca aceste lucrări nu au dus la transformarea bunului propriu ., rezulta ca nu poate fi schimbata natura juridica a bunului din litigiu, asa cum a procedat instanța de fond, transformând un bun propriu ..
Soluția este nelegala si cu privire la cota de contribuție .
Reclamanta intimata a solicitat o cota de 1/2 in acțiunea principala, dar nici un moment nu s-au făcut probe si discuții cu privire la o cota de contribuție, nici chiar cu privire la imbunatatiri, in condițiile in care recurentul a arătat in mod constant ca este un bun propriu .
In încheierea din data de 07.11.2011- fila 32- apărătorul paratului a precizat ca paratul-recurent are o cota de contributrie de 90 % din bunurile menționate in cererea reconventionala .
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta cerere formulata de paratul-recurent.
In final instanța nu retine nici o cota de contribuție in mod explicit dispunând ieșirea din indiviziune si partajarea bunului fara a preciza care sunt cotele reținute .
In încheierea din data de 24.10.2011 -fila 28- apărătorul paratului a solicitat sa se constate litispendenta acestei cauze cu dosarul nr. 5347/2005 având ca obiect partaj de bunuri comune, intre aceleași parti si cu privire la aceleași bunuri, dosar care a fost suspendat, aflandu-se in arhiva Judecătoriei Bârlad.
Apărătorul reclamantei a precizat ca dosarul nr.5347/2005 este perimat.
Instanța de fond a dispus atașarea dosarului nr.5347/2005 dar in final instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la litispendenta ceruta de apărătorul paratului, nici cu privire la perimarea invocata de apărătorul reclamantei, dosarul fiind si in prezent atașat fara nici o rezolvare .
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - intimată C. I. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul -recurent, în cote egale, indicând ca și bunuri supuse partajului un imobil - casă de locuit, compusă din șapte camere, trei holuri și anexe gospodărești, situată în .. Este evident că imobilul la care se referea reclamanta în cererea de chemare în judecată era același cu imobilul indicat de recurent în întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 12.09.2011 ca fiind bunul său propriu întrucât fusese cumpărat înainte de încheierea căsătoriei părților.
Solicitând partajarea bunului imobil respectiv si arătând că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, instanța era obligată să constate dacă bunul era sau nu proprietatea devălmașă a părților din proces.
Prin precizările depuse la termenul din data de 10.10.2011, reclamanta nu
face altceva decât să răspundă susținerilor pârâtului din întâmpinare, aducând argumente în sprijinul punctului său de vedere, acela că bunul imobil este bun comun și nu bun propriu al recurentului deoarece casa de locuit cumpărată de acesta înainte de încheirea căsătoriei suferise atât de multe transformări încât a devenit un imobil nou, căpătând astfel caracterul unui bun dobândit în timpul căsătoriei părților.
În concluzie, nu era necesară modificarea sau completarea cererii de chemare în judecată pentru ca instanța să se pronunțe asupra acestui aspect, fiind deja învestită cu o astfel de cerere.
Pe de altă parte, chiar în condițiile în care s-ar aprecia că răspunsul la întâmpinare la care face referire recurentul reprezintă o modificare/completare a cererii introductive, instanța de judecată nu era obligată să o pună în discuția părților, ci trebuia doar comunicată părții adverse, astfel cum s-a procedat. În ceea ce privește tardivitatea formulării unei astfel de cereri, normele procesual civile stabilesc într-adevăr că momentul până la care poate fi completată cererea de chemare în judecată este prima zi de înfățișare, însă completarea poate surveni si după acest moment în condițiile acordului pârâtului, fie el si tacit. Cum la termenul din data de 24.10.2011, cel imediat următor termenului la care s-au depus precizările de către reclamantă, pârâtul nu s-a opus acestei pretinse completări a cererii introductive, rezultă că pretinsa modificare a fost acceptată tacit de către acesta.
2. In ceea ce privește motivul de recurs referitor la natura juridică a bunului supus partajului, recurentul susține că instanța de fond a ajuns la o concluzie eronată atunci când a constatat că bunul este comun întrucât din probatoriul administrat rezulta că acesta este bunul său propriu.
Nu este ord cu acest punct de vedere întrucât consideră că din probele care au fost administrate în fața Judecătoriei Bârlad rezultă în mod evident că imobilul, care a fost într-adevăr cumpărat de recurent înainte de încheierea căsătoriei, a suferit transformări esențiale în timpul acesteia, astfel încât a devenit un bun cu totul nou, diferit de cel achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 3.04.1991.
Este general recunoscut în doctrina și practica judiciară că îmbunătățirile, reparațiile capitale ori extinderile efectuate în timpul căsătoriei ce au dus la transformarea esențială a unui imobil proprietatea unuia dintre soți, în așa măsură încât în fapt a devenit un bun nou, duce la schimbarea naturii juridice a acelui bun, acesta fiind bun comun (fostul Tribunal Suprem - dec. civ. nr. 2167/15.11.1972, dec. civ nr. 723/27.04.1978, dec. civ. nr. 724/23.04.1985, etc).
Recurentul face referire la expertiza efectuată de expertul B. A., care răspunzând la primul obiectiv stabilit de instanță, concluzionează că imobilul este unul vechi la care s-au efectuat îmbunătățiri, însă solicită să se observe că acest răspuns al expertului nu se coroborează cu răspunsul la obiectivul nr. 3 (pct. E în raport) formulat de intimată, prin care se precizează că valoarea lucrărilor de îmbunătățire realizate în timpul căsătoriei reprezintă 80% din valoarea totală a imobilului, iar valoarea lucrărilor vechi doar 20%. În aceste condiții, este evident că nu se poate vorbi decât despre un imobil nou, motivat de faptul că ponderea lucrărilor efectuate este determinantă, iar din construcția veche au fost păstrați pereții la cele două camere și hol și tavanul peste cele trei încăperi, astfel cum costată expertul E., a cărui lucrare de specialitate o consideră mult mai elaborată decât a celuilalt expert desemnat în cauză.
Mai mult, concluziile expertizei E. se coroborează si cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați care relevă că în timpul căsătoriei a avut loc într-adevăr o transformare esențială a imobilului, schimbându-se acoperișul, edificându-se noi camere, astfel încât în prezent imobilul este compus din șapte încăperi și trei holuri, anexe gospodărești, etc.
Este absolut irelevant că expertul în construcții E. a folosit metoda înlocuirii întrucât această metodă este utilizată doar în ceea ce privește evaluarea imobilului, neavând importanță pentru identificarea transformărilor esențiale care au dus la schimbarea naturii juridice a imobilului din bun propriu în bun comun.
3. Referitor la susținerea că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra cererii reconvenționale a pârâtului, consideră că și aceasta este neîntemeiată pentru simplul motiv că în cauză nu s-a formulat o cerere reconvențională.
In încheierea de ședință din data de 7.11.2011 se consemnează că apărătorul pârâtului a menționat o cotă de 90% din bunurile enumerate în cererea reconvențională, însă o astfel de cerere nu există la dosar. În cauză a fost formulată doar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât bunul imobil este bunul propriu al recurentului și nu poate fi supus partajului, poziție menținută inclusiv în momentul în care s-au pus concluzii asupra fondului cauzei, astfel cum reiese din încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din hotărârea criticată.
În concluzie nu este posibil să fi fost formulată o cerere reconvențională prin care recurentul - pârât să fi solicitat a se constata o cotă majorată de contribuție la dobândirea si conservarea bunurilor comune. În condițiile în care s-a negat prin întâmpinare că astfel de bunuri ar exista si s-a solicitat respingerea acțiunii pe acest considerent.
Din același motiv nici nu au fost solicitate de către pârât probatorii în vederea stabilirii cotelor de contribuție, iar reclamanta nu avea vreun interes să propună astfel de probe deoarece aceasta solicitase partajarea bunurilor în cote egale, în favoarea sa acționând o prezumție legală, aceea referitoare la contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În cauză vor fi analizate cu prioritate motivele de ordine publică invocate de către recurent, respectiv nepronunțarea instanței asupra cererilor formulate de părți privind dosarul cu nr. 5347/2005.
Astfel, recurentul a invocat excepția de litispendență a dosarului cu nr. 5347/2005 față de prezenta cauză iar intimata pârâtă a invocat excepția perimării dosarul cu nr. 5347/2005.
Deși atașat la dosarul cauzei, în încheierea de ședință din data de 07.11.2011, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă dosarele sunt conexate, în dispozitiv reținându-se scoaterea cauzei de pe rol și atașare la dosarul nr._ .
Procedând astfel instanța de fond a încălcat dispozițiile procedurale referitoare la soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate de către părți, ambele excepții fiind absolute, normele ce le reglementează fiind imperative, fiind menite să asigure o mai bună administrare a justiției.
Consecința directă a nesoluționării excepțiilor invocate face ca la acest moment să existe două dosare având ca obiect partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, fără ca instanța să se pronunțe fie în sensul reunirii celor două cauze, realizând o judecată unitară a celor două cereri, fie în sensul perimării dosarului cu nr. 5347/2005, pârâtul urmând să adopte poziția procesuală pe care o astfel de soluție ar determina-o.
Având în vedere existența acestor motive de ordine publică, analizarea motivelor de netemeinicie nu se mai impune, cauza urmând a fi rejudecată în tot.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzute de art. 304, pct. 5 din Codul de procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul C. M. împotriva sentinței civile nr. 3335/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Martie 2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, C. A. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./03.04.2013
Judec. Fond. R. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 904/2013. Tribunalul VASLUI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
