Pensie întreţinere. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4667/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/R/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul I. A.- C. prin reprezentant legal M. M.- I.- cu domiciliul în Bârlad .. M. nr. 2 ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. V. din Bârlad .. nr. 3 județul V. în contradictoriu cu pârâtul intimat I. E. –I.- cu domiciliul procesual ales la Unitatea Militară_ Ploiești cu sediul în Ploieșți. . județul Prahova ,împotriva sentinței civile nr.3018/23 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ având ca obiect – majorare pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- s-a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsă.
- la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 28 februarie 2013 a fost înregistrată adresa nr. A449/25.05.2013 prin care U.M._ Ploiești în calitate de angajator al intimatului I. E. –I. comunică instanței relațiile solicitate privind veniturile realizate de I. E. –I..
S-au citit și verificat actele și lucrările de la dosar, după care având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
Deliberând s-a dat soluția de mai jos:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3018 din 23 octombrie 2012 Judecătoria Bârlad a admis acțiunea având ca obiect majorare pensie de întreținere formulată de reclamanta I. A. C. prin reprezentant legal Mierlușcă M. I. în contradictoriu cu pârâtul I. E. -I..
A dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 1721 din data de 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, în favoarea minorului I. A. C., născut la data de 10.10. 2006, de la 170 lei, lunar, la câte 210 lei, lunar, începând cu data introducerii acțiunii (17.09.2012) și până la majoratul minorului. Pensia majorată se indexează, de drept, trimestrial, cu rata inflației.
A respins cererea referitoare la cheltuielile de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Minorul I. A. C., născut la data de 10.10.2006 este copilul pârâtului I. E. I., așa cum rezultă din certificatul de naștere . nr._.
Prin sentința civilă nr. 1721 din data de 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ pârâtul I. E. I. a fost obligat să plătească câte 170 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul I. A. C., începând cu data de 08.04.2009 și până la majoratul minorului.
Pentru soluționarea acestei acțiuni, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 524 C. civ, potrivit cărora, are drept de întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale.
Art. 525 alin. 1 C. civ. prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În conformitate cu art. 529 C. civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1). Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Sunt incidente și dispozițiile art. 531 C. civ. - dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Raportând dispozițiile legale mai sus menționate la situația de fapt reținută în speță, instanța a găsit întemeiată acțiunea formulată de reclamant. Concluzia instanței întemeindu-se pe următoarele argumente:
Așa cum s-a reținut la secțiunea situație de fapt, prin Sentința civilă nr. 1721/2009 din data de 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul_ s-a stabilit în sarcina pârâtului I. E. I. obligația de a contribui la întreținerea minorului A. C. prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 170 lei, lunar, până la majoratul minorului.
La stabilirea pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere veniturile pârâtului realizate la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, pe de o parte și nevoile minorului, pe de altă parte.
Instanța a reținut că, cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea creditorului întreținerii se modifică (în speță-în sensul majorării), ori de câte ori se schimbă împrejurările care au stat la baza stabilirii acesteia. Astfel, modificarea poate interveni atunci când se schimbă atât mijloacele celui obligat la întreținere, cât și nevoile creditorului. Ca atare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, îndeplinirea numai uneia dintre ele nu dă dreptul la majorarea pensiei de întreținere.
Instanța mai reține că, dispozițiile privind obligația de întreținere (stabilire, majorare, regim juridic) trebuie privite din perspectiva interesului superior al minorului, în cazul în care debitorul obligației de întreținere este un copil minor care solicită întreținere părintelui său (art. 402 Noul cod civil trimite la dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere).
Revenind, s-a constatat că pârâtul realizează venituri, astfel că, instanța a analizat veniturile acestuia realizate pe ultimele 6 luni. Din adresa nr. A1641 din 24.09.2012 emisă de Unitatea militară_ rezultă că pârâtul realizează un venit mediu net pe ultimele 6 luni de 842,5 lei. Așadar, veniturile pârâtului au crescut. Pe de altă parte, instanța a reținut că, față de situația existentă la data pronunțării sentinței civile nr. 1721 din data de 10.06.2009, nevoile de creștere și educare ale minorului, la acest moment sunt mai mari. Instanța a luat act și de poziția pârâtului exprimată la prima zi de înfățișare, respectiv aceea că este de acord cu majorarea pensiei de întreținere.
Întrucât nu s-a făcut dovada că pârâtul mai are și alte persoane în întreținere, instanța a calculat cuantumul pensiei de întreținere, până la 1/4 din venitul mediu în ultimele 6 luni, stabilit la suma de 842,5 lei menționată mai sus, rezultată din adeverința depusă la dosar la fila 14.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a dispus majorarea pensiei de întreținere de la 170 lei, lunar la câte 210 lei, lunar, cu titlu de pensie de întreținere datorată de pârât pentru minorul I. A. C., născut la data de 10.10.2006, apreciind că acest cuantum răspunde nevoilor materiale a minorului, dar și posibilităților financiare ale pârâtului.
Având în vedere dispozițiile art. 532 alin. C. civ., instanța a stabilit ca pârâtul să plătească pensia de întreținere majorată, începând cu data introducerii acțiunii (17.09.2012) și până la majoratul minorului.
În temeiul ar. 531 alin. 1 C. civ., dat fiind faptul că suma astfel stabilită suportă riscul devalorizării monetare, suma reprezentând pensie de întreținere majorată de 210, lunar, se va indexa de drept, ex lege, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Asupra cheltuielilor de judecată instanța a reținut că:
Reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței . BCV nr._ din 15.10.2012.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 275 care prevăd că, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Reținând aspectele menționate la secțiunea aspecte procesuale, întrucât prima zi de înfățișare a fost termenul din data de 23.10.2012-când pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la acțiune, deoarece neconcordanța între momentul concluziilor pe fondul cauzei și exprimarea poziției pârâtului a fost cauzată de reclamant (prin cererea formulată de apărător), instanța a făcut aplicare art. 275 C.proc. civ. apreciind că pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de art. 301 cod procedură civilă a declarat recurs reclamantul I. A.- C. prin reprezentant legal MIERLUȘCĂ M.- I. .
1.În mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile legale la o situație de fapt nereală, neconformă cu realitatea, stabilită pe baza adeverinței de venituri prezentată de pârât, care cuprinde numai o parte din veniturile lunare obținute de acesta, fiind cunoscut că în sistemul apărării naționale veniturile salariate sunt superioare celor medii pe economia națională. Se impunea, ca în baza rolului activ, a obligației de a apăra și promova interesul superior al copilului, instanța să ceara ea relații de la locul de muncă al pârâtului cu privire la veniturile pe care le-a obținut pe ultimele 6 luni de zile anterioare introducerii acțiunii.
Pentru susținerea acestui motiv de recurs arată că prin sentința civilă nr.1721/2009 din data de 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ s-a stabilit în sarcina pârâtului, care este subofițer activ la UM_ Ploiești, obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de câte 170 lei, lunar, până la majoratul minorului.
La stabilirea acestei pensii de întreținere minor, instanța a avut în vedere veniturile realizate la acel moment, al anului 2009, pe de o parte și nevoile minorului.
În soluționarea cererii de majorare pensie întreținere instanța a analizat veniturile pârâtului din adresa nr.A1641 din 24.09.2012 emisă de UM ol410 Ploiești din care rezultă un venit net al pârâtului pe ultimele 6 luni de 842,50 lei. Instanța a tras concluzia că veniturile au crescut față de cele avute în vedere în anul 2009, la stabilirea pensiei de întreținere și în consecință, a admis cererea de majorare și a hotărât majorarea pensiei de întreținere minor la 210 lei, lunar, față de 170 lei, lunar, existentă în plată.
Față de situația de fapt reținută de prima instanță, chiar dacă s-a luat ca bază de calcul veniturile nete din adresa emisă de la locul de muncă al pârâtului, există bănuiala legitimă că adeverința eliberată nu reflectă realitatea, încât solicită să se ceară relații privind salariul, cu sporurile permanente acordate( pentru grad, funcție, vechime, etc.) și nu numai salariul de bază.
Invocă faptul că veniturile reale ale pârâtului sunt cu mult superioare celor prezentate la dosar și care au fost luate în calcul de instanța de fond.
2.-In mod nelegal instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în urma aplicării greșite a art.275 din Codul de procedură civilă, pronunțând astfel o hotărâre nelegală-motiv de recurs prevăzut de art.304pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța a motivat soluția sa, prin aceea că pârâtul a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, situație în care legal nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că este îndreptățit la cheltuielile de judecată făcute cu judecata, de aceea le solicită, pentru că dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, pe care și-a motivat instanța soluția, sunt inaplicabile în materia pensiei de întreținere, față de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere astfel că datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaște datoria la prima zi de înfățișare.
în drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile se constată că recursul este întemeiat:
Primul motiv cu privire la faptul că intimatul I. E. I., debitor al obligației de întreținere are venituri mai mari decât cele avute în vedere de prima instanță este neîntemeiat.
Din relațiile solicitate in recurs de prezenta instanță pentru perioada martie 2012 –august 2013, pe ultimele 6 luni anterioare introducerii acțiunii, rezultă că intimatul are aceleași venituri cu cele avute în vedere de prima instanță. Aceste venituri sunt cele nete, incluzând toate sporurile obținute de intimat.
În consecință prima instanță a stabilit pensia in mod corect la venitul, mediu, net si real al intimatului.
Al doilea motiv de recurs cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant si probate este întemeiat.
Prima instanță a aplicat dispozitiile art. 275 C. pentru a nu acorda cheltuielile de judecată, reținând că la prima zi de înfățișare pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la acțiune iar neconcordanța între momentul concluziilor pe fondul cauzei și exprimarea poziției pârâtului a fost cauzată de reclamant prin cererea formulată de apărător.
ART. 275 C. prevede:
„ Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”
Condiția prevăzută de acest articol, respectiv ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de introducerea acțiunii, se interpretează de doctrină si practică in sensul să nu fi fost pus in întârziere de drept.
Art. 275 C. se aplică numai litigiilor susceptibile de punerea în întârziere( cele de natura contractuală), dar nu în cadrul obligației de a nu face.
Cu privire la obligația legală de întreținere debitorul este de drept în întârziere.
În cauzele având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere sau modificarea ei în fața instanței nu este posibilă înțelegerea părților iar debitorul este de drept în întârziere, rezultă că nu este aplicabil art. 275 C..
Cauza a fost amânată al primul termen pentru că pârâtul nu a fost citat la toate adresele indicate –de domiciliul si de reședință - in cererea introductivă, iar la următorul termen cauza a rămas în pronunțare.
Nu se poate retine o tergiversare a cauzei din culpa reclamantului.
Faptul că pârâtul a fost de acord la prima zi de întârziere cu acțiunea introductivă, nu are relevanță, nefiind îndeplinite toate condițiile art. 275 C., respectiv condiția ca debitorul să nu fi fost de drept pus in întârziere.
În consecință reclamantul este îndreptățit potrivit art. 274 C. la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător care a redactat acțiunea si a reprezenta partea în prima instanță.
În temeiul art. 312 C. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. se va admite recursul si se va modifica în parte sentința, numai cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 3018/23 oct 2012 a Judecătoriei Bârlad pe care o modifică in parte astfel:
Obligă pârâtul I. E. I. să achite reclamantului I. A. C. reprezentat de Mierlușcă M. I. cheltuieli de judecată in cuantum de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 13 03 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, M. R. |
M.R. 21 Martie 2013
RED.-TEHN.P.I.M./28.03.2013
EX.2
JUD.FOND:B. G.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 177/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 869/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
