Plângere contravenţională. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1068/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 8317/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1068/R/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul petent V. M. domiciliat în loc. Simila, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ .având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 14.06.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului formulat de recurentul V. M., și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, tribunalul constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1646 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul V. M., domiciliat în localitatea Simila, ., împotriva procesului-verbal . nr._/3.11.2012 încheiat de IPJ – SPR V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3664/5.12.2012 s-a declinat plângerea petentului V. M. în favoarea Judecătoriei V..
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 8317/2012, petentul V. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 3.11.2012 de intimata IPJ – SPR V..
În motivarea plângerii, petentul arată că aspectele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității.
În dovedirea plângerii s-a atașat procesul-verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 3.11.2012, petentul V. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 1050 lei și avertisment, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de 102/3/a; 101/1/18 și art. 99/1/4 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 3.11.2012 a condus auto F.,_ pe DE 581 – Crasna în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, text ARZE/7727/ rezultatul fiind de 0,18 mg/alcool pur în aerul expirat, nu are asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, documentele autovehiculului, posedă autorizație pentru avariile existente.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție”.
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul V. M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a dezvolta în concret motivele de recurs.
Cererea de recurs nu a fost motivată în fapt și în drept.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul IPJ V. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanta de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atît legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 3.11.2012, recurentul a săvârșit contravențiile prev. de art. 102/3/a; 101/1/18 și art. 99/1/4 din OUG 195/2002, constând în aceea că,la data de 3.11.2012, a condus auto F.,_ pe DE 581 – Crasna în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, text ARZE/7727/ rezultatul fiind de 0,18 mg/alcool pur în aerul expirat, nu avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, documentele autovehiculului, și nu poseda autorizație pentru avariile existente.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională, a căror netemeinicie nu a fost dovedită de către recurent pe bază de probe, reiese că, realmente, recurentul,la data mai sus arătată, a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o alcoolemie de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat, nu avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, documentele autovehiculului, și nu poseda autorizație pentru avariile existente
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de V. M. împotriva sentinței civile nr.1646 din 5.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,16.09. 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 29.09. 2013
Judecătoria V.-judecător fond: G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 288/2013.... → |
|---|
