Plângere contravenţională. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 3575/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129/R/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul ..NEGREȘTI PRIN ADMIN. N. V.S. cu sediul în Negrești, ..21, jud.V. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ V. cu sediul în V., ..274, jud.V., împotriva sentinței civile nr.3706 din 14.11.2012, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se faptul că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2013, când datorită lipsei unui membru al completului de judecată s-a dispus amânarea pronunțării până astăzi,30.01.2013.
S-a trecut la deliberare conf. art.256 al.1 Cod proc.civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.3706 din 14.11.2012 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. prin administrator N. V. S., cu sediul în Negrești, ..21, jud.V., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ V., cu sediul în V., .. 275, jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.05.2012.
A respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 24.05.2012 – 28.05.2012 a avut loc un control tematic urmărind modul în care se respectă prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă.
În urma controlului a fost încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.05.2012, prin care petenta .. a fost sancționată în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru că la data de 24.05.2012 a fost găsită numita T. N. care desfășura activitate de cofetar patiser în folosul societății fără a avea încheiat în formă scrisă contract individul de muncă.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petenta a contestat legalitatea procesului-verbal de contravenție motivat de faptul că fapta săvârșită nu se încadrează la lit. e) a art. 260 alin. 1 din Codul muncii, ci la litera f).
În temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În temeiul art. 260 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
Instanța a apreciat că interpretarea dată de reprezentanta ITM este cea corectă. Astfel cele două contravenții diferă esențial prin subiectul activ calificat: prima poate fi săvârșită doar de angajator (care primește la muncă), iar cea de-a doua - exclusiv de către un angajat (cel care prestează muncă; angajatorul nu prestează muncă). În consecință, încadrarea juridică dată faptei reținute în procesul-verbal este una corectă, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.05.2012 fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentei, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât ea nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Apărătorul petentei a invocat că evenimentele s-au petrecut într-o stare de precipitare și nu contestă faptul că la data de 24 mai 2012, când a avut loc controlul, numita T. N. nu avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă. Față de circumstanțele cauzei, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Din declarațiile martorilor și susținerile părților rezultă cu certitudine următoarele aspecte:
La data de 18 mai 2012 a încetat contractul individual de muncă al numitei T. N.. De la această dată, ea a devenit beneficiară a indemnizației de șomaj ca urmare a înaintării dosarului la autoritatea competentă.
La 24 mai 2012 (joi) aceasta presta activități specifice funcției de patiser la sediul societății și a continuat să presteze muncă în folosul acesteia și în zilele următoare.
Pe data de 25 mai 2012 (vineri), martora B. P. a dispus din proprie inițiativă și fără a se consulta cu altcineva reactivarea contractului individual de muncă anterior. Aceasta a precizat în fața instanței că a fost o eroare a sa. Întrebată fiind, a declarat că nu știe care sunt condițiile de reactivare ale contractului individual de muncă, nefiind absolventă a facultății de drept. În legătură cu acest aspect, reprezentanta intimatului a învederat instanței că reactivare unui contract individual de muncă poate avea loc doar în urma admiterii de către instanță a unei contestații împotriva deciziei de încetare a contractului.
Mergând la ITM, luni, 28.05.2012, i s-a comunicat că soluția adoptată nu a fost cea corectă punându-i-se în vedere că se impune încheierea unui nou contract individual de muncă. La sugestia inspectorilor ITM a mers la șomaj pentru a anunța disponibilitatea postului reînființat și a fost încheiat unu nou contract de muncă.
La 13.07.2012 a fost emisă decizia nr. 10 în baza căreia au încetat raporturile de muncă ale societății cu numita T. N.. La data de 03.09.2012 (cu două săptămâni înainte de primul termen de judecată) a fost încheiat un nou contract de muncă.
Instanța a apreciat că petenta nu a fost sinceră, modificându-și apărările pe parcursul procesului. Dacă inițial aceasta a susținut că încetarea contractului de muncă a fost comunicată dintr-o eroare, ulterior a recunoscut că a avut loc această încetare. Mai mult decât atât, societatea a eliberat o adeverință în baza căreia fosta angajată a beneficiat de indemnizație de șomaj.
Atât decizia din 23.05.2012, de reînființare a postului de cofetar, cât și cea din 28.05.2012, de încetare a contractului de muncă, au același număr de identificare 6. Cu privire la prima decizie, copia înmânată inițial reprezentantei intimatului nu era semnată și ștampilată. În consecință există dubii cu privire la momentul întocmirii și înregistrării acesteia.
În privința măsurii propriu-zise de reînființare a postului, orice societate care înregistrează vânzări din ce în ce mai mici sau a cărei producții stagnează (fila 42) nu face noi angajări. Sunt aspecte care țin de noțiuni economice de bază, pe care o societate comercială este obligată să le aibă în vedere și să le pună în aplicare în activitatea sa, mai ales în condițiile în care are o experiență de aproape 10 ani în comerț. În consecință, această susținere că datorită scăderii vânzării, după plecarea angajatei, a fost necesară reangajarea acesteia nu este credibilă în fața instanței. Opinia intimatului care susține că această măsură nu avea niciun sens este una întemeiată.
Dacă nu ar fi avut loc acel control este foarte posibil ca numita T. N. să fi lucrat în continuare fără a avea un contract de muncă încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale.
Pentru faptul că angajata care avea sarcina de a se ocupa de încheierea și transmiterea contractelor individuale de muncă nu avea competențele necesare în domeniul juridic, nu poate fi înlăturată răspunderea angajatorului. Acesta răspunde în baza riscului pe care și-l asumă atunci când decide să transfere responsabilitățile sale unei alte persoane care nu are prea multe cunoștințe juridice.
Mai mult decât atât, conform principiului nemo censetur ignorare legem, nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii.
Fapta săvârșită și demonstrată are un grad de pericol social deosebit de ridicat, aspect ce rezultă nu doar din sancțiunile legale aplicabile, ci și din circumstanțele concrete expuse mai sus.
Angajata T. N., audiată de instanță la termenul din 07.11.2012, nici măcar nu știa că trebuie să semneze contractul individual de muncă, crezând că acesta era „problema lor” – a angajatorului și a contabilei.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, și se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă anterior începerii activității, contractul individual de muncă.
Conform art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, la angajarea fiecărui salariat, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), și transmiterea registrului se realizează cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Așadar, încheierea contractului de muncă presupune acordul părților asupra unor elemente esențiale ce trebuie aduse la cunoștința angajatului pentru ca acesta să își poată exercita toate drepturile pe care legea i le garantează. Instanța a apreciat că angajatul nu avea cunoștință de drepturile sale.
Instanța a mai precizat că existența unui contract de muncă este un indiciu că și celelalte condiții ce privesc sănătatea sunt îndeplinite. În lipsa unui contract de muncă, este greu de crezut că acea persoană avea carnet de sănătate vizat la zi. Dată fiind meseria exercitată - aceea de cofetar patiser, exista un pericol potențial pentru siguranța alimentației și a consumatorilor, dar și pentru angajat.
Petenta a mai fost sancționată anterior de către reprezentanții ITM prin procesul-verbal . nr._/27.06.2007 cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru neîndeplinirea obligației de a depune dovezile de calculare a drepturilor salariale. Prin Sentința civilă nr. 3793/21.11.2007 a Judecătoriei V., definitivă prin respingerea recursului formulat de intimat, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Este adevărat că sancțiunea de 10.000 este de natură să afecteze activitatea societății, însă aplicarea unui avertisment este inoportună în condițiile din prezenta cauză. Mai mult decât atât, sancționarea anterioară a petentei și clemența de care a beneficiat în fața instanței trebuia să o facă să acorde o atenție deosebită în respectarea tuturor normelor legale care reglementează activitatea pe care o desfășoară, chiar dacă nu este vorba despre aceeași faptă. Trebuie avută în vedere și atitudinea oscilantă în fața instanței și încercarea de a da vina pe un subaltern.
Economia de piață și concurența impune ca societățile comerciale să respecte legile care le guvernează activitatea și ca cele care nu o fac să nu fie favorizate. Prevenirea săvârșirii de noi contravenții nu se poate realiza dacă o societate care persistă în nerespectarea normelor legale este absolvită de răspundere de mai multe ori.
În temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată în limitele prevăzute de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de atitudinea nesinceră adoptată în fața instanței, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de toate cele arătate, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.05.2012.
Raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Consideră recurenta că putea fi sancționată cel mult pentru contravenția prevăzuta de art.260 lit.f. C.muncii, respectiv prestarea muncii de către o persoana fara incheierea unui contract individual de munca si nu pentru cea reținuta in procesul-verbal de constatare a contravenției, respectiv, primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca
Instanța a inlaturat aceasta apărare primind interpretarea data de către I.T.M. V. in sensul ca angajatorul nu poate savarsi decât contravenția prevăzuta de art.260 alin.l lit.e C.muncii.
Susține recurenta ca atâta timp cat legiuitorul nu face nicio distincție intre subiecții contravențiilor prevăzute la art.260 alin.l C.muncii, angajatorul poate fi subiect al contravenției prevăzute de art.260 lit.f, incadrarea in aceasta contravenție sau in cealaltă facandu-se dupa numărul de persoane identificate ca prestând munca fara contract individual de munca. Pentru aceste considerente, recurenta invocă greșita încadrare juridică a faptei comise, solicitând să se constate că procesul verbal a fost nelegal întocmit.
Recurenta apreciază că, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, argumentele invocate de către instanța de judecata nu sunt tocmai corecte, la un moment dat instanța devine chiar tendențioasa prin aprecieri subiective si prin reținerea unei alte situații de fapt decât cea care a fost.
Din punct de vedere cronologic, petenta prezintă astfel situația de fapt: la data de 18 mai 2012 petenta a desfăcut contractul de munca al numitei T. ca urmare a desființării postului de coferat-patiser pe care-1 ocupa aceasta.
Întrucât salariații care au rămas nu au putut acoperi lipsa postului de cofetar-patiser, producția a fost afectata, scăzând si vânzările. In data de 23 mai 2012 s-a dat decizie de reînființare a postului, discutandu-se cu numita T. despre posibilitatea reluării activității sale.
Aceasta si-a reluat activitatea in data de 24 mai 2012 cand, fiind înălțarea Domnului, salariatul responsabil cu resursele umane, a lipsit de la serviciu neavand cine sa completeze si sa transmită contractul de munca individual al numitei T..
In aceeași zi de 24 mai 2012, sărbătoare creștineasca, au venit in control inspectorii ITM V., procedând in maniera in care au arătat in procesul-verbal de control si ulterior in procesul-verbal de constatare a contravenției.
In data de 25 mai 2012, salariatul responsabil cu resursele umane pe nume B. P. a reactivat contractul inițial de munca al numitei T..
In data de 28 mai 2012 ( luni ) numita B. P., audiata fiind in cauza, a mers la sediul ITM V. si, in aceiași zi, la sugestia inspectorilor a incheiat un nou contract de munca pe numele numitei T..
Față această derulare a evenimentelor, recurenta apreciază constatarea instanței in sensul ca in data de 13.07.2012 a fost emisa decizia nr.lO in baza căreia au încetat raporturile de munca ale numitei T. si ca abia la data de 3.09.2012 a fost reangajata, nu are acoperire in realitate.
Numitei T. i-a fost incheiat contractul de munca la data de 28 mai 2012 atunci cand inspectorii ITM V. i-au cerut martorei B. P. sa incheie un nou contract, întrucat reactivarea pe care o făcuse in 25 mai 2012 nu opera in cauza.
Subliniază recurenta că datele la care se raportează instanța de judecata sunt greșite si ele vizează o alta perioada de timp, cu mult după efectuarea controlului din 24 mai 2012.
Consideră petenta ca fata de situația de fapt expusa, in sensul ca numita T. a prestat munca fara contract de munca in forma scrisa doar o zi - 24 mai 2012 - in 25 mai 2012 contractul ei fiind reactivat, se impunea o sancțiune mai blânda, respectiv, avertismentul.
Desi a solicitat instanței de judecata in cazul in care va menține contravenția reținuta, sa anuleze in parte procesul-verbal de contravenție in sensul schimbării sancțiunii aplicate de către I.T.M.V. aceasta fiind prea aspra, instanța de judecata a apreciat ca aceasta contravenție prezintă un grad ridicat de pericol social. Mai arata instanța de judecata ca petenta a mai fost sancționată cu sancțiunea avertismentului in noiembrie 2007, aplicarea unui nou avertisment nefiind oportună in cauza.
Recurenta consideră ca argumentele instanței de judecata nu pot fi primite și pentru contravenția reținuta in sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției incheiat la data de 28.05.2012, urmează sa răspundă in mod proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului, acestea fiind criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute la art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001
Petenta arată că sancțiunea avertismentului ar fi fost o sancțiune proporționala cu gradul de pericol social redus al contravenției săvârșite. Aceasta contravenție nu a avut urmări însemnate, recurenta explicând si dovedind de ce nu a fost incheiat inca din 24 mai 2012 contractul individual de munca al numitei T.. Contravenția nu a fost săvârșita cu intenție si cu scopul de a primi la munca oameni fara contract de munca. Nici instanța si nici inspectorii ITM V. nu s-au intrebat de ce doar numita T. nu era in regula la data controlului ? Daca societatea ar fi vrut sa se eschiveze de la plata datoriilor fiscale ar fi procedat in aceeași maniera cu toti salariații sai si nu doar cu numita T..
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile, sentința primei instanțe, tribunalul va aprecia că recursul este neîntemeiat, față de următoarele considerente.
Procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit de I. T. de Muncă V., petetntei .. SRL fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10 000 lei pentru săvîrșirea contravenției prev de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 .
Se constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, înlăturând motivat apărarea petentului.
Față de claritatea redactării celor două texte de lege (260 alin. 1 lit. e și art 260 alin. 1 lit. f din Legea 53/2003) nici nu ar părea necesară operațiunea interpretării, dar pentru că recurenta vine cu conținuturi și sensuri noi, tribunalul, însușindu-și motivarea coerentă și suficientă a primei instanțe cu privire la acest aspect, face următoarele observații:
Pe baza interpretării gramaticale se ajunge la concluzia că cele verbele « primirea » și « prestarea » la forme impersonale și nepredicative din cele două texte de lege indică subiectul fiecărei contravenții, astfel că numai angajatorul poate comite contravenția prev de art 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 - pentru că acesta primește persoane la muncă - și orice altă persoană, cu excepția angajatorului, poate comite contravenția prev de art. 260 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003, cu condiția de a presta muncă fără încheierea contractului de muncă.
A accepta ideea că încadrarea in una din cele două contravenții se face după numărul de persoane identificate ca prestând munca fără contract individual de munca, ar presupune concluzia ilogică de a lăsa la latitudinea agentului constatator în care din cele contravenții să încadreze fapta angajatorului de nu încheia contract de muncă unei singure persoane, în condițiile în care din art 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 rezultă că numărarea persoanelor descoperite fără contract de muncă se face de la unu la cinci și nu de la doi la cinci.
Observă Tribunalul că prima instanță a reținut corect situația de fapt, conform tuturor înscrisurilor depuse de petentă, din care rezultă succesiunea încetărilor și încheierilor contractelor de muncă cu numita T.. Nu este adevărat că prima instanță s-a raportat la date greșite, aliniatele 7 și 10 din considerentele sentinței atacate din secțiunea alocată analizării temeiniciei, demonstrând că prima instanță a avut în vedere atât încheierea unui nou contract de muncă la dat de 28 05.2012, cât și încetarea contractului de muncă la data de 28.05.2012: „ (7) Mergând la ITM, luni, 28.05.2012, i s-a comunicat că soluția adoptată nu a fost cea corectă punându-i-se în vedere că se impune încheierea unui nou contract individual de muncă. La sugestia inspectorilor ITM a mers la șomaj pentru a anunța disponibilitatea postului reînființat și a fost încheiat unu nou contract de muncă.
(10) Atât decizia din 23.05.2012, de reînființare a postului de cofetar, cât și cea din 28.05.2012, de încetare a contractului de muncă, au același număr de identificare 6. Cu privire la prima decizie, copia înmânată inițial reprezentantei intimatului nu era semnată și ștampilată. În consecință există dubii cu privire la momentul întocmirii și înregistrării acesteia.”
Își însușește tribunalul (nu în unanimitate) constatările primei instanțe privind apărarea oscilantă a petentei care, raportată la înscrisurile cauzei, în ambele variante denotă nesinceritate. Într-adevăr, în condițiile în care numita T. N. a beneficiat de indemnizație de șomaj începând cu data de 18.05.2012, nu se poate accepta ideea operării încetării contractului său de muncă printr-o eroare, iar explicațiile ulterioare privind necesitatea desființării postului dată de scăderea vânzărilor urmată la cinci zile de necesitatea reînființării acestuia dată tot de scăderea vânzărilor nu au logică.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, tribunalul constată că sancțiunea contravențională de 10 ooo lei îmbină cu succes caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ întrucât fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social ridicat, nediminuat de încheierea contractului de muncă ulterior, după descoperirea faptei contravenționale. Tribunalul nu poate gratifica atitudinea nesinceră a petentei prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului
Gradul sporit de pericol social al faptei este evidentiat de modificarile ale Codului Muncii, produse prin Lg. nr.40/2011, legiuitorul intelegand repercursiunile nerespectarii acestor prevederi legale in domeniul muncii și inasprind sanctiunile aplicabile in cazul acestei contraventii, astfel ca amenzile pentru savarsirea contraventiei au fost majorate considerabil, de la un minim special de 3.000 lei la un minim special de 10.000 lei, si pana la un maxim special de 20.000 lei, pentru fiecare persoana identificata fara forme legale de angajare, fiind desfiintat pragul maxim al amenzii, care era de 100.000 lei.
În consecință, față de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute la art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001, tribunalul conchide că prima instanță a dezlegat judicios problema individualizării sancțiunii aplicate petentei prin procesul verbal contestat.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 3706 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, L.-M. B., Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, admiterii plângerii și înlocuirii sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu avertisment. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G.
2ex./26.02.2013
J..fond:C. A..C.
F.P. 30 Ianuarie 2013
Opinie separată,
Apreciez, analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurentă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., că recursul declarat în cauză este întemeiat, sentința recurată fiind neîntemeiată, în condițiile în care sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 10.000 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret relativ scăzut al faptei săvârșite de către recurentă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul verbal . nr._ din 28.05.2012,recurenta .. a fost sancționată în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru că la data de 24.05.2012 a fost găsită numita T. N., care desfășura activitate de cofetar patiser în folosul societății fără a avea încheiat în formă scrisă contract individul de muncă.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă, precum și de persoana contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta,, în perioada 21.05._12, inclusiv, timp de 7 zile, a primit la muncă pe numita T. N., care anterior fusese salariata societății, până la data de 18.05.2012, ca și cofetar patiser, fără a-i se încheia contract individual de muncă.
Demn de remarcat este faptul că, din înscrisurile depuse în fața instanței de fond, în speță din fotocopia din registrul revisal(fila 49 dosar de fond), precum si din fotocopia contractului individual de muncă nr. 17/28.05.2012(filele 56-57 dosar de fond), rezultă faptul că raporturile de muncă ale numitei T. N. cu recurenta au fost reluate, prin încheierea unui nou contract individual de muncă, la data de 28.05.2012, nu la data de 3.09.2012, cum reține instanța de fond.
Practic, numita T. N. a prestat activitate fără a i încheia un contract individual de muncă o perioadă extrem de scurtă de timp, de 7 zile.
Totodată, arăt că intimata nu a făcut dovada faptului că recurenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură, adică pentru primirea la muncă a unor persoane, fără a li se încheia contract individual de muncă.
Este adevărat faptul că recurenta a mai fost sancționată contravențional prin procesul verbal ., nr._/27.06.2007, dar acest lucru s-a întâmplat cu 5(cinci) ani în urmă și pentru o faptă contravențională de altă natură, respectiv pentru nedepunerea la ITM a dovezilor de calcul a drepturilor salariale .
Pe de altă parte, în ceea ce privește persoana recurentei, relev faptul că, deși inițial, aceasta a susținut, într-adevăr, faptul că încetarea contractului individual de muncă al numitei T. N. s-a produs dintr-o eroare, ulterior, atât pe parcursul soluționării în fond a cauzei, dar în fața instanței de recurs, aceasta a recunoscut fapta contravențională în materialitatea sa, având finalmente o poziție procesuală sinceră.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, având în vedere și practica judiciară constantă a Tribunalului V., relev că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social mediu, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, arăt faptul că, în opinia mea, sentința recurată este neîntemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate, care se impunea a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, arăt faptul că, în opinia mea, sentința atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se impunea a fi admis recursul declarat de către . fiind fondat si, în fond, trebuia admisă, în parte, plângerea formulată de către contravenientă împotriva procesului verbal procesul verbal ., nr._ din 28.05.2012 și modificarea acestui proces verbal în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Judecător,
L. M. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 520/2013. Tribunalul... → |
|---|
