Acţiune în constatare. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 346/189/2012*
Dosar nr. 34_ *
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/R/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de P. GH.G. și P. E.,având calitatea de reclamanți cu domiciliul în V., . ., . județul V. în contradictoriu cu intimata C. D. S. domiciliată în . județul V., împotriva sentinței civile nr.3050 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar civil nr._ având ca obiect - acțiune în constatare – rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința la strigarea cauzei la ordine s-a constatat lipsa părților, împrejurare în care instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta având în vedere că pentru acest termen de judecată cei do recurenți au fost citați și cu mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal s-a constatat aceeași lipsă a părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că.
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de recurs a fost formulată în termen legal fără însă a fi și motivată prin însăși cererea declarativă, motivele de recurs fiind înaintate la dosar ulterior prin serviciul de registratură al instanței la data de 08 ianuarie 2013.
- s-a solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 242 (2) cod proc. civilă judecarea cauzei să se facă și în lipsa părților.
- prin rezoluția judecătorului delegat aplicată la momentul primirii dosarului s-a stabilit în sarcina celor doi recurenți obligația procesuală de achitare a unei taxe judiciare de timbru în valoare totală de 161,5 lei și a unui timbru judiciar de 3 lei, obligație comunicată prin citația emisă pentru acest termen de judecată și luată la cunoștință de către recurenți la data de 19 decembrie 2012 prin semnarea personală de primire a citației.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului ocazie cu care instanța constată că prin citația emisă pentru acest termen cei doi recurenți au fost înștiințați asupra obligației de achitare a taxelor judiciare de timbru astfel cu mau fost stabilite prin rezoluția judecătorului delegat la momentul primirii dosarului pentru solutionarea cererii de recurs formulate; deși cei doi recurenți au luat la cunoștință de această obligație, prin semnarea personală de primire a citației la data de 19 decembrie 2012 conform dovezilor atașate la dosar (f. 7-8), aceștia nu au făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru până la termenul stabilit. În aceste condiții, din oficiu, la acest termen de judecată instanța invocă excepția netimbrării cererii de recurs.
Nemaifiind alte acte de depus sau cereri noi de formulat, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
Deliberând s-a dat soluția de mai jos:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3050 din 24 octombrie 2012 Judecătoria Bârlad a respins acțiunea în constatare formulată de reclamanții P. Gh.G., și P. M. în contradictoriu cu pârâta C. D.S. reținând următoarele:
la data de 26 iunie 1997 între pârâtă în calitate de vânzătoare și reclamanți în calitate de cumpărători s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare, prin care pârâta le-a vândut suprafața de 761 m.p. teren arabil intravilan situat în . de 500.000 lei achitat integral, cu mențiunea că, contractul ține loc de chitanță de predare primire a banilor, că terenul este liber de orice sarcini și este probat ca proprietate a lui C. S. prin actul de proprietate nr. 622/_ emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V..
S-a mai prevăzut în conținutul înscrisului sub semnătură privată, că cumpărătorul intră în posesia și folosința terenurilor la data încheierii contractului, că acest act de vânzare cumpărare urmează să fie autentificat.
Înscrisul menționat are valoare juridică întrucât constată o promisiune de vânzare cumpărare, un antecontract, care naște obligație vânzătorului, respectiv de a transmite dreptul său de proprietate asupra terenului prin încheierea actului autentic, așa cum s-a și prevăzut în conținutul contractului.
Reclamanții nu au făcut dovada că pârâta a fost invitată la notariat pentru perfectarea contractului în formă autentică și că aceasta a refuzat, mai mult decât atât a depus înscrisul din 12 octombrie 2012 în care pârâta precizează că este de acord cu această cumpărare, dovadă că ea nu refuză executarea obligației prevăzută în contract.
Ignorând acest aspect, al acordului pârâtei cu privire la vânzarea cumpărarea terenului, pentru îndeplinirea obligației de a face, este absolut necesar ca vânzătoarea să fie proprietara terenului promis spre vânzare, pentru perfectarea actului în formă autentică. Dacă pârâta nu este proprietară pe lângă obligația de a face există obligația conexă de a procura cumpărătorului terenul în cauză, în sensul de a dobândi dreptul de proprietate.
La data înstrăinării terenului 26 iunie 1997, pentru respectiva suprafață de teren de 671 m.p. situată în tarlaua 19, . obiectul înscrisului sub semnătură privată, deținea titlu de proprietate nr.622/_, C. N. C., care decedase la data de 15 mai 1996, moștenitorii fiind pârâta C. D.S., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ și C. G. fiul acestuia, cu o cotă de ¾, dezbaterea succesiunii defunctului fiind făcută la data de 24 decembrie 1997, ulterior înstrăinării terenului de către soția supraviețuitoare. La data de 19 februarie 1999, se încheie între C. D. S. și fiul acesteia C. C. G., căsătorit cu C. M., contractul de întreținere autentificat sub nr.127 prin care pârâta din prezenta cauză, transmite acestora cota parte de ¼ din suprafața de 7544 m.p. ce cuprinde și suprafața de 761 m.p. ce constituie obiectul contractului sub semnătură privată încheiat la data de 26 iunie 1997, în prezent C. C. G. și C. M., fiind proprietarii respectivei suprafețe de teren întrucât cota de ¾ din teren era moștenirea lui C. C. G. de la tatăl său.
Reclamanții susțin că terenul înstrăinat pârâtei este de la tatăl său, iar în adeverința nr.3779 din 12 octombrie 2012 emisă de Comisia Epureni s-a precizat că atunci când a fost întocmit actul de vânzare cumpărare, pârâta C. D. S. era proprietară pe ¼ din suprafața de 7544 m.p. teren aferent în care este inclusă și suprafața de 761 m.p. ce constituie obiectul înscrisului sub semnătură privată, însă pentru a opera transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamanților se impune ca la ieșirea din indiviziune respectivul lot înstrăinat să fie atribuit pârâtei, or acest teren a devenit proprietatea fiului acesteia și a soției lui, conform contractului de întreținere încheiat la data de 19 februarie 1999, în formă autentică.
La data întocmirii contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, respectiv, 26 iunie 1997, era în vigoare art.46 alin.1 din Legea fondului funciar nr.18/1991, care prevedea că, „terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică” astfel că nu se poate da eficiență dispozițiilor art.1176 cod civil invocat de reclamanți în sensul că „ actul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia i se opune ... are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris”,întrucât pentru valabilitatea înstrăinării terenului, actul trebuie să îmbrace forma autentică, așa cum nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei sentințe care să țină loc de vânzare cumpărare deoarece respectiva suprafață are în prezent alți proprietari.
De reținut a fost și faptul că, potrivit dispozițiilor art.1669 alin.1 Cod civil (Legea nr.207/2009) „când una din părțile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”.
Cum în cazul de față pârâta nu refuză încheierea contractului, condițiile de validitate ale pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare nu sunt îndeplinite și nici nu se poate da eficiență dispozițiilor art.1176 Cod civil, așa cum au solicitat reclamanții, acțiunea în constatare formulată de reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată, cu posibilitatea acestora de a invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune la împlinirea termenului de prescripție de 30 de ani, în situația în care posesia le va fi tulburată or prin perfectarea actului în formă autentică la notar cu proprietarii actuali.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții P. GH. G. și P. M..
Intimata legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauza de față, prim rezoluția administrativă a judecătorului delegat la primirea dosarului a fost stabilit că recurenții au de achitat, în solidar, o taxă judiciară de timbru de 161,5 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei. Deși li s-a pus în vedere recurenților, prin citațiile emisă pentru termenul din 16 ianuarie 2013, despre obligația de plată a taxelor de timbru, aceștia nu le-au achitat până la termenul stabilit.
Față de această împrejurare, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de recurs asupra căreia reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunerea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. In cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. De asemenea conform art. 9 alin.2 din OG 32/1995 (cu modificările și completările ulterioare), în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In cauza, deși recurenții a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 161.5 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, aceștia nu au înțeles sa facă dovada achitării acestor taxe.
Or, conform textelor imperative citate art.20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se poate acorda un singur termen pentru îndeplinirea obligației privind legala timbrare a cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar recurentului le-a fost acordat un termen în acest sens, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997, instanța urmează să admită excepția netimbrării cererii,invocată din oficiu și pe cale de consecință să dispună anularea recursului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează cererea de recurs formulată de P. G. si P. M. împotriva sentinței civile nr. 3050/24 octombrie 2012 a Judecătoriei Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, M. R. |
M.R. 22 Ianuarie 2013
RED. P.I.M./
Tehn.R.M./
EX.2
JUD,.FOND J. D.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Fond funciar. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
