Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2994/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/R/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Judecător E. R. I.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurent – creditor S. C., cu domiciliul în oraș M., jud. V., în contradictoriu cu intimatul – contestator D. V., cu domiciliul în Bârlad, .. 4, ., ., jud. V. și intimații B. E. JUDECĂTORESC B. G. C., cu sediul în Bârlad, . B, . și D. L., cu domiciliul în Bârlad, ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2854/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
S-a solicitat strigarea cauzei cu prioritate, de către apărătorul recurentului, av. B. C..
Instanța a încuviințat cererea, când la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – creditor S. C., personal și asistat de av. B. C., ce depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța acordă cuvântul părții prezente cu privire la formularea de cereri noi în prezenta cauză și asupra propunerii de probe.
Având cuvântul, av. B. C. pentru recurent, învederează că nu solicită încuviințarea de probe în prezenta cauză.
Apărătorul recurentului învederează că dorește să facă o precizare în legătură cu motivarea în drept a recursului, în sensul că s-a indicat în cerere drept temei juridic art. 304 pct. 4 cod proc. Civ., deși textul de lege în temeiul căruia s-a declarat recursul de față este în realitate art. 304 pct. 9 cod proc civ.
Instanța ia act de precizările apărătorului recurentului în sensul că temeiul juridic al cererii de recurs este art. 304 pct. 9 cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate.
Având cuvântul, av. B. C. pentru recurent, consideră că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare formulată de intimatul D. V.. Solicită ca instanța de control judiciar să observă că prima instanța a motivat admiterea contestației pe existența acelei declarații notariale pe care recurentul a dat-o la data de 23.01.2012, prin care afirma că a primit toate drepturile bănești de la intimatul D. V. și de la D. L..
Învederează că acesta este singurul argument reținut de instanța în motivarea soluției de admitere a contestației la executare.
Consideră greșită soluția instanței, având în vedere motivul reținut, raportat la împrejurarea că decizia civilă nr. 225/22.02.2012, care constituie titlul executoriu care s-a pus în executare, menționează în dispozitivul său faptul că debitorii mai au o datorie față de recurent în sumă de 5250 lei, reprezentând despăgubiri contractuale. Solicită a se constata faptul că în decizia care constituie titlu executoriu, instanța a avut în vedere inclusiv acea declarație notarială dată de recurent și toate acele înțelegeri sau tranzacții prin care s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă.
În consecință, pronunțarea deciziei ce constituie titlu executoriu, prin care intimații au fost obligați la plata debitului de 5250 lei, s-a făcut cu analizarea tuturor plăților efectuate până la acel moment către recurent.
Consideră că prima instanță a nesocotit voința instanței de recurs, stabilind în mod nelegal că intimații nu mai datorează nimic recurentului.
De asemenea, precizează că prima instanță nu a avut în vedere faptul că acea declarație notarială avea o dată anterioară pronunțării titlului executoriu și în consecință a fost analizată de instanța de recurs.
Mai arată faptul că decizia a fost investită cu formulă executorie, fiind admisă cererea de învestire, astfel că au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru ca recurentul să-și recupereze banii.
Pentru aceste considerente, apreciază soluția primei instanțe ca fiind una greșită, de manieră să îl împiedice pe recurent să-și recupereze suma de bani la care era îndreptățit.
Solicită admiterea ca fondat a recursului declarat de S. C., desființarea hotărârii primei instanțe pentru ca rejudecând să fie respinsă contestația la executare formulată de intimați, prin care au fost anulate toate actele de executare efectuate până la acel moment. Cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2854 din 10.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, s-a luat act de renunțarea contestatorului la chemarea în judecată a intimatului B. E. Judecătoresc B. G. C. și la cererea privind suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestație.
A fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul debitor D. V., în contradictoriu cu intimatul creditor S. C. și intimatul debitor D. L..
Au fost anulate actele de executare, respectiv somația și procesul verbal din 21 mai 2012 întocmite în dosarul de executare nr. 117/2012, B. E. Judecătoresc B. G. C., privind punerea în executare a deciziei civile nr.225/R/2012 din data de 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ și s-a dispus executarea silită. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2828 pronunțată la data de 27 octombrie 2011 de Judecătoria Bârlad, pârâții D. V. și D. L., au fost obligați să plătească reclamantului S. C. suma de 10.500 lei reprezentând despăgubiri civile contractuale și 2286 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții, recurs admis prin decizia civilă nr. 225/R din 22 februarie 2012 a Tribunalului V. în urma căruia acțiunea reclamantului S. C. a fost admisă numai pentru suma de 5250 lei reprezentând despăgubiri civile contractuale. Anterior pronunțării acestei decizii la data de 23 ianuarie 2012, reclamantul S. C. a dat o declarație la Biroul Notarului Public D. I. prin care declara că renunță la suma de 10.500 lei reprezentând despăgubiri civile contractuale datorate de pârâții D. V. și D. L. în solidar, precum și la suma de 2286 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței civile nr.2828 din data de 27 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad, întrucât s-au împăcat și a primit toate drepturile bănești de la D. V. și D. L., fără a mai avea nici o pretenție de nici o altă natură unul asupra celuilalt.
Declarația autentificată la notariat a fost prezentată instanței de recurs, iar în considerentele deciziei s-a reținut că această declarație nu conținea voința de a se renunța la judecată ci o eventuală renunțare la executarea silită a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Bârlad.
La data de 7 mai 2012, intimatul S. C. s-a adresat Biroului E. Judecătoresc B. G. C. pentru recuperarea sumei de 5250 lei despăgubiri, 429 lei cheltuieli de judecată stabilite prin decizia civilă nr. 225/R/2012 plus cheltuieli de executare, executare ce constituia obiectul dosarului de executare nr.171/2012.
La data de 21 mai 2012, s-a emis somația de plată prin care se punea în vedere debitorilor D. V. și D. L. să achite sumele ce constituiau obiectul executării silite, fiind întocmit în acest sens procesul verbal nr.17 din 21 mai 2012, acte contestate de contestatorul D. V. întrucât și-a achitat obligațiile.
Instanța a apreciat contestația întemeiată întrucât singurele apărări de fond care putea fi invocate pe calea contestației la executare erau cele care priveau cauze de stingere a obligației înscrise în titlu executoriu.
În cazul de față, contestatorul a susținut că nu ar avea nici o obligație față de intimatul creditor întrucât acesta a recunoscut prin declarația dată la notarul Public D. I. și autentificată sub nr. 168 din 23 ianuarie 2012 că a primit toate drepturile bănești de la el și celălalt codebitor D. L. și nu au nici o pretenție de nici o natură unul asupra celuilalt.
Pretențiile se referă la suma de 10.500 lei reprezentând despăgubiri contractuale civile datorate în baza sentinței civile nr.2828 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad și la cheltuieli de judecată în sumă de 2286 lei.
Cum prin pronunțarea deciziei civile nr.225/R/2012 din 22 februarie 2012 de către Tribunalul V., pârâții D. V. și D. L. au fost obligați să achite reclamantului S. C. suma de 5250 lei reprezentând despăgubiri civile contractuale și suma de 429 lei reprezentând cheltuieli de judecată, sumă cu mult mai mică față de cea de 10.500 lei plus cheltuieli de judecată în sumă de 2286 lei pe care a declarat intimatul S. C. că a primit-o de la contestatorul D. V. și intimatul D. L., instanța a apreciat că contestatorul nu mai avea nici o obligație față de intimat întrucât aceasta s-a stins în întregime la data de 23 ianuarie 2012, când a fost dată declarația autentificată la Biroul Notarului Public D. I..
Declarația autentificată se bucura de prezumția că emană de la intimatul S. C., de altfel acesta a recunoscut că a semnat-o, era opozabilă erga omnes cu privire la cele contestate, așa cum prevăd disp. art. 1173 alin.1 Cod civil, iar viciile acesteia nu au fost evidențiate și nici dovedite.
Intimatul S. C. a depus și un înscris sub semnătură privată, privind același litigiu în care se făcea referire că acceptă stingerea litigiului pentru suma de 10.500 lei plus cheltuieli de judecată în sumă de 2286 lei și că nu avea nici o pretenție, dovadă că a acceptat executarea obligației din partea contestatorului în condițiile menționate.
Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 404 alin.1 Cod procedură civilă contestația a fost admisă ca întemeiată, actele de executare contestate anulate și s-a dispus încetarea executării silite. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
Recurentul a arătat că in mod greșit a fost admisă contestația la executare, motivat de faptul ca prin declarația din 23 ianuarie 2012 ar fi renunțat la pretențiile in cuantum de 10.500 lei, ce au fost stabilite prin sentința civila nr. 2828/2011, pronunțata de Judecătoria Bârlad.
A mai precizat că declarația data in fata notarului public si care a fost avută in vedere de câtre instanța de fond este anterioară titlului executoriu pus in executare – Decizia civila nr. 225/R/2012, pronunțată de Tribunalul V..
In drept, a invocat prevederile art. 299 si art. 304 punct 9 din Codul de procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de recurs retine ca recurentul a invocat in mod expres cazul prevăzut de art. 304 Cod procedura civila, punctul 9.
Potrivit acestui text de lege modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere si atunci când:
- când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De asemenea, se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila care stabilesc ca recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In speță, instanța de fond in mod greșit a admis contestația la executare formulată de intimatul D. V., referindu-se in motivare la declarația pe care recurentul a dat-o la data de 23.01.2012, in fata notarului public, prin care afirma că a primit toate drepturile bănești de la intimatul D. V. și de la D. L..
Ori, in condițiile in care in Decizia civilă nr. 225/22.02.2012, pronunțată de Tribunalul V., care constituie titlul executoriu, pus în executare, se menționează în dispozitivul său faptul că debitorii mai au o datorie față de recurent în sumă de 5250 lei, reprezentând despăgubiri contractuale, in mod netemeinic s-a admis contestația la executare.
Mai mult, se constată că în decizia care constituie titlu executoriu, instanța a avut în vedere inclusiv acea declarație notarială dată de recurent și toate acele înțelegeri sau tranzacții prin care s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă.
În consecință, pronunțarea deciziei ce constituie titlu executoriu, prin care intimații au fost obligați la plata debitului de 5250 lei, s-a făcut cu analizarea tuturor plăților efectuate până la acel moment către recurent.
Totodată, tribunalul reține că nu s-a avut în vedere faptul că acea declarație notarială avea o dată anterioară pronunțării titlului executoriu și în consecință a fost analizată de instanța de recurs.
Având in vedere că soluția primei instanțe este una greșită, va admite recursul declarat de recurentul S. C. împotriva sentinței civile nr. 2854 din 10.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o va modifica în parte.
Va respinge contestația la executare formulată de contestatorul debitor D. V. în contradictoriu cu intimatul creditor S. C. și intimatul debitor D. L..
Având in vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe contestatorul D. V. să plătească intimatului S. C. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate in recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata îl constituie culpa procesuala, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
De asemenea, potrivit alineatului 3 din același articol, onorariile avocaților pot fi mărite sau micșorate ori de câte ori se constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
In cauză, tribunalul retine că s-a depus la dosar chitanța privind onorariul avocatului in cuantum de 1400 lei, dar, raportat la valoarea pricinii și având in vedere că apărătorul s-a prezentat doar la un termen de judecată, aceasta suma apare ca nepotrivit de mare in raport de elementele prevăzute de art. 274 alineat 3 Cod procedură civilă. In consecință, onorariul avocatului urmează a fi redus de la suma de 1400 lei la suma de 700 lei.
Având in vedere soluția instanței de recurs, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga obliga pe intimatul D. V. să plătească recurentului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 100 lei reprezentând timbru judiciar și taxă judiciară de timbru și suma de 700 lei onorariu apărător, conform chitanței din 15 ianuarie 2013, ce a fost redus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul S. C. împotriva sentinței civile nr. 2854 din 10.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul debitor D. V. în contradictoriu cu intimatul creditor S. C. și intimatul debitor D. L..
Obligă contestatorul D. V. să plătească intimatului S. C. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimatul D. V. să plătească recurentului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 100 lei reprezentând timbru judiciar și taxă judiciară de timbru și suma de 700 lei onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013 .
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R./31.01.2013
Tehnored: I.E.R. /R.A./31.01.2013
2 ex.
Judecătoria Bârlad: judecător D. J..
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1324/2013. Tribunalul VASLUI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
