Obligaţie de a face. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5556/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 563/R/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător E. G.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de recurenții – reclamanți S. V. și S. G., ambii cu domiciliul în V., ., ., . respectiv de către recurenții –pârâți B. V. și B. O., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 11 din 07-01-2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 16.04.2013, dându-se decizia de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11 din 07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost admisă in parte acțiunea reclamanților S. V. și S. G., împotriva pârâtilor B. V. și B. O. astfel că, au fost obligați pârâtii să lase reclamantilor in deplină proprietate si linistită posesie suprafata de 399 mp materializata in anexa nr. 1 a expertizei F. G. care face parte integranta din prezenta, pe punctele de contur 2,3 6,7 2, hașura de culoare albastră precum și să sa demoleze partea din constructia in suprafata de 18 mp edificata pe acest teren, iar in caz de refuz sunt autorizati reclamantii la ridicarea constructiei, pe cheltuiala pârâtilor.
Prin aceeași sentință, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri pentru lipsa de folosință, au fost obligați paratii sa plateasca pe de o parte reclamantilor 1.340 lei cheltuieli de judecata (200 lei taxa de timbru, 500 lei onorariu avocat și 640 lei onorariu expert) iar pe de altă parte, sa plătească Ministerului Justiției suma de 750 lei reprezentând cota parte onorariu expert F. G. pentru care s-a acordat ajutor public judiciar
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea este fondată in parte.
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, prin contractul de vanzare cumpărare, autentificat cu nr. 527 din 1.09.2005 la Biroul Notarului Public G. D. reclamantii au cumpărat suprafata totală de 7260 mp(real măsurat 7127 mp), teren cu destinatie arabilă, amplasat in tarlaua 31, . Dealu M., intre vecinii: Nord -D. Tasia, Sud- A. V., Est- D.E. 863 si Vest- D.E. PD 824. In contract se mentionează că terenul a fost dobândit prin succesiune de la defuncta T. C. și că, la rândul său, T. C. a redobândit proprietatea asupra terenului in baza Titlului de proprietate nr. 1249/_.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, în ambele expertize se stabileste că lătimea terenului proprietatea reclamantilor este de 12 m și că, diferențele apar cu privire la latura de Est a propritatii care în titlul de proprietate nr. 1249/_ este învecinata cu Drumul de exploatare 863 in vreme ce in expertiza Chitariu C. este cu 12 m inainte de acest drum.
Cum expertiza F. G. stabilea vecinătatea laturii de E cu D.E. 863 prima instanță a dat preferință acesteia, fiind in concordanță cu titlul de proprietate menționat arătându-se totodată că, susținerea pârâtilor in sensul că Titlul de proprietate nu avea relevanță, nu a putut fi primită avand in vedere că in toate cazurile de vânzari succesive se are in vedere titlul primului proprietar, mai ales că atât în titlul de proprietate cât si in contractul autentificat cu nr. 527/2005 sunt trecute aceleasi vecinătăti.
Instanța de fond a conclșuzionat în sensul că, în aceste conditii, așa cum a rezultat din expertiza F. G. pârâtii ocupau fără drept din proprietatea reclamantilor suprafata de 399 mp individualizată in anexa nr. 1 pe punctele de contur 2,3,6,72, hașură de culoare albastră și că, întrucât pe această suprafață se afla portiune dintr-un grajd in suprafață de 18 mp edificat fără autorizatie de constructie, pârâtii au fost obligați să o ridice, iar in caz de refuz urma să fie ridicată de reclamanți, pe cheltuiala acestora.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând despagubiri pentru lipsa de folosință acesta a fost respins intrucât, așa cum a rezultat din declaratiile martorilor pârâtii ocupau terenul incă din timpul cooperativizării, nu au fost notificati și nu s-a facut dovada că au actionat cu rea credință.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligati la plata partială a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pe de o parte pârâții B. V., B. iar pe de altă parte, reclamanții O. S. V. și S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului lor, pârâții au învederat că, în primul rând se impune calificarea căii de atac ca fiind recursul deoarece, calea de atac este determinata de pricipalul petit al cererii, iar in cazul de fata pricipalul capăt de cerere este acțiunea in revendicare, care raportata la valoarea litigiului, este supusa caii de atac a recursului si nu a apelului .
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis in parte acțiunea deoarece, așa cum au precizat în fața primei instanțe, in acțiunea in revendicare reclamanții nu se pot legitima decât cu actul lor de proprietate, care este contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.527/01.09.2005 la notariatul Public G. D. si a documentației cadastrale întocmita odată cu încheierea acestui act, documentație care a fost avizata de OCPI V. . Ori, in cauza raportul de expertiza pe care se fundamentează hotărârea instanței de fond a avut in vedere titlul de proprietate nr.l 150/_/1996 emis pe numele lui T. C., (de la care s-a cumpărat terenul) si tabelul parcelar .
Pârâții au susținut pe de o parte că, reclamanții nu le pot opune într-o acțiune in revendicare decât titlul lor de proprietate, si anume contractul de vanzare- cumparare iar pe de altă parte că, titlul de proprietate al numitei T. C., de la care ei au cumparat(prin moștenitoarea acesteia) nu ne este opozabil . cauza ,in primul rand pentru ca nu poate fi invocat de către reclamanți, nefiind titularii acestui titlu de proprietate si in al doilea rand pentru ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare s-a efectuat o documentație cadastrala care a identificat terenul pe care l-au cumpărat prin, măsurători si schița, ei cunoscând deci care este terenul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare.
Pârâții susțin că, din întregul material probator administrat in cauza, consideram ca expertiza efectuata de ing. Chitariu C. răspunde pertinent si corect cauzei analizând toate actele de proprietate ale pârtilor din prezenta cauza, concluzia acestui raport fiind aceea ca potrivit contractului de vanzare-cumparare prezentat de către reclamantii-intimati -si care este titlul lor de proprietate- parații Botas nu ocupa nicio suprafața de teren din proprietatea lor.
Susțin pârâții că, ceea ce refuza sa inteleaga reclamanții este faptul ca ei dețin un titlu de proprietate - contractul de vânzare cumpărare - care validează voința lor de cumpărare si daca la data cumpărării cunoscând situația nu au făcut nicio obiecție vânzătoarei - deoarece acel drum exista in teren la data cumpărării- atunci cu atat mai mult nu au nici un drept sa revendice teren de la o terța persoana, respectiv de la recurenții-parati din prezenta cauza .
În final, pârâții au mai învederat că, s-a făcut dovada concreta ca de la data cumpărării terenului de care reclamantii-intimati, paratii-recurenti Botas nu au modificat limitele proprietății lor, nu au mutat gardul, sau alte semne de hotar si nu au făcut nici o alta operațiune de ocupare a vreunei parti din terenul reclamanți lor-imtimati, astfel incat sa fie legitimata o acțiune de revendicare astfel că, atat timp cat reclamantii-intimati nu au dovedit ca parati-recurenti au mutat limita de hotar si le-au ocupat o parte din teren, atat timp cat potrivit raportului de expertiza topografica Chitariu, reclamantii-intimati dețin in totalitate terenul pe care l-au cumpărat cu contractul de vanzare-cumparare nu exista nici un argument legal si temeinic pentru admiterea cererii.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Reclamanții, în motivarea recursului declarat, au menționat în primul rând că, în speță, calea de atac ce poate fi declarată împotriva sentinței este aceea a recursului.
În al doilea rând, reclamanții au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegala si netemeinica numai cu privire la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata susținând că, în mod greșit instanța de fond a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.340 lei, deoarece in realitate cheltuielile de judecata au fost in valoare de 2242 lei asa cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv taxa de timbru, onorariu experți, onorariu avocat
Reclamanții au precizat că, în mod greșit, instanța de fond a obligat pârâții la plata parțiala a cheltuielilor de judecata, deoarece potrivit alin. 2 al art. 274 Cod procedură civilă, onorariile experților si taxele de timbru nu pot fi micșorate, singurul onorariu ce poate fi modificat fiind cel al apărătorului.
În final, reclamanții au mai arătat că, potrivit art. 276 din Codul de procedura civila, se arata ca instanța poate face compensarea cheltuielilor doar in măsura in care pretențiile fiecărei parti au fost încuviințate numai in parte. In speța, doar acțiunea noastră a fost admisa motiv pentru care se impunea ca plata cheltuielilor de judecata sa se faca integral de către parați.
Pârâții au formulat întâmpinare față de recursul reclamanților solicitând respingerea acestuia, motivat de faptul că, instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată proporțional cu acțiunea admisă.
Și reclamanții au formulat întâmpinare față de recursul pârâților, solicitând de asemenea respingerea acestuia, arătând în esență că, hotărârea este legală și temeinică, având corespondent în materialul probator.
La termenul din 19 martie 2013, instanța de recurs, după punerea în discuția prealabilă a părților, a calificat calea de atac ca fiind recursul.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 527 din 01.09.2005 de către BNP G. D., apelanții reclamanți au cumpăta de la A. A. M. suprafața de 0,72 ha teren, situat în tarlaua 31, .> punctul Dealu M., în extravilanul satului Bursuci, .. Terenul fusese dobândit de vânzătoare prin succesiune de la defuncta T. C., acesteia din urmă reconstituindu-i-se proprietatea asupra terenului in baza Titlului de proprietate nr. 1249/_.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar constată, că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâți, Tribunalul reține că acesta nu este fondat, în mod temeinic și legal, prima instanță admițând în parte acțiunea.
Î primul rând, tribunalul reține că, recurenții pârâți critică sentința primei instanțe exclusiv prin prisma expertizei ce a fost reținută în soluționarea cauzei.
Admiterea acțiunii în revendicare este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe: reclamantul să fie proprietarul bunului revendicat, pârâtul să aibă posesia acestuia, iar faptul ocupării să fie fără drept. Or, în speță, nu s-a dovedit că aceste cerințe sunt îndeplinite în speța de față astfel încât în mod corect a fost respinsă acțiunea, critica recurentului în acest sens fiind nefondată.
Astfel, instanța de control judiciar constată că în cauză nu s-a făcut dovada identității între terenul ocupat de către recurenții pârâți și cel revendicat de către recurenții reclamanți deoarece, din probatoriul administrat în cauză ( înscrisuri, raportul de expertiză), rezultă că recurenții pârâți ocupă o suprafață de 399 mp teren ce aparține recurenților.
În acest sens, relevante sunt concluziile raportului de expertiză F. Gabrie care arată fără dubiu că: “ …… din cele prezentate rezultă că pârâtul deține la locul litigiului, în coproprietate cu ceilalți moștenitori invoicați în titlul comun de proprietate nr. 1249/_ din 08.04.1997, o suprafață de 400 mp teren intravilan ( real măsurat suprafața de 1028 mp, materializată pe schița anexă nr. 1 pe punctele de contur 1,2,3,4,5,6,7,8,1) din care suprafața de 399 mp materializată pe schița anexă nr. 1 pe punctele de contur 2,3,6,7,2 ( hasura de culoare albastra) apartine reclamanților S. V. și S. G.…….” Fila 116, pct. 7.3, dosar fond.
Susținerile recurenților pârâți sunt nefondate deoarece, în mod temeinic și legal prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar F. G., având în vedere că, identificarea terenurilor s-a efectuat prin raportare și la actele de punere în posesie, respectiv planul parcelar.
De asemenea, Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal s-a luat în considerare și titlul de proprietate al autorilor reclamanților, în vederea determinării corecte a terenurilor dobândite de către părți.
În ceea ce privește compararea titlurilor de proprietate, nu există motive de recurs cu privire la acest aspect, astfel că nu poate face obiectul analizei în recurs.
Și recursul reclamanților este nefundat, deoarece, reclamanții au achitat în fața primei instanțe suma de 1242 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și au beneficiat de ajutor public judiciar pentru suma de 1500 lei.
Tribunalul constată că, taxa de timbru aferentă acțiunii în revendicare a fost de 211 lei și timbru judiciar de 3 lei iar pentru capătul de cerere privind despăgubirile taxa de timbru a fost de 411 lei și timbru judiciar de 3 lei. Astfel, față de limitele în care a fost admisă acțiunea, reclamanții aveau dreptul la restituirea taxei de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată, doar pentru taxa de timbru aferentă suprafeței de 399 mp teren, respectiv suma de 90,8 lei și timbru judiciar 1,5 lei și taxa de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,3 aferent capătului de cerere privind obligația de a face, plus proporțional, onorariul apărător și onorariu expert .
Astfel, recurenții reclamanți erau îndreptățiți la cheltuieli de judecată în sumă de 1237, 1 lei, însă, cum nu li se poate agrava situația în propria cale de atac, urmează ca recursul acestora să fie respins.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursurile formulate de recurenții B. V., B. O. S. V. și S. G. împotriva sentinței civile nr. 11/07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
De asemenea, raportat la soluția de mai sus și văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca Tribunalul să respingă cererile recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții B. V., B. O. S. V. și S. G. împotriva sentinței civile nr. 11/07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
Respinge cererile recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2013.
Președinte, P. C. D. | Pentru Judecător, M.-C. Ț. - promovat la Curtea de Apel C. - Președinte S. D. E. | Judecător, E. G. |
Grefier, R. A. |
Red: D.P.C./13.05.2013
Tehnored: R.A./17.05.2013
2ex.
Judecătoria Bârlad: judecător M. R..
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul... → |
|---|
