Plângere contravenţională. Decizia nr. 611/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 7147/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 611/R/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător D. E. S.
Judecător A. C.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent ACHIHĂIȚEI L. B. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., declarat împotriva sentinței civile nr.541 din 06.02.2013 a Judecătoriei V., având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal; cauza se află la primul termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, după care le declară închise, lăsând cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 541 din 6.02.2013 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul Achihăiței L. B., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._ din 23.10.2012 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului V., și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal constatator.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.11.2012 sub nr._, petentul ACHIHĂIȚEI L. B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.10.2012 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că circula cu o viteză mai mică decât cea reținută în procesul-verbal, iar . este semnalizată corespunzător.
A invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție motivat de lipsa mențiunilor privind . nr. aparatului radar și nici nu a fost semnat de un martor conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001 .
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Cererea a fost scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din același act normativ.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.10.2012, copie de pe CI a petentului, fotografiile efectuate după filmarea video, buletinul de verificare metrologică nr._/21.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.10.2012, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul ACHIHĂIȚEI L. B. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 248, în localitatea Rebricea, cu viteza de 110 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 630 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 23.10.2012 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește faptul nesemnării procesului-verbal de către un martor asistent, invocat de către petent, din analiza comparativă a dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 cu cele ale art. 17 din aceeași ordonanță, rezultă că sancțiunea nulității intervine, în ipoteza nerespectării dispoziției cuprinse în art. 19 din O.G. nr. 2/2001 doar în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv doar dacă se face dovada unei vătămări, or petentul nu a făcut o asemenea dovadă.
În ceea ce privește omisiunea agentului constatator de a consemna . nr. aparatului radar, mențiunea că viteza a fost stabilită cu aparatura video-radar montată pe auto MAI_ este suficientă pentru identificare, restul informațiilor regăsindu-se în buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului de a răsturna această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Petentul nu a propus probe prin care să demonstreze cele susținute, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 Cod civil.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța a constatat că sunt întrunite aceste condiții.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus, în localitate, cu viteza de 110 km/h sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto MAI_, admisă în urma verificării metrologice din data de 21.08.2012.
Instanța a reținut că petentul putea și trebuia să își dea seama că se află în localitate. Faptul că la data săvârșirii contravenției existau semne prin care șoferii să fie avertizați cu privire la . fost confirmat de autorități și alte cauze similare (de exemplu în Dosarul nr._ al Judecătoriei V. prin adresa nr. 332/18.01.2013 din care reiese că la data de 20.09.2012 exista un panou de intrare în localitatea Rebricea situat la 62 m distanță de panoul indicator cu județul V.). De asemenea, în planșele foto pot fi observate mai multe persoane și animale care merg pe stradă, case, stâlpi de electricitate – indicii că petentul se afla în localitate.
În ipoteza în care petentul apreciază că . este semnalizată în mod corespunzător, are posibilitatea de a se adresa autorităților pentru remedierea eventualelor deficiențe constatate.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (în timpul zilei), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este legal și temeinic și a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Achihăiței L.-B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că nu a cunoscut că se găsea în localitate, și nu în afara acesteia, nefiind semne care indicau acest lucru, fapta nu prezintă un pericol social deosebit de mare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 C., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond în mod corect a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, stabilindu-se că nu sunt cauze de nulitate a acestuia conform art. 15-19 OG 2/2001.
Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond pe baza probelor administrate, a stabilit cu certitudine vinovăția contravenientului pentru încălcarea art. 102 alin. 2 lit. c din OUG nr. 195/2002.
Astfel, planșele foto depuse ca probă indică faptul că recurentul circula cu viteza de 110km/h în interiorul localității Rebricea, unde limita maximă a vitezei este de 50 km/h. Recurentul nu neagă valoarea vitezei de deplasare a autoturismului său, ci faptul că nu a observat că a intrat într-o localitate, pentru a reduce viteza de deplasare, întrucât indicatorul rutier care arăta . era vizibil, și nu avea forma și culoarea celui legal.
Afirmațiile recurentului sunt contrazise chiar de planșele video depuse de acesta, care indică, fără dubiu, ., jud. V..
Chiar în cazul în care recurentul ar fi circulat în afara localității, viteza de 110 km/h este peste cea legală de 90 km/h. Faptul că recurentul nu a observat indicatorul de intrare în localitate, este ca urmare a vitezei mari de deplasare, care l-a împiedicat să sesizeze acest indicator rutier.
Indicatorul rutier amplasat la intrare în localitatea Rebricea este de modelul celui stabilit de HG 1391/2006, art. 225, Anexa 2.
Faptul că această sancțiune ar putea avea repercusiuni asupra serviciului contravenientului nu poate fi avut în vedere la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, acesta având obligația de a respecta normele legale de circulație pe drumurile publice, cu asumarea responsabilității faptelor negative comise, cât și prin faptul că trebuie să se dea dovadă de o mai mare prudență în trafic, mai ales la circulația cu viteze mari, ca cea a recurentului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr.civilă, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de petentul Achihăiței L.-B. împotriva sentinței civile nr. 541/2013 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Achihăiței L.- B. împotriva sentinței civile nr. 541 din 6.02.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, D. E. S. | Judecător, A. C. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.R.N.O.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./15.05.2013
Jud.fond: A.-C.C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1037/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul... → |
|---|
