Plângere contravenţională. Decizia nr. 811/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 3708/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 811/R/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., ..1, județul V. în contradictoriu cu intimatul Tiutiucă R. C. domiciliat în mun. Iași, ., ., . și domiciliul ales la C.A. G.-E. J. Iași, ..3, parter, ., împotriva sentinței civile nr. 305/2013 din data de 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2013, susținerile părții prezente la termen, prin reprezentant legal fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea asupra cauzei succesiv, la termenele din data de 27 mai 2013 și respectiv 03 iunie 2013.
La termenul de judecată din data de 03 iunie 2013, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305 din 23.01. 2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul Tiutiucă R. C., domiciliat în Iași, ., . și cu domiciliul procesual ales la C.. av. G. E. J., în Iași, .. 3, parter, jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V..
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 02.06.2012.
A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei.
A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
A respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 08.06.2012 sub nr._, petentul Tiutiucă R. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.06.2012 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în ziua de 02.06.2012 a fost solicitat de către un reprezentant al Centrului Medical Bărticești pentru efectuarea unei intervenții de urgență, necesitată de o victimă a unui accident de circulație.
A solicitat instanței să aibă în vedere prezumția de nevinovăție de care se bucură în temeiul art. 6 CEDO.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.06.2012, copie de pe CI a petentului, fotografiile efectuate după filmarea video, buletinul de verificare metrologică nr._/05.04.2012, adrese de la Spitalul Bărticești (filele 18, 38-41, 44), adresa nr. 2907/12.11.2012 (fila 30), adresa nr._/07.12.2012 (filele 48-53), răspunsul companiei EGNATIA ODOS S.A. la adresa instanței (fila 57).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, la data de 02.06.2012 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul Tiutiucă R. C., la ora 10:16 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN24, în localitatea Solești, cu o viteza de 107 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 630 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 02.06.2012 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului de a răsturna această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
În cauză nu poate fi vorba despre aplicarea unei prezumții de nevinovăție, atât raportat la criteriile arătate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, cât și la atitudinea petentului de recunoaștere a faptei săvârșite.
1. În primul rând, demersurile efectuate de către instanță pentru a primi din partea unei surse oficiale informații cu privire la limita de viteză aplicabilă pe DN24, pe raza localității Solești au rămas fără rezultat. S-a stabilit însă că la momentul săvârșirii faptei, nu începuseră lucrările de reabilitare pe acest sector de drum (fila 57). Informația trimisă de EGNATIA ODOS S.A. prin răspunsul la adresa instanței este parțial greșit. Este un aspect general cunoscut și care poate fi verificat oricând că pe raza localității Solești, pe DN 24, existau două limite de viteză, una de 50 km/h (la .-Iași) și una de 70 km/h (la .-V.).
Interpretând logico-gramatical prevederile art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate. De asemenea, instanța remarcă faptul că legea nu prevede posibilitatea ca mențiunile procesului-verbal să fie completate ulterior prin diferite mijloace de probă.
Agentul constatator a realizat o descriere generică a faptei fără a reține și prezenta acele aspecte care imprimă faptei caracter contravențional, procesul-verbal contestat fiind lovit de nulitate.
Astfel, nu fapta de a conduce cu viteza de 107 km/h constituie contravenție (fără a preciza măcar limita legală aplicabilă), ci depășirea cu mai mult de 50 km/h (în celelalte cazuri 10-20, 21-30, 31-40, 41- 50 km/h) a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
În cauză nu a fost precizată viteza admisă pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția și, cunoscând aplicabilitatea limitelor de 50 și 70 km/h, instanța nu poate stabili dacă încadrarea juridică dată faptei este cea corectă. În ipoteza unei limite de 70 km/h, încadrarea juridică a faptei ar fi fost art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din Ordonanță, fapta fiind depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Schimbarea încadrării juridice nu este posibilă în această procedură, iar cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu pot fi completate ulterior întocmirii. Față de dubiul existent cu privire la limita legală de viteză aplicabilă și descrierea lacunară a faptei, instanța a apreciat că se impune anularea procesului-verbal de contravenție.
2. Conform art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța a constatat că sunt întrunite aceste condiții.
În primele trei imagini puse la dispoziția instanței apar două vehicule. La realizarea înregistrării a fost selectat modul de lucru FASTEST. Acest mod de lucru este specific momentelor în care se monitorizează două vehicule, foarte aproape unul de celălalt, care apar în aceeași imagine.
Se observă în cea de-a treia imagine că deși ambele autovehicule se află în raza de acțiune a aparatului radar a fost înregistrată o singură viteză (T 40km/h, F -). În ultima imagine apare doar autoturismul petentului, fiind înregistrată o viteză de 39 km/h (T) și nicio valoare în dreptul literei F. Față de aceste aspecte raportate la distanța dintre vehicule, nu se poate stabili cu certitudine care dintre cele două autovehicule au mers cu viteza de 107 km/h.
3. Cu privire la starea de necesitate invocată de petent, potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Starea de necesitate a fost definită ca fiind acea stare în care se află o persoană care comite o faptă prevăzută de legea contravențională pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu putea fi înlăturat în alt mod, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său sau al altuia sau un interes general.
Din adresa emisă de Spitalul Bărticești (fila 44) rezultă că în ziua de 02.06.2012 medicul T. R.-C. a fost solicitat la ora 09:40 pentru efectuarea unei intervenții de urgență, necesitată de o victimă a unui accident de circulație.
Se poate constata că sunt îndeplinite condițiile stării de necesitate, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. În consecință, în cauză, nu poate fi antrenată răspunderea contravențională a făptuitorului.
Față de toate acestea, instanța a anulat procesul-verbal contestat și exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, înlăturând sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, în lipsa unor înscrisuri doveditoare, instanța a respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în primul rând, în ceea ce privește, nelegalitatea, în esență, s-a sustinut faptul că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond faptul că fapta contravențională nu a fost suficient descrisă în procesul verbal de contravenție, fiind lovit de nulitate absolută, în conditiile art. 16 din OG nr.2/2001 republicată privind regimul juridic al contravențiilor .
S-a arătat de către organul recurent faptul că pe raza localității Solești nu există două limite de viteză pe DN 24, una de 50 km/h la . –Iași, și una de 70 km/h la .-V., ci două sectoare de drum pe raza aceleiași localități, unul în continuarea celuilalt, pe care sunt instituite limite diferite de viteză, așa cum rezultă din Adresa nr.343/22.02.2013 a CNADNR-Secția de Drumuri Naționale Bîrlad ca răspuns într-un alt dosar civil având același obiect-plângere contravențională, prin care se precizează că indicatoarele privind ridicarea treptei de viteză de la 50 km/h la 70 km/h, pe tronsonul precizat, au fost amplasate la data de 25.03.2011.
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției sancționate de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 și nu s-a reținut ca fapta să fi fost săvârșită pe un sector de drum unde limita legală de viteză era una superioară, de 70 km/h, neexistând reglementată prin alte mijloace de semnalizare o limită superioară ca excepție de la regula prevăzută în art. 49 alin.1 din actul normativ amintit.
Din filmarea efectuată cu cinemometrul rutier s-a putut observa că radarul funcționează în poziție staționară, având coordonatele GPS evidențiate în filmare și pe capturile foto, fiind orientat cu fața către municipiul V., spre succesiunea de curbe la dreapta și apoi la stânga pe care o urmează DN 24 la . pe sensul V.-Iași, iar în lipsa unor probe certe din care să rezulte contrariul și în condițiile în care pe capturile fotografice depuse de IPJ V. sunt precizate coordonatele GPS ale poziției cinemometrului rutier în momentul măsurării vitezei de deplasare a autovehiculului condus de petent, nu se poate concluziona pe baza unor aspecte general cunoscute și care puteau fi verificate oricând, că fapta reținută în sarcina petentului s-ar fi comis pe un sector de drum pe care era valabilă o limită superioară de viteză, cu atât mai mult cu cât această limită de viteză nu era valabilă pe toată lungimea DN 24 aferentă localității Solești.
Apoi, în al doilea rând, în ceea ce privește netemeinicia sentinței recurate, s-a învederat faptul că, în mod greșit, s-a reținut faptul că înregistrările efectuate cu aparatul radar nu dovedesc faptul că autovehiculul condus de către petenta ar fi circulat cu viteza de 107 km/h în localitatea Solești.
S-a arătat faptul că înregistrările efectuate cu cinemometrul rutier respectă cerințele art.3.5.1. din Ordinul nr.301/2005, putându-se stabili cu certitudine care dintre cele două autovehicule a mers cu viteza de 107 km/h, dovada fiind făcută cu CD nr.98.675/11.02.2013 care conține captura filmării făcută cu aparatura de supraveghere a traficului și de măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor montată pe auto_ .
În fine, în al treilea rând, s-a arătat faptul că, în mod eronat, a reținut instanța de fond că, în speță, ar fi fost incidentă starea de necesitate ca si cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei.
A arătat recurentul faptul că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 11 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor referitoare la starea de necesitate, situație în care instanța de fond nu trebuia să mai analizeze fondul cauzei, aspectele de fapt nemaiavând nicio relevanță juridică din moment ce nu putea fi atrasă răspunderea contravențională a petentului.
Recurentul nu si-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În recurs, s-au depus înscrisuri noi, precum si cd-ul conținând înregistrarea video realizată cu prilejul constatării contravenției.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor art. 304 ind.1 C.,tribunalul constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, sentința recurată fiind nelegală și neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Referitor la primul motiv de recurs, respectiv cel referitor la eronata reținere de către instanța de fond a nulității absolute a procesului verbal contestat, în condițiile art. 16 si 17 din OG nr.2/2001 republicată privind regimul juridic al contravențiilor, pe considerentul descrierii generice a faptei contravenționale în condițiile în care nu s-a indicat de către agentul constatator dacă viteza de 107 km/h a fost înregistrată de către intimatul Tiutiucă R. C., pe raza localității Solești, jud. V., pe un sector de drum unde limita maximă de viteză era de 50 km/h sau pe un sector de drum unde limita de viteză era de 70 km/h, tribunalul reține că acesta este întemeiat.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională ., nr._/2.06.2012, intimatul Tiutiucă R. C., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 630 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data mai sus arătată, la ora 10:16, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN24, în localitatea Solești, cu o viteza de 107 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, viteză care depășește cu mai mult de 50 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate conform prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002.
Pe de altă parte, instanța retine că potrivit prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea, datei orei si locului în care a fost săvârșită, precum si cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu.
Rezultă, așadar, potrivit textelor de lege mai sus indicate, că este sancționată cu nulitatea absolută, fără a fi necesară dovedirea vreunei vătămări, lipsa din cuprinsul mențiunilor ce trebuie înserate în procesul verbal de constatare si sancționare contravențională a mențiunilor privind descrierea faptei reținute în sarcina contravenientului.
Analizând procesul verbal ., nr._/2.06.2012 prin raportare la legislația incidentă în cauză, în speță prin raportare la prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care incriminează ca și contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, text de lege în temeiul căruia a fost sancționat intimatul, tribunalul retine că din cuprinsul acestuia rezultă indiscutabil, contrar celor reținute de către instanța de fond, faptul că intimatul a fost sanctionat contravențional pentru faptul că, la data de 2.06.2012, la ora 10:16, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN24, în localitatea Solești, cu o viteza de 107 km/h, pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză admisă era de 50 km/h, depășind cu mai mult de 50 km/h limita maximă de viteză admisă pe respectivul sector de drum.
Arată instanța de recurs faptul că nu era necesar ca agentul constatator să fi reprodus conținutul normei legale, adică a art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, pentru a se realiza o descriere a faptei contravenționale corespunzătoare exigențelor art. 16 din OG nr.2/2001, mențiunile existente fiind mai mult decât suficiente .
In atare condiții, tribunalul învederează că în mod incorect s-a reținut de către instanța de fond că din conținutul procesului verbal contestat lipsesc mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale.
Referitor la cel de la doilea motiv de recurs, respectiv cel privind netemeinicia sentinței recurate pe considerentul eronatei rețineri a faptului că înregistrările efectuate cu aparatul radar nu dovedesc faptul că autovehiculul condus de către petenta ar fi circulat cu viteza de 107 km/h în localitatea Solești, pe un sector de drum unde limita superioară de viteză era de 50 km/h., tribunalul reține că si acest motiv de recurs este întemeiat.
Tribunalul arată faptul că în examinarea acestui motiv de recurs trebuie analizate două aspecte, primul referitor la faptul dacă că viteza de 107 km/h a fost atinsă de către autovehiculul condus de către petent pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză în localitatea Solești, jud. V., era de 50 km/h, nu de 70 km/h, iar al doilea se referă la împrejurarea dacă înregistrările efectuate cu cinemometrul rutier, care a folosit modul de lucru „fastest”, fac ori nu dovada faptului că tocmai autovehiculul condus de către intimat avea viteza mai sus arătată si nu cumva această viteză aparține autovehiculului care circula în fața sa.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională ., nr._/2.06.2012, intimatul Tiutiucă R. C., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 630 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data mai sus arătată, la ora 10:16, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN24, în localitatea Solești, pe un sector de drum pe care limita de viteză era de 50km/h, cu o viteza de 107 km/h, viteză care depășește cu mai mult de 50 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate conform prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002.
Înainte de toate, tribunalul reține faptul că din adresa nr.342/2013 emisă de CNADR- Direcți Regională de Drumuri si Poduri Iași- Secția Drumuri Națioanale Bârlad, depusă în fotocopie, rezultă faptul că pe raza localității Solești, există două sectoare de drum pe care există instituite limitări diferite ale vitezei legale de circulatie a vehiculelor, una de 50 km/h, pe direcția de mers V.-Iași si retur, de la pozitia kilometrică 136+142 metri și până la poziția kilometrică 137+350 m, paractic de la ., dinspre V. până la km137+350 m, și una de 70Km/h, pe direcția de mers V.-Iași si retur, de la poziția kilometrică 137+ 350m și până la poziția kilometrică 139+185m, adică în continuare până la ieșirea din localitate spre mun. Iași.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională rezultă faptul că agentul constatator a observat prin propriile simțuri faptul că intimatul, la data de 2.06.2012, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN24, în localitatea Solești, pe un sector de drum pe care limita de viteză era de 50km/h, când s-a realizat măsurarea vitezei de deplasare a autovehicului pe care-l conducea de către cinemometrul montat pe autoturismul înmatriculat sub nr._, autoturism care, fiind poziționat în interiorul localității Solești, supraveghea traficul rutier de DN 24, pe sectorul de drum de la . dinspre V..
La concluzia că intimatul conducea pe sectorul de drum pe care limita maximă de viteză în interiorul localității Solești era de 50km/h, a ajuns instanța de recurs și coroborând aspectele individualizate în fotografiile captate de pe înregistrarea video, cu mențiunile adresei nr. 2198/30.04.2013 emisă de către OCPI V., însoțită de o planșă de pe ortoplanul privind localitatea Solești, unde sunt menționate coordonatele gps-ului care era amplasat pe autoturismul folosit de către agentul constatator, care era poziționat staționar, din cuprismul cărora rezultă faptul că autoturismul condus de recurent circula pe sectorul de drum amplasat la ., dinspre V..
Cum în fotografiile depuse nu se observă nici un indicator care să semnalizeze începutul sectorului de drum pe care limita de viteză maximă era de 70 km/h, tribunalul reține că intimatul, după ., dar înainte de a intra pe sectorul de drum care avea o limită superioară de viteză a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN24, în localitatea Solești, cu o viteza de 107 km/h.
Demn de remarcat este si faptul că intimatul a recunoscut implicit cu prilejul întocmirii procesului verbal contestat, când a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la situația de fapt consemnată de către organul constatator, că se deplasa pe un sector de drum unde limita superioară legală de viteză era de 50 km/h.
Pe de altă parte, tribunalul remarcă faptul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că din fotografiile depuse, nu rezultă cu certitudine că viteza autovehiculului condus de către intimat, ar fi fost de 107 km/h, fiind posibil ca această viteză să aparțină autovehiculului ca apare în înregistrare a circula în fața celui condus de către intimatul Tiutiucă R. C..
Examinând fotografiile captate de pe înregistrarea video, tribunalul reține faptul că la determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de intimat a fost folosit modul de lucru „fastest”, mod de lucru care este indicat pentru determinarea vitezei autovehiculelor care circulă la mică distanță unele de altele, cum este si cazul în speță, și care este caracterizat de faptul că afișează două viteze, adică atât viteza cea mai mare înregistrată de către unul dintre autovehiculele din sir(în dreptul literei F), dar si viteza primului autovehicul, autovehiculul țintă( în dreptul literei T).
Cum în speță, din toate cele trei fotografii rezultă faptul că viteza autovehiculului țintă, primul din șir, care se deplasa în fața celui condus de către intimat, era de 43 Km/h-40 km/h, iar cea a intimatului, care circula în spatele autoturismului țintă, era de 107 km/h, respectiv 103 km/h, tribunalul reține faptul că este cert dovedit că autovehiculul condus de către intimatul Tiutiucă R. C. a circulat cu viteza de 107 km/h în localitatea Solești, săvârșind contravenția prev. de art.102 al.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 republicată.
În fine,referitor la cel de al treilea motiv de recurs, respectiv cel privind eronata reținere de către instanța de fond a incidenței în speță a stării de necesitate ca si cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 din OG nr.2/2001 republicată, tribunalul reține faptul că si acest motiv de recurs este întemeiat.
În concret, în speță, instanța de fond a rețiut faptul că din adresa emisă de Spitalul Bărticești (fila 44 dosar fond) rezultă că în ziua de 02.06.2012 medicul T. R.-C. a fost solicitat la ora 09:40 pentru efectuarea unei intervenții de urgență, necesitată de o victimă a unui accident de circulație la centul medical din localitatea Brăticești, jud. N., situație raportat la care s-a reținut că acesta s-a aflat în stare de necesitate, ca si cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei de a depăși limita maximă legală de viteză în localitatea Solești cu mai mult de 50 km/h la data de 2.06.2012.
Potrivit prevederilor art. 11 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu constituie contravenție fapta care a fost săvârșită în stare de necesitate.
Potrivit prevederilor art. 45 din Codul penal se consideră a fi stare de necesitate persoana care săvârșește o faptă pentru a salva de la un pericol iminent, care este pe cale să se producă, care amenința viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, si care nu putea fi înlăturat altfel.
Tribunalul reține faptul că din coroborarea prevederilor legale mai sus arătate rezultă faptul că pentru a fi întrunite condițiile stării de necesitate, pe lângă alte condiții, trebuie să se facă dovada faptului că fapta contravențională a fost comisă pentru a se înlătura un pericol iminent cu privire la viața si integritatea corporală a unei persoane, care nu putea fi înlăturat altfel.
În speță, intimatul nu a făcut dovada faptului că, la data de 2.06.2012, a circulat pe raza localității Solești cu viteza de 107 km/h, depășind cu mai mult de 50 km/h limita de viteză în localitate, pentru a se deplasa tocmai în jud. N., loc. Brăticești, pentru a salva fie viața, fie integritatea corporală a unei persoane determinate, care fusese victima unui accident de circulație, suferind răni grave, și careia nu i se puteau acorda îngrijiri medicale de specialitate de un alt medic, aflat la fața locului, eventual de pe ambulanța posibil a se deplasa la fața locului sau într-o altă unitate medicală de specialitate.
Reține instanța de recurs faptul că simpla afirmație din adresa Spitalului Bărticești (fila 44 dosar fond) că medicul T. R.-C. a fost solicitat la ora 09:40 pentru efectuarea unei intervenții de urgență, necesitată de o victimă a unui accident de circulație la centul medical din localitatea Brăticești, jud. N., nu este suficientă pentru a dovedi existența stării de necesitate în lipsa unor înscrisuri eliberate de alte autorități( poliție, eventual serviciu județean de ambulanță, precum si prin depunerea unei fotocopii a fișei de observație)din care să rezultă că o anumită persoană, identificată prin nume si prenume, a fost victima unui accident de circulație, a suferit leziuni ce-i puneau în pericol viața sau integritatea corporală, pentru care a fost necesar a fi supusă unei intervenții chirurgicale efectuate de intimat.
De altfel, având în vedere si durata de timp în care putea fi parcursă distanța Solești- Brăticești, este indiscutabil faptul că eventualul pericol pentru victima unui accident de circulație internată la Centru Medial Brăticești putea fi înlăturată altfel, adică prin transportarea victimei la altă unitate spitalicească.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs retine faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege privind incidența stării de necesitate, ca si cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina intimatului.
Pentru toate aceste considerente, va admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în V. împotriva sentinței civile nr.305 din 23.01. 2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va modifica în tot în sensul că, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petentul Tiutiucă R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.06.2012 de IPJ V. pe care îl va menține.
Va respinge cererea recurentului de obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 Cod procedură civilă, recurentul IPJ V. necăzând în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în V. împotriva sentinței civile nr.305 din 23.01. 2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul Tiutiucă R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.06.2012 de IPJ V. pe care îl menține.
Respinge cererea recurentului de obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L..M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-22 iulie 2013
Judecătoria V.-judecător fond:A.-C. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 444/2013. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1168/2013. Tribunalul... → |
|---|
