Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1125/2014. Tribunalul VASLUI

La apelul nominal, făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, în temeiul prevederilor din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea CSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

Fiind reluată cauza, după o nouă strigare, la apelul părților, s-a constatat din nou lipsa acestora.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat și motivat în termen; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care, tribunalul constată că apelanta . a înțeles să propună administrarea de probe prin cererea de apel, iar intimata . prin întâmpinarea depusă nu a solicitat încuviințarea de probatorii în această fază procesuală, nefiind cereri asupra cărora să se pronunțe.

Față de lipsa părților legal citate, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform disp. art. 411 alin 1 pct. 2 din Codul pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată apelul în stare de judecată, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 395 alin. 1 Cod pr. civilă dându-se decizia de față.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 272/C/2014 s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. GOSCOM V. S.A. în contradictoriu cu pârâta ..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. 176/2008 încheiat între S.C. „GOSCOM V.” S.A. (în calitate de prestator) și S.C. „DIXMAN” S.R.L. (în calitate de utilizator) au fost reglementate raporturile contractuale dintre părți privind prestarea serviciilor de colectare a deșeurilor municipale.

Prin adresa nr. 9/15.03.2012, înregistrată la S.C. „GOSCOM V.” S.A. sub nr. 2322/16.03.2012 pârâta S.C. „DIXMAN” S.R.L. a notificat rezilierea contractului de prestări servicii justificat de lipsa de activitate și . plată.

Răspunderea contractuală presupune întrunirea cumulativă a unor condiții: existența unui contract valabil încheiat; existența unui prejudiciu; existența culpei pârâtului (ce se prezumă în ipoteza dovedirii primelor două cerințe); punerea în întârziere a pârâtului; legătura de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul cauzat și pârâtul să nu fie exonerat de răspundere.

Prin temeiurile de drept invocate, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, menționând principiul forței obligatorii a contractelor (art. 1270 Cod civil) și pe cel al executării întocmai a obligațiilor de către debitor la cererea creditorului (art. 1516 Cod civil).

În atare situație, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei relații de natură contractuală cu pârâta, în perioada 05.2012/07.2013, pentru care a solicitat plata debitului, ca și primă cerință a atragerii răspunderii contractuale a pârâtei, în condițiile în care se poate aprecia că relația contractuală a părților dată de contractul nr. 176/2008, a încetat în ipoteza art. 5/2/b din convenție coroborat cu adresa nr. 9/15.03.2012 emisă de utilizator, înregistrată și acceptată de reclamantă, atitudine ce poate fi interpretată în sensul că la acel moment al înregistrării notificării nu exista un debit în sarcina pârâtei.

Abia în luna noiembrie 2012 și aprilie 2013 reclamanta a procedat la somarea pârâtei în sensul achitării unor debite - contravaloare doar a serviciilor de salubrizare, fără precizarea perioadei din care acestea provin, deși poziția sa a fost pur pasivă urmare a primirii adresei datată 16.03.2012 de reziliere a convenției.

În aceeași idee, nu se poate pretinde, în mod obiectiv și rezonabil pârâtei să facă proba unor fapte negative - că nu a generat deșeuri, așa cum invocă reclamanta prin răspunsul la întâmpinare - aspect neprocedural, în condițiile în care faptul negativ se probează prin faptul pozitiv contrar, iar sarcina probei revine celui ce face o afirmație în instanță.

Deși se afirmă că în spațiul deținut de pârâtă desfășoară activitate diverși agenți economici ce generează deșeuri, este de reținut că un contract de prestări servicii este consensual, sinalagmatic și comutativ și se încheie în nume propriu.

Ca atare, dovada raporturilor actuale contractuale cu pârâta nu a fost făcută (ca primă cerință cumulativă) și doar persoana chemată în judecată trebuie să fie titulara obligației de plată.

Nu există fundamentul juridic pentru a dispune obligarea pârâtei la plata obligațiilor, și aceasta pentru că în speță s-a făcut trimitere la o răspundere civilă contractuală, debitor putând fi așadar doar partea contractantă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ., arătând că sumele precizate în cererea de chemare în judecată au fost solicitate pentru închirierea containerului și ca urmare a ridicării de deșeuri de la sediul societății debitoare, după cum rezultă și din formularele de încărcare-descărcare deșeuri, depuse la dosarul cauzei.

Nu este nici un dubiu că societatea apelantă nu ar fi prestat servicii de salubrizare pentru debitoare, dat fiind că la sediul societății a existat activitate economică și după cererea de reziliere a contractului de salubrizare, pe motiv de inactivitate, depusă la sediul societății de către aceasta. Astfel că "aprecierea" că rezilierea contractului a operat imediat după ce debitoarea a solicitat acesta nu poate fi impusă și nici nu poate fi relevantă în soluționarea litigiului dedus judecații.

Mai mult, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, a arătat că la sediul debitoarei desfășoară activitate mai mulți agenți economici în baza unor contracte de închiriere spații, încheiate cu pârâta. În contractul de salubrizare încheiat cu pârâta erau avute în vedere și toate aceste spații, obligația de plată pentru serviciile de salubrizare prestate fiind deci în sarcina debitoarei. Cu toate acestea, în motivarea data, instanța de judecată a reținut că un contract de prestări servicii este consensual, sinalagmatic și comutativ și se încheie în nume propriu. Da, contractul era încheiat în nume propriu, de către pârâtă, în calitate de proprietar al spațiilor unde funcționează mai mulți agenți economici, cu reclamanta.

Nu exista nicio lege care să oblige un prestator de servicii publice să încheie contract cu chiriașul, dacă există deja un contract încheiat cu proprietarul pentru spațiul în cauză. Din contra, consideră că era de datoria debitoarei, proprietara a spațiului, de a solicita, o dată cu rezilierea contractului de salubrizare, încheierea de contracte cu fiecare chiriaș al său și să indice în acest sens și ce agenți economici desfășoară activitate în spațiul său. Abia în acest caz, instanța de judecată putea "aprecia" că solicitarea de reziliere a operat prin simpla sa înregistrare la sediul societății reclamante.

De asemenea, se susține în motivarea hotărârii că până în luna noiembrie 2012 și aprilie 2013, societatea reclamantă a avut o poziție "pur pasivă urmare a primirii adresei datata 16.03.2012 de reziliere a convenției". Or, nu rezultă c are este fundamentul acestei "aprecieri", cu atât mai mult cu cât a arătat că, urmare a solicitării debitoarei s-a deplasat la sediul societății și s-au ridicat în continuare deșeuri generate la acel punct. Iar, dacă s-ar fi avut în vedere o corectă analiză a documentelor depuse la dosar, s-ar fi observat că facturile emise în perioada 05-08.2012, au semnătură de primire.

Menționează că și ulterior lunii 08.2012, facturile au fost înmânate debitoarei, însă a refuzat să semneze de primire. În aceste condiții s-ar putea spune că debitoarea este cea care a avut o poziție pur pasivă față de faptul că reclamanta a emis în continuare facturi pentru serviciile prestate și față de faptul că contractul a continuat să producă efecte între cele două părți. Deși, conform art. 9 din contractul de prestări servicii, debitoarea avea dreptul să conteste facturile emise cu încălcarea prevederilor legale.

Reclamanta desfășoară un serviciu de utilitate publică, organizat pentru a satisface nevoile și interesele persoanelor fizice și juridice ce desfășoară activitate pe raza Mun. V.. Din aceste considerente, și având în vedere și prevederile art. 8 pct. 1 din HCL 66/2009 "...persoanele juridice care desfășoară activitate de raza municipiului sunt obligate să încheie contracte de prestări servicii cu o unitate autorizată pentru colectarea și transportul deșeurilor..." coroborate cu prevederile Legii 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, orice persoană juridică ce deține un spațiu în care se desfășoară activitate economică este obligată să încheie contract de salubrizare cu operatorul autorizat. De altfel, dat fiind impactul pe care serviciul de salubrizare îl are asupra mediului, reclamanta a fost obligată să ridice deșeurile generate la spațiul deținut de către pârâtă, cu atât mai mult cu cât s-a găsit și foc deschis în una dintre pubele. Faptul că debitoarea a beneficiat de serviciile societății reclamante, dă dreptul de a apela la forța coercitivă a statului pentru a încasa facturile emise în acest sens.

Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică raportat la pretențiile reclamantei și probele depuse în susținerea pretențiilor.

Conform Anexei 2 la Contractul nr. l76/2008 încheiat cu reclamanta, au convenit ca aceasta să închirieze un container pentru care să plătim 371,76 lei pe an și să ne presteze servicii de salubrizare, la cerere.

Prin urmare, reclamanta și-a asumat două obligații distincte, pentru închirierea containerului fiind stabilit un preț cert plătibil trimestrial, în timp ce pentru prestarea serviciilor de salubrizare, prețul urmând a fi plătit în caz de solicitare din partea noastră și evident, de prestare a serviciului din partea reclamantei.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat de la pârâtă plata contravalorii serviciilor de salubrizare și nu a chiriei containerului.

Instanța de fond a analizat în ansamblu existența vreunei obligații de plată din partea pârâtei pentru perioada 05.20 - 07.2013, fără a face distincția între obligația de plată a chiriei pentru container și obligația de plată a serviciilor de salubrizare prestate de reclamantă la cererea pârâtei.

In cererea de apel reclamanta susține că suma solicitată prin acțiunea introductivă reprezintă atât chiria pentru container, cât și contravaloarea serviciilor de ridicare a deșeurilor, ceea ce nu concordă cu obiectul cererii introductive de instanță. Consideră, prin urmare, că reclamanta a sesizat instanța doar cu plata contravalorii serviciilor de ridicare a deșeurilor fără a face dovada prestării serviciului respectiv și pentru o perioadă în care contractul pârâtei nu mai era în vigoare așa cum corect a reținut instanța de fond.

A mai arătat că atunci când se solicită contravaloarea prestării unui serviciu, factura emisă de prestatorul serviciului nu face dovada executării obligației acestuia și că, prestatorul are obligația să dovedească în instanță că a prestat respectivul serviciu. Or, reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, mai ales, în condițiile în care pârâta a contestat faptul că a beneficiat de serviciul respectiv.

Analizând motivele de apel formulate de apelantă, prin prisma prevederilor 476 alin. 1 și art. 477 alin. 2 C.proc.civ., instanța de apel reține următoarele:

În fapt, instanța de apel constată că între părți a fost încheiat contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. 176/2008, apelanta având calitatea de prestator, iar intimata calitate de utilizator, contractul având ca obiect prestarea activității de colectare a deșeurilor municipal de la locația din V., ., jud. V., pe perioadă nedeterminată.

Potrivit art. 8 lit. a din contract, reclamanta s-a obligat să asigure prestarea activității de colectare a deșeurilor municipale, iar intimata să achite în termen de 15 zile de la emiterea facturii contravaloarea serviciului de care au beneficiat, conform art. 10 lit. b și art. 14 alin. 1 din contract, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, potrivit art. 14 alin. 2 lit. a din contract.

Totodată, contractul încetează poate înceta prin denunțare unilaterală a utilizatorului, cu un preaviz de 30 de zile, după achitarea la zi a tuturor debitelor datorate către operator, conform art. 5 alin. 2 lit. b din contract.

Prin adresa nr. 9/15.03.2012, înregistrată la apelantă sub nr. 2322/16.03.2012, intimata a notificat rezilierea contractului de prestări servicii motivat de lipsa de activitate și . plată.

La data de 28.02.2014, apelanta a introdus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea intimatei plata sumei de 1.548,21 lei, reprezentând debit prestări servicii salubrizare si penalități de întârziere, calculate în baza contractului de prestări servicii salubrizare nr. 176/2008, încheiat cu debitoarea.

În drept, se constată că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor Noului Cod civil, însă instanța de apel arată că, față de data încheierii contractului nr. 176/2008, devin aplicabile prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil.

Astfel, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Față de cele arătate, instanța de apel apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din C.civ. din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.

De asemenea, raportat și la prevederile art. 249 N.C.proc.civ. care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului, iar reclamantul, care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.

Apelanta a solicitat obligarea intimatei la plata unei creanțe izvorâte din contractul nr. 176/2008, în baza căruia a emis mai multe facturi în perioada mai 2012 – iulie 2013, reprezentând contravaloare închiriere container și servicii de salubritate în valoare de 1.466,45 lei. Pentru neplata la scadență a acestor facturi, apelanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 81,76 lei, conform art. .... din contract.

Cu toatea acestea, ca excepție de la regula înscrisă în art. 969 C.civ. de la 1864, părțile au stabilit de comun acord și cauzele de încetarea a contractului

În art. 5 din contract lit. b se prevede încetarea contractului prin denunțare unilaterală a utilizatorului, cu un preaviz de 30 de zile, după achitarea la zi a tuturor debitelor datorate către operator.

Or, intimata la data de 16.03.2012 a notificat rezilierea contractului nr. 176/2008, astfel încât, față de prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din contract, acesta a încetat să producă efecte începând cu data de 15.04.2012, potrivit clauzelor contractului.

Astfel, interpretând prevederile art. 5 din contract, ce reglementează cauzele de încetare a contractului, instanța de apel arată că, în fapt, cauza de încetare prevăzută de art. 5 lit. b se referă la denunțare unilaterală a unui contract cu executare succesivă – prestare servicii de salubritate, încheiat pe perioadă nedeterminată,

În aceste condiții, pentru a opera încetarea contractului, conform dispozițiilor art. 5 lit. b, trebuie să existe, în primul rând, o notificare a intenției de a nu mai continua derularea contractului, neexistând obligativitatea motivării de către partea contractantă a acestei opțiuni.

Cu toate acestea, contractul nu încetează la data comunicării notificării unilaterale, ci, conform voinței părților exprimate prin clauzele contractului, după un termen de preaviz, de 30 de zile de la comunicarea notificării. De asemenea, încetarea contractului în baza art. 5 lit. b este condiționată de achitarea la zi a tuturor debitelor datorate către operator

Analizând actele dosarului, se observă că intimata a comunicat la data de 16.03.2012 notificarea de încetare a contractului nr. 178/2008, notificare înregistrată de către reclamantă sub nr. 2322, iar termenul de preaviz a expirat la data de 15.04.2012.

De asemenea, în condițiile în care apelanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată plata contravalorii serviciilor de salubritate doar începând cu luna mai 2012, instanța prezumă că intimata și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin încheierea contractului nr. 178/2008 pentru perioada anterioară lunii mai 2012.

Ca urmare, începând cu data de 15.04.2012, contractul nr. 178/2008 a încetat să mai producă efecte, iar intimata nu mai avea obligația de plată a contravalorii serviciilor de salubritate și de închiriere container.

Faptul că apelanta a continuat să emită facturi pe numele intimatei și după data de 15.04.2012, nu poate determina existența unei obligații de plată a acestora în sarcina intimatei, câtă vreme aceste facturi au fost emise în baza unui contract care nu mai era în vigoare în perioada de facturare. Aceasta întrucât apelanta consensual condiționat de existența acordului de voință a celor două părți.

Totodată, nu se poate reține existența unei obligații în sarcina intimatei, nici în ceea ce privește facturile emise de apelantă și acceptate în plată, câtă vreme contractul în baza căruia au fost emise aceste facturi nu mai era în vigoare. Din simplul fapt al semnării de acceptare în plată a acestor facturi nu se poate prezuma existența unui acord de continuare sau de reluare a derulării contractului nr. 178/2008, fiind necesară o manifestare expresă de voință în acest sens, manifestare de voință care să provină de la reprezentantul legal al intimate.

Deși, în temeiul unei legi – art. 24 alin. 6 din Legea nr. 101/2006, sau a unui act administrativ normativ emis de autoritățile locale – HCL V. nr. 66/2009, există obligația pentru persoanele juridice ce dețin un spațiu în care se desfășoară activitate economică de a achita obligațiile de plată a contravalorii serviciilor de salubritate, instanța de apel constată că această obligației este strâns legată de existența unui contract valabil de salubrizare cu operatorul autorizat, în care să se prevadă condițiile în care se naște această obligație și întinderea acesteia.

De altfel, nerespectarea de către intimată a obligației de a încheia contractul de salubrizare, în cazul în care sunt întrunite condițiile, poate determina atragerea răspunderii sale contravenționale, conform reglementării stabilite prin hotărârea a consiliului local, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 101/2006.

Ca urmare, în mod corect a conchis prima instanță că intimata nu poate fi obligată la plata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate de către apelantă după încetarea efectelor contractului nr. 178/2008, în condițiile răspunderii civile contractuale, câtă vreme lipsește raportul juridic contractual.

Prestarea de către apelantă a serviciilor de salubrizare și închirierea containerului în favoarea intimatei ori a altui agent economic care și-a desfășurat activitatea în spațiul comercial pentru care anterior fusese încheiat contractul de salubrizare nr. 178/2008, servicii ce ar fi fost prestate în afara cadrului contractual, pot justifica, eventual, promovarea unei acțiuni în despăgubiri în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, iar nu a unei acțiuni în răspundere contractuală.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 272/C/23.05.2014 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 272/C/23.05.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2014.

Președinte,Judecător,M. C. O. M. V.

Grefier,

A. C.

Red. jud. M.C./17.12.2014

4 ex./ .-12-2014

Judecător fond: M. G.