Asigurare dovezi. Decizia nr. 469/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 4089/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469/A/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă C. executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași- cu sediul în Iași. . județul Iași, în contradictoriu cu intimații - pârâți R. Bank SA București-cu sediul în București. .. 246 clădirea Sky Tower și P. D. C., având ca obiect - asigurare dovezi.
La data de 15 mai 2014, respectiv 19 mai 2014 intimatul pârât P. D. C. a depus la dosar concluzii scrise respectiv precizări care să fie avute în vedere la pronunțare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 21 mai 2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului formulat, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 10 iulie 2013, Judecătoria Iași a respins cererea având ca obiect asigurare de dovezi formulată de reclamanta C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu pârâții P. D.-C. și R. Bank SA București.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Asupra excepțiilor invocate, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. Bank, instanța a observat că potrivit art.359 al.l NCPC procedura asigurării dovezilor presupune două condiții de admisibilitate, respectiv interesul reclamantului și urgența derivată din pericolul dispariției probei sau al unei grele administrări în viitor (adică la momentul judecării eventualei acțiuni de fond), ambele asigurând faptul că înfrângerea principiului administrării probelor în mod nemijlocit în fața instanței care judecă fondul cauzei se realizează numai pentru motive temeinice, în cazuri care reclama intervenția imediată.
Instanța a apreciat astfel că ambele excepții trebuie soluționate prin prisma interesului necesar promovării unei astfel de cereri, în această procedură specială calitatea confundându-se de fapt cu interesul reclamantului de a administra o proba in contradictoriu cu un anumit pârât.
Prin urmare, instanța a antamat ambele aspecte invocate drept excepții în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate ale acestei proceduri speciale, fără a da o soluționare distinctă a așa-ziselor excepții, răspunsul la aceste aspecte urmând a se regăsi pe larg în motivare și implicit în soluția dată în dispozitiv asupra cererii.
Asupra cererii de asigurare a dovezii cu expertiza contabilă efectuată asupra contului de consemnare pe care B. D. C. P. l-a deschis la R. Bank SA IBAN R032 RZBR_, instanța a reținut următoarele:
Interesul promovării unei astfel de cereri îl constituie necesitatea preconstituirii de probe ce vor fi folosite într-un litigiu, pendinte sau chiar eventual, împotriva pârâtului.
Reclamanta își justifică interesul prin raportare la mai multe aspecte, cu argumente pe care instanța le-a găsit nefondate.
Astfel, din nici o prevedere legală nu reiese aptitudinea, îndreptățirea, posibilitatea ca în viitor reclamanta să demareze o procedură judiciară împotriva pârâților, disciplinară, civilă ori penală.
In acest sens, s-a retinut că posibilitatea exercitării unui control profesional cu privire la calitatea activității executorilor prevăzut de art.62 din Legea nr.188/2000, pentru care Colegiul director al Camerei a primit delegare din partea UNEJ, subzistă numai pe perioada derulării activității de executor, rezultatele controlului putând sta la baza unor măsuri disciplinare luate împotriva executorului, în condițiile legii. Or, întrucât pârâtul P. D. C. a fost exclus din profesie drept sancțiune disciplinară, nu mai poate fi vorba de un control profesional al calității activității sale, acesta fiind deja sancționat cu măsura cea mai severă.
De asemenea, o eventuală răspundere civilă a pârâtului P. subzistă, desigur, în continuare, în condițiile art.45 din Legea nr.188/2000, dar numai față de eventualele persoane vătămate prin actele de executare, care au la îndemână calea contestației la executare prevăzută de art.61 din Legea nr.188/2000 și de Codul de procedură civilă, această cale fiind deschisă inclusiv pentru cei vătămați prin nedistribuirea corespunzătoare a sumelor din contul de consemnare.
în fine, tragerea la răspundere penală a pârâților este atributul statului, prin organele abilitate, care pot preconstitui probe în cadrul investigațiilor proprii, prin instrumente specifice, reclamanta nejustificând nici din prisma acestui tip de răspundere, un interes propriu în declanșarea prezentei acțiuni.
Cât despre eventuala acțiune în răspundere contra pârâților pentru nerespectarea regulilor de operare a unui cont de consemnare de care face vorbire reclamanta, instanța apreciază că se invocă de fapt o eventuală conduită ilicită care poate fi valorificată tot în cadrul unor acțiuni civile sau penale, deja analizate, și al căror titular nu este reclamanta.
Pe de altă parte, interesul continuării activității de executare în dosarele preluate de Cameră și distribuite altor executori poate fi atins printr-un control propriu, prin compararea soldului contului de consemnare cu recipisele predate către B. A., prin verificarea rapoartelor de activitate, pe care R. a arătat că le-a pus la dispoziția B. A. și le va pune în continuare pe măsura dezarhivării (documentele fiind arhivate pentru mutarea R. Bank într-un sediu nou) și compararea lor cu actele din dosarele de executare.
în ceea ce privește interesul rezultat din necesitatea de a se efectua controlul solicitat de DNA prin adresa 42/P/2013 din 26.06.2013 cu privire la modul în care au fost utilizate de B. P. D. C. sumele de bani rezultate din activitatea de executare silită, instanța a apreciat că acest control poate fi realizat printr-un expert propriu cu colaborarea Camerei, organele de cercetare penală dorind mai degrabă perspectiva globală avizată a Camerei asupra dosarelor de executare; în măsura în care ar fi apreciat necesară o expertiză contabilă asupra contului de consemnare, DNA o dispunea în cadrul investigațiilor proprii, iar nu prin intermediul Camerei E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași. Astfel, intenția de a preconstitui probe în cadrul dosarului penal 42/P/2013 nu poate fi reținută drept un interes justificat juridic al reclamantei, care să o legitimeze în promovarea prezentei acțiuni.
Ca o concluzie, ultimele două aspecte par a fi circumscrise unor interese pur interne ale Camerei, fără a justifica interesul procesual necesar declanșării litigiului pendinte.
în lumina acelorași aspecte, nu se decelează nici interesul reclamantei de promovare a prezentului litigiu în contradictoriu cu pârâta R. Bank SA, față de care se reține că, de asemenea, nu își justifică calitatea procesuală într-un eventual litigiu de fond.
Chiar apreciind că reclamanta ar justifica un interes, instanța apreciază că nu e îndeplinită nici condiția urgenței prevăzută de art.359 al.l NCPC.
Astfel, una dintre condițiile în care o astfel de acțiune poate fi încuviințată, este aceea ca starea de fapt în discuție să fie în pericol de a înceta sau de a se schimba, iar la momentul la care se vor administra probele în fața instanței partea interesată să nu mai poată fi în măsură să se prevaleze de acea situație de fapt. Cerința urgentei se desprinde așadar din formularea normei ("sa constate de urgenta"), iar urgenta în aceasta materie este explicata chiar de legiuitor în teza finala a art. 359 al.l NCPC: primejdia de dispariție sau greutatea administrării probei în viitor.
în cazul de fata nici primejdia dispariției nu poate fi real susținuta, dar nici greutatea administrării probei în viitor, în condițiile în care pârâtul a predat toată arhiva Biroului, care se află la Cameră și la executorii desemnați cu continuarea activității în dosarele în curs de derulare, iar documentele deținute de R. Bank nu sunt în pericol de dispariție, fiind deja puse la dispoziția Camerei și a DNA.
Instanța nu a putut reține argumentul reclamantei în sensul că urgența derivă din necesitatea continuării cu celeritate a activității de executare și din necesitatea efectuării rapide a controlului solicitat de DNA, aceste aspecte fiind deja analizate și neputându-se subsuma condiției urgenței la care se referă legiuitorul în art.359 al. l, care vizează aspecte legale de primejdia de dispariție sau greutatea administrării probei solicitate în viitor, iar nu aspecte legate de necesități de natură pur administrativă și organizatorică ale reclamantei.
Mai mult, instanța apreciază că față de obiectivele expertizei contabile enumerate în cuprinsul acțiunii de către reclamantă, nu este necesară părerea unui expert, răspunsurile la aceste obiective reieșind automat din extrase de cont ori rapoarte de activitate eliberate de bancă, comparate recipisele originale primite de bancă și cu cele rămase la dispoziția biroului, o verificare comparativă putând determina: volumul sumelor depuse în contul de consemnare cu recipisele aferente și volumul sumelor eliberate, plătite prin virament sau în numerar (prin vizualizarea operațiunilor de tip creditare și debitare); dacă sumele eliberate în orice mod corespund recipiselor reprimite în original și aflate Ia acest moment în posesia bănciiși ce recipise ar trebui să se mai găsească în posesia executorului; cui și cum s-au eliberat/virat sumele și cu ce titlu (din rubrica „descriere tranzacție" și „beneficiar"). Mai mult, obiectivele 9 (dacă instituția bancară a respectat regulile de funcționare și administrare a contului de consemnare) și 10 (dacă soldul contului a fost afectat de operațiuni efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale) nu sunt împrejurări a căror constatare să fie în competența unui expert contabil, ci eventual a instanței ce va judeca litigiul pe fond.
In lumina tuturor acestor considerații, apreciind cererea ca neîndeplinind condițiile de admisibilitate necesare prin prisma art.359 NCPC, instanța a respins cererea reclamantei având ca obiect” asigurare dovezi”.
Împotriva acestei încheieri, în termen a formulat apel reclamanta C. executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Prin Sentința civilă nr.36/21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași judecarea apelului a fost strămutată de la Tribunalul Iași la Tribunalul V..
1.În motivarea cererii de apel s-a arătat că întrucât respingerea cererii este consecința admiterii unei excepții, judecătoria nu a intrat în soluționarea fondului, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 480alin. (3) C. pr. civ., solicită anularea încheierii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad din aceeași circumscripție.
2. Pentru cazul in care instanța de apel va aprecia că nu este vorba despre o situație de neintrare în judecata fondului și că cererea a fost respinsă ca nefondată ,în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. pr. civ., solicită schimbarea în tot încheierii apelate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
2.1. In mod greșit, prima instanță a considerat că nu ar exista nici interesul reclamantei de a administra proba solicitată în contradictoriu cu pârâții, nici urgența de a se proceda la administrarea probei pe calea asigurării dovezilor, și că astfel, nu ar fi întrunite condițiile de admisibilitate a acestei proceduri speciale.
2.2. Nu poate fi primită susținerea primei instanțe făcută în sensul că din nici o prevedere legală nu reiese aptitudinea, îndreptățirea, posibilitatea ca în viitor, reclamanta să demareze o procedură judiciară împotriva pârâților, disciplinară, civilă ori penală.
Faptul că pârâtul P. D.-C. a fost exclus din profesie prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare, nu exclude controlul profesional asupra activității sale, cu privire la alte aspecte decât cele care au dus la aplicarea sancțiunii disciplinare. Faptul că cele constatate în urma controlului profesional nu mai au cum să fie valorificate în sensul promovării unei acțiuni disciplinare (pe motiv că nu mai are calitatea de executor judecătoresc datorită excluderii din profesie), nu trebuie să conducă la concluzia sustragerii de la control a activității pe care a desfășurat-o în perioada cât a îndeplinit profesia de executor judecătoresc.
În mod greșit, prin interpretarea exegetică a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 188/2000, prima instanță a redus posibilitatea exercitării unor acțiuni contra executorului judecătoresc exclus din profesie numai la nivelul persoanelor vătămate prin actele de executare care au la îndemână calea contestației la executare, această cale fiind deschisă inclusiv pentru cei vătămați prin nedistribuirea corespunzătoare a sumelor din contul de consemnare.
Chiar și numai privitor la situația acestor pretinse persoane vătămate prin acte de executare, judecătorul primei instanțe a săvârșit o gravă confuzie între sancționarea pe calea contestației la executare a modului de distribuire a sumelor obținute în urma executării silite, pe de-o parte, și „nedistribuirea corespunzătoare a sumelor din contul de consemnare", pe de altă parte. Distribuirea sumelor obținute în urma executării silite se referă la distribuirea între creditorii urmăritori și intervenienți a sumei de bani obținută într-un anumit dosar de executare, iar nu la distribuirea sumelor din contul de consemnare, cum se referă prima instanță. Una este operațiunea de repartizare către creditori a sumelor obținute într-un dosar de executare, și alta este activitatea de ordonare a plăților și eliberărilor de sume din contul de consemnare.
2.3. Calitatea procesuală activă și interesul reclamantei C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de apel lași în administrarea probei solicitate decurge din dispozițiile articolului 51 din Legea nr. 188/2000, în conformitate cu care în caz de excludere din profesie a unui executor judecătoresc, C. executorilor judecătorești are îndatorirea de a prelua registrele și lucrările executorului judecătoresc ce a fost exclus, precum și de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate. Or, pentru a asigura în condiții de legalitate continuarea lucrărilor în dosarele de executare ce au fost preluate de către executorii judecătorești desemnați, C. executorilor judecătorești este îndreptățită să solicite administrarea unei probe al cărei efect îl constituie stabilirea modului în care s-au derulat, de către executorul judecătoresc ce a fost exclus din profesie, operațiunile privitoare la contul de de consemnare.
Prima instanță, analizând acest motiv prezentat în cererea de chemare în judecată, a considerat că verificarea poate fi efectuată în cadrul unui control propriu prin compararea soldului contului de consemnare cu recipisele predate către executorul judecătoresc A. C. și prin verificarea rapoartelor de activitate puse la dispoziție de către bancă. Nu numai că prima instanță omite faptul că rezultatele unui astfel de control nu ar fi materializate într-o probă care să fie opozabilă pârâților, dar se poate observa că judecătorul consideră verificarea activității unui executor judecătoresc pentru o perioadă de mai bine de doi ani, drept o bagatelă.
Simpla necorelare a soldului contului de consemnare cu soldul rezultat din însumarea sumelor înscrise în recipisele de consemnare, dacă ar exista o astfel de necorelare, nu oferă un indiciu clar dacă există sau nu operațiuni ilicite, respectiv dacă fost eliberate sume de bani către persoane neîndreptățite.
O altă justificare a calității procesuale active și a interesului administrării probei solicitate decurge din competența Camerei executorilor judecătorești, prin Colegiul Director, de a efectua controlul profesional cu privire la calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, competență ce este acordată conform dispozițiilor art. 62 alin. (2) cu referire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. în conformitate cu aceste dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiției, prin inspectori generali de specialitate, și de Uniunea Națională a E. Judecătorești, prin consiliul său de conducere, cu privire la calitatea actelor și lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești. Potrivit prevederilor art. 62 alin. (2) din lege, Consiliul de conducere al Uniunii Naționale a E. Judecătorești a delegat Colegiului director al Camerei executorilor judecătorești să exercite acest control în circumscripția sa.
Acest control este solicitat chiar și de către Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial lași, prin adresa nr. 42/P/2013 din 26.06.2013.
Pentru a se efectua în mod temeinic activitatea de control a operațiunilor ce au fost efectuate cu privire la contul -de consemnare, având în vedere aspectele semnalate la pct. 4. din motivarea=cererii de chemare în judecată, se impune administrarea probei cu expertiza conJ|bilă pentru a lămuri obiectivele prezentate în menționata cerere.
2.4. În mod greșit, prima-instanță consideră că verificările pe care le pretinde reclamanta a fi efectuate ar constituit, chestiune pur internă a camerei executorilor judecătorești că ar fi avut posibilitatea să le efectueze prin angajarea unui-expert..
Ce a ignorat judecătorul primei instanțe este împrejurarea că o astfel de lucrare de expertiză nu ar avea nici o putere, nu ar fi opozabilă pârâților și nu ar avea cum să fie folosită într-un eventual proces.
Nici argumentul că într-o viitoare acțiune în răspundere s-ar putea stabili neregularitatea unor operațiuni ce s-ar fi efectuat asupra contului de consemnare, nu poate fi primit. Este absurd să obligi un participant la circuitul civil să promoveze acțiuni în justiție pretinzând existența unor fapte ilicite asupra cărora nu ar avea suficiente lămuriri.
2.5. Dacă prima instanță tot a adus în discuție promovarea acțiunilor în răspundere de către persoanele vătămate prin acte de executare în condițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000, este imputabilă omisiunea de a lua în discuție prevederile alineatului (2) al acestui articol, în conformitate cu care există o asigurare de răspundere profesională a executorului judecătoresc ce se realizează prin Casa de asigurări ce funcționează în cadrul Uniunii Naționale a E. Judecătorești.
Or, atâta timp cât pentru eventualele pagube produse de către executorul judecătoresc ca urmare a încălcării obligațiilor sale profesionale, UNEJR răspunde prin intermediul Casei de asigurări, are atât calitatea și interesul de a verifica activitatea profesională a executorului judecătoresc, cât și de a promova în viitor acțiuni contra acestuia pentru asigurarea dreptului de regres, în vederea recuperării sumelor ce s-ar plăti persoanelor vătămate.
2.6. Tot în mod greșit, prima instanță a exclus ab initio posibilitatea promovării unei acțiuni contra unității bancare, despre care a susținut că nu are calitate procesuală într-un eventual litigiu de fond.
Deși, din economia considerentelor încheierii nu s-ar exclude posibilitatea săvârșirii unor activități ilicite cu prilejul desfășurării operațiunilor asupra contului de consemnare, judecătorul primei instanțe vine să excludă total posibilitatea tragerii la răspundere a unității bancare pentru neregulile săvârșite, ceea ce este fundamental eronat.
2.7. Cât privește aprecierea primejdiei de dispariție și a administrării cu greutate a probei în viitor, hotărârea apelată este vădit contradictorie, pentru că, deși, se susține cu toată tăria că documentele deținute de R. Bank nu sunt în pericol de dispariție, se admite că sunt probleme cu dezarhivarea lor datorită mutării unității bancare într-un sediu nou. Faptul că au existat și există întârzieri în găsirea și prezentarea unor documente trebuie să conducă la concluzia că și în viitor, proba ar putea fi administrată cu mare greutate, astfel că soluția care se impune este cea a admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul P. D. C. a solicitat respingerea apelului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de asigurare a dovezilor, arătând, în esență, următoarele: C. E. Judecătorești Iași nu are calitatea de a înainta o asemenea cerere în condițiile în care este o organizație cu caracter profesional, ceea ce nu îi permite să se subroge în presupusele drepturi vătămate ale unei persoane fizice sau juridice pentru sau împotriva căreia, în perioada în care a fost executor judecătoresc a efectuat acte de executare silită.
Orice raport existent cu CEJ Iași a încetat la data excluderii sale din profesie. Solicitarea CEJ Iași, de a i se acorda în acest moment dreptul de a efectua un control extraprofesional asupra activității sale anterioare este una abuzivă iar în situația în care i s-ar acorda acest drept, s-ar vedea pus în situația de a nu putea contesta actele de control emise de comisia de control a Camerei, dat fiind că nu mai are calitatea de executor judecătoresc pentru a urma procedura specifică.
A arătat în continuare intimatul că a depus la dosar actele care dovedesc că, în baza legii, a predat toate registrele, recipisele, precum și alte acte, comisiei constituite de CEJ Iași pentru această operațiune, întocmindu-se procesele-verbale aferente. Aceste procese-verbale nu cuprind mențiunea de genul „sub rezerva de a se verifica ulterior”, ceea ce denotă faptul că la acel moment nu au existat obiecțiuni.
După mai mult de 6 luni, timp în care toate actele, contul de consemnări, recipisele dar și registrele au fost repartizate altor executori, CEJ Iași introduce această acțiune prin care solicită efectuarea unei expertize cu caracter retroactiv din care să reiasă modul în care recipisele au fost acoperite din contul de consemnări și modul în care a fost folosit acest cont. Din moment ce acest cont și actele adiacente sunt de aproape un an în posesia CEJ Iași și a executorilor cărora li s-au repartizat dosarele, există posibilitatea compromiterii oricăror probe – inclusiv prin pierderea unor acte – ceea ce ar conduce la concluzia falsă a oricărei expertize.
Prin întâmpinarea formulată, intimata R. BANK SA a solicitat de asemenea respingerea apelului, arătând în esență că în mod corect a reținut prima instanță lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece, în litigiile având ca obiect asigurările de dovezi, părțile sunt aceleași ca în procesul de fond.
Pe de altă parte, în mod corect a reținut prima instanță lipsa întrunirii cerințelor interesului și a urgenței. La solicitarea B. A. C., desemnată să asigure continuitatea lucrărilor intimatului, s-au eliberat acesteia rapoartele de activitate și recipisele aferente operațiunilor care pot servi la efectuarea expertizei contabile pe care o solicită apelanta, banca putând asigura concursul necesar fără intervenția instanței de judecată.
Așadar, necesitatea continuării activității biroului executorului judecătoresc nu constituie un argument de natură să justifice interesul în administrarea probei în procedura asigurării dovezilor, întrucât, din rapoartele de activitate înmânate B. A. C., rezultă cu claritate încasările și plățile făcute pe acest cont, modalitatea (ordin de plată sau numerar), precum și documentele care au stat în spatele operațiunilor.
Esența apelării la asigurarea de dovezi presupune posibilitatea existenței unei contestații, dacă nu actuale, cel puțin viitoare, asupra situației de fapt, asupra căreia poartă probele solicitate.
Probele deținute de bancă nu sunt în pericol să dispară și nici nu se poate considera că vor fi greu de administrat în viitor, aceste dovezi fiind deja transmise reprezentantului apelantei, cât și la dosarul de urmărire penală.
În acest context, nu există nici un risc ca expertiza să nu poată fi administrată ulterior, după cum nu există nici riscul pierii documentelor existente la bancă și a înregistrărilor pe suport magnetic, pe baza cărora se vor putea determina, cu ocazia judecării în fond a cauzei, operațiunile efectuate și modalitatea efectuării acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel invocat, respectiv nesoluționarea pe fond a cauzei, apelanta apreciază în mod eronat că respingerea cererii a fost consecința admiterii unor excepții, prima instanță calificând aspectele invocate cu titlu de excepție a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. Bank ca fiind apărări de fond, strâns legate de analizarea condiției de admisibilitate a cererii de asigurare a dovezilor, constând în interesul promovării acestui demers judiciar. În atare condiții, Tribunalul constată că nu sunt incidente dispozițiile art.480 alin.(3) C..
Cel de-al doilea motiv de apel, sub toate aspectele criticate, privește modalitatea în care prima instanță a analizat condițiile de admisibilitate a cererii formulate.
Din economia textului art.359 alin.(1) C., reiese că temeinicia unei astfel de cereri este justificată de existența cumulativă a două condiții esențiale, respectiv interesul și urgența în asigurarea dovezii, ultima condiționată la rândul său de existența unui risc în pierderea posibilității administrării acelei dovezi, în timpul unei judecăți obișnuite, regulate.
Persoana care acționează trebuie să justifice așadar interesul în asigurarea probei iar acest interes derivă din pericolul ca proba să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
Deși nu este necesară sau oportună analizarea acestei condiții prin prisma admisibilității acțiunilor pe care apelanta le-ar putea formula împotriva pârâților, cu toate acestea, Tribunalul reține că cerința interesului născut și actual – ca și condiție a exercițiului acțiunii - trebuie justificată și cu privire la o cererea de asigurare dovezi. Deși aparent, interesul ar fi unul eventual, în realitate, el trebuie să fie unul născut și actual.
În speță, instanța constată că apelanta nu și-a justificat acest interes prin indicarea de principiu a acțiunii pe care intenționează să o promoveze, pentru a se reține un interes născut în acest sens. Arată apelanta în motivele de apel că nu poate fi obligată să promoveze o acțiune în justiție pretinzând existența unei fapte ilicite asupra căreia nu ar avea suficiente lămuriri. În acest context, Tribunalul apreciază că suspiciunile apelantei cu privire la activitatea pârâtului nu pot fi valorificate cu concursul instanței civile, pe calea asigurării de dovezi, verificările prealabile urmând a fi efectuate de ea însăși, în virtutea atribuțiilor interne pe care le are, sau de organele abilitate (fiscale sau penale), în condițiile legii. Altfel spus, se poate reține un folos practic general al Camerei E. Judecătorești Iași de a se edifica asupra activității efectuate de pârât în calitate de executor judecătoresc, însă acesta nu are a fi confundat cu folosul practic din punct de vedere procesual. În acest sens, interesul trebuie să fie unul determinat, adică folosul practic urmărit să fie unul concret iar nu abstract, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
În privința întrunirii cerinței urgenței, Tribunalul apreciază că prima instanță a analizat în mod judicios împrejurările cauzei, reținând astfel că nu există riscul ca această probă să nu poată fi administrată în viitor sau administrarea ei să se facă cu greutate.
Prin specificul probei solicitate, respectiv efectuarea unei expertize contabile în baza unor înscrisuri, deținute de reclamantă (toată arhiva intimatului P. D.-C. fiind predată apelantei iar toate documentele deținute de intimata R. Bank fiind deja puse la dispoziția CEJ Iași și a DNA), nu se poate reține, de principiu, posibilitatea dispariției sau alterării lor, iar, în concret, prin cererea de asigurare de dovezi și înscrisurile atașate, nu au fost relevate indicii în această direcție.
În această procedură, urgența trebuie să fie justificată de pericolul dispariției probei sau greutății administrării ei în viitor, iar nu de nevoia continuării activității intimatului de către un alt executor judecătoresc.
Dincolo de considerentele privind justificarea interesului, având în vedere că dispozițiile art.359 alin.(1) C. reclamă întrunirea cumulativă a celor două condiții de admisibilitate și constatând neîntrunită cerința esențială a urgenței administrării probei, Tribunalul reține ca legală și temeinică soluția primei instanțe, sens în care va respinge apelul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva încheierii pronunțate la data de 10.07.2013 de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Pentru Grefier, M. R., aflat în C.O., P.-grefier, M. D. |
Red.A.I.Z.
Th.A.I.Z./E.G.
20.06.2014/ 5 ex.
.>
Judecător fond – D. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul... → |
|---|
