Plângere contravenţională. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul VASLUI
Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 2310/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 394/R/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător E.-G. A.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea recursurilor civile declarate de recurent ASOC. SILVICĂ B. IAȘI - OCOLUL SILVIC BISERICESC IAȘI, cu sediul în Iași, . si Sfânt, nr.16, jud. Iași, in contradictoriu cu intimații: C. M., cu domiciliul in com. Băcești, ., C. T., cu același domiciliu, ., ., cu același domiciliu, B. M., cu domiciliul in ., jud. V., I. D., cu același domiciliu, I. I., cu același domiciliu, I. C. cu domiciliul in loc. P.. ., împotriva sentinței civile nr. 824/20.02.2013 pronunțata de Judecătoria V. (dosar nr._ ), nr. 1979/8.05.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 825/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1785/17.04.2013 a Judecătoriei V. ( dosar nr._ ), nr. 826/20.02.2013 a Judecătoriei V. ( dosar nr._ ), nr. 827/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1784/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), având ca obiect plângere contravenționala.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile declarate împotriva sentințelor civile nr. 824/20.02.2013 pronunțata de Judecătoria V. (dosar nr._ ), nr. 1979/8.05.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 825/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1785/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 826/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 827/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1784/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), constată următoarele:
I.Prin sentința civilă nr. 824/20.02.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. C. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași, a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/14.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul I. C. a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 28.02.2012, ora 15:00 ar fi tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul lemnos rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a, b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi de câte 2000 lei.
Procesul-verbal s-a încheiat în absența petentului la data de 14.03.2012.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, părțile nu și-au administrat decât proba cu înscrisuri, martorii propuși neputând fi audiați din cauza neprezentării în instanță.
Raportat la actele depuse de către părți și în deosebi cele depuse de către intimat, instanța apreciază că nu există probe cu privire la vinovăția petentului.
Întrucât petentul susține că nu a fost în ziua respectivă în pădure și nu a tăiat lemne, acesta nu poate fi obligat să facă dovada acestui fapt negativ, sarcina probei revenind organului constatator.
Or, în afară de procesul-verbal de contravenție care se bucură doar de o prezumție relativă de adevăr, alte probe nu există.
Deși contravențiile reținute în sarcina petentului se referă la tăiere ilegală și sustragere de material lemnos nu există dovada că acest material lemnos a fost găsit la domiciliul petentului sau asupra lui în timp ce îl sustrăgea, deși în sesizarea penală agentul constatator arată că materialul lemnos se află la domiciliile contravenienților sau al persoanelor care l-au cumpărat.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator cantitatea de material lemnos sustrasă și cum a stabilit valoarea prejudiciului în funcție de care se face încadrarea juridică a faptei, mai ales că din sesizarea penală făcută de acesta, rezultă că petentul a acționat împreună cu alte 20-30 de persoane.
Prin urmare, instanța reține că deși intimatul putea face dovada contravențiilor săvârșite de către petent, prin probe care să dovedească existența la domiciliul acestuia a materialului lemnos tăiat sau vânzarea către alte persoane a acestui material lemnos, probe în funcție de care instanța să poată stabili că într-adevăr petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lui, astfel de probe nu au fost făcute și în consecință nu există dovada vinovăției petentului și a săvârșirii faptelor reținute în sarcina lui.
II.Prin sentința civilă nr. 1979/8.05.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. I. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași, a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/14.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul I. I. a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 4.03.2012, ora 15:00 ar fi tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul lemnos rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a, b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi de câte 2000 lei.
Procesul-verbal s-a încheiat în absența petentului la data de 14.03.2012.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, părțile nu și-au administrat decât proba cu înscrisuri, martorii propuși neputând fi audiați din cauza neprezentării în instanță.
Raportat la actele depuse de către părți și în deosebi cele depuse de către intimat, instanța apreciază că nu există probe cu privire la vinovăția petentului.
Întrucât petentul susține că nu a fost în ziua respectivă în pădure și nu a tăiat lemne, acesta nu poate fi obligat să facă dovada acestui fapt negativ, sarcina probei revenind organului constatator.
Or, în afară de procesul-verbal de contravenție care se bucură doar de o prezumție relativă de adevăr, alte probe nu există.
Deși contravențiile reținute în sarcina petentului se referă la tăiere ilegală și sustragere de material lemnos, nu există dovada că acest material lemnos a fost găsit la domiciliul petentului sau asupra lui în timp ce îl sustrăgea, deși în sesizarea penală agentul constatator arată că materialul lemnos se află la domiciliile contravenienților sau al persoanelor care l-au cumpărat.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator cantitatea de material lemnos sustrasă și cum a stabilit valoarea prejudiciului în funcție de care se face încadrarea juridică a faptei, mai ales că din sesizarea penală făcută de acesta, rezultă că petentul a acționat împreună cu alte 20-30 de persoane.
Prin urmare, instanța reține că deși intimatul putea face dovada contravențiilor săvârșite de către petent, prin probe care să dovedească existența la domiciliul acestuia a materialului lemnos tăiat sau vânzarea către alte persoane a acestui material lemnos, probe în funcție de care instanța să poată stabili că într-adevăr petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lui, astfel de probe nu au fost făcute și în consecință nu există dovada vinovăției petentului și a săvârșirii faptelor reținute în sarcina lui.
III.Prin sentința civilă nr. 825/20.02.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. M. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași, a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/11.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul C. M. a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 26.02.2012, în jurul orei 15:30, a tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi a câte 2000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 11.03.2012 în lipsa contravenientului.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că nu există probe concludente cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
Astfel, se reține în procesul-verbal de contravenție că petentul a săvârșit contravenția în ziua de 26.02.2012, iar prin întâmpinare se arată că petentul a fost prins în timp ce săvârșea fapta contravențională.
Cu toate acestea, în plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție, acesta arată că pe data de 26.02.2012, în timp ce făcea serviciul de pază, a descoperit în pădure circa 40 arbori tăiați ilegal, o parte din materialul lemnos fiind sustras, iar o parte abandonat.
Următoarele mențiuni ale agentului constatator se referă la zilele de 28.02, 29.02, 1.03 și 2.03.2012.
Prin urmare, rezultă foarte clar din această sesizare că, agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea contravenției de către petent în ziua de 26.02.2012 ci, a descoperit doar urmările săvârșirii unei contravenții.
În baza căror probe a stabilit agentul constatator cine a tăiat copacii în ziua respectivă și dacă au fost mai multe persoane așa cum se arată în sesizarea adresată poliției, cât a tăiat fiecare, nu se știe pentru că nu s-au depus niciun fel de probe în acest sens.
Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției, el nu este însoțit de nicio documentație din care să rezulte modalitatea în care agentul constatator a stabilit vinovăția petentului. Nu s-au luat declarații de martori, nu s-au făcut verificări la domiciliul petentului pentru a se găsi materialul lemnos, nu a fost confiscat material lemnos.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator prejudiciul produs de către petent prin fapta reținută în sarcina lui.
Instanța opinează că probele în dovedirea vinovăției petentului trebuiau făcute de către intimat, dată fiind natura contravenției. A impune petentului să dovedească că nu a tăiat lemne din pădure într-o zi oarecare sau că în ziua respectivă nu a fost în pădure, reprezintă în opinia instanței o sarcină excesivă, comparativ cu posibilitățile probatorii efective de care se poate folosi intimatul.
Prin urmare, instanța reține față de cele arătate mai sus că, nu există dovada săvârșirii fapte contravenționale de către petent, că prezumția relativă de nevinovăție a acestuia nu a fost răsturnată.
IV.Prin sentința civilă nr. 1785 din 17.04.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. M. în contradictoriu cu intimatul Ocolul Silvic Bisericesc Iași, a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/14.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul B. M. a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 12.02.2012, în jurul orei 15:00, a tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi a câte 2000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 14.03.2012 în lipsa contravenientului.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că nu există probe concludente cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
Astfel, se reține în procesul-verbal de contravenție că petentul a săvârșit contravenția în ziua de 12.02.2012, iar prin întâmpinare se arată că petentul a fost prins în timp ce săvârșea fapta contravențională.
Cu toate acestea, în plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție, acesta arată că pe data de 26.02.2012, în timp ce făcea serviciul de pază, a descoperit în pădure circa 40 arbori tăiați ilegal, o parte din materialul lemnos fiind sustras, iar o parte abandonat.
Următoarele mențiuni ale agentului constatator se referă la zilele de 28.02, 29.02, 1.03 și 2.03.2012.
Prin urmare, rezultă foarte clar din această sesizare că, agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea contravenției de către petent în ziua de 12.02.2012, ci, a descoperit doar urmările săvârșirii unei contravenții.
În baza căror probe a stabilit agentul constatator cine a tăiat copacii în ziua respectivă, cât a tăiat efectiv petentul nu se știe pentru că nu s-au depus niciun fel de probe în acest sens.
Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției, el nu este însoțit de nicio documentație din care să rezulte modalitatea în care agentul constatator a stabilit vinovăția petentului. Nu s-au luat declarații de martori, nu s-au făcut verificări la domiciliul petentului pentru a se găsi materialul lemnos, nu a fost confiscat material lemnos.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator prejudiciul produs de către petent prin fapta reținută în sarcina lui.
Instanța opinează că probele în dovedirea vinovăției petentului trebuiau făcute de către intimat, dată fiind natura contravenției. A impune petentului să dovedească că nu a tăiat lemne din pădure într-o zi oarecare sau că în ziua respectivă nu a fost în pădure, reprezintă în opinia instanței o sarcină excesivă, comparativ cu posibilitățile probatorii efective de care se poate folosi intimatul.
Prin urmare, instanța reține față de cele arătate mai sus că, nu există dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent, că prezumția relativă de nevinovăție a acestuia nu a fost răsturnată.
V. Prin sentința civilă nr. 826/20.02.2014, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. T. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași.
A anulat procesul-verbal de contravenție nr._/11.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 26.02.2012, în jurul orei 15:30, a tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi a câte 2000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 11.03.2012 în lipsa contravenientului.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că nu există probe concludente cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
Astfel, se reține în procesul-verbal de contravenție că petentul a săvârșit contravenția în ziua de 26.02.2012, iar prin întâmpinare se arată că petentul a fost prins în timp ce săvârșea fapta contravențională.
Cu toate acestea, în plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție, acesta arată că pe data de 26.02.2012, în timp ce făcea serviciul de pază, a descoperit în pădure circa 40 arbori tăiați ilegal, o parte din materialul lemnos fiind sustras, iar o parte abandonat.
Următoarele mențiuni ale agentului constatator se referă la zilele de 28.02, 29.02, 1.03 și 2.03.2012.
Prin urmare, rezultă foarte clar din această sesizare că, agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea contravenției de către petent în ziua de 26.02.2012 ci, a descoperit doar urmările săvârșirii unei contravenții.
În baza căror probe a stabilit agentul constatator cine a tăiat copacii în ziua respectivă și dacă au fost mai multe persoane așa cum se arată în sesizarea adresată poliției, cât a tăiat fiecare, nu se știe pentru că nu s-au depus niciun fel de probe în acest sens.
Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției, el nu este însoțit de nicio documentație din care să rezulte modalitatea în care agentul constatator a stabilit vinovăția petentului. Nu s-au luat declarații de martori, nu s-au făcut verificări la domiciliul petentului pentru a se găsi materialul lemnos, nu a fost confiscat material lemnos.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator prejudiciul produs de către petent prin fapta reținută în sarcina lui.
Instanța opinează că probele în dovedirea vinovăției petentului trebuiau făcute de către intimat, dată fiind natura contravenției. A impune petentului să dovedească că nu a tăiat lemne din pădure într-o zi oarecare sau că în ziua respectivă nu a fost în pădure, reprezintă în opinia instanței o sarcină excesivă, comparativ cu posibilitățile probatorii efective de care se poate folosi intimatul.
Prin urmare, instanța reține față de cele arătate mai sus că, nu există dovada săvârșirii fapte contravenționale de către petent, că prezumția relativă de nevinovăție a acestuia nu a fost răsturnată,
VI.Prin sentința civilă nr. 827/20.02.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul O. F. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași.
A anulat procesul-verbal de contravenție nr._/11.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 26.02.2012, în jurul orei 15:30, a tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi a câte 2000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 11.03.2012 în lipsa contravenientului.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că nu există probe concludente cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
Astfel, se reține în procesul-verbal de contravenție că petentul a săvârșit contravenția în ziua de 26.02.2012, iar prin întâmpinare se arată că petentul a fost prins în timp ce săvârșea fapta contravențională.
Cu toate acestea, în plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție, acesta arată că pe data de 26.02.2012, în timp ce făcea serviciul de pază, a descoperit în pădure circa 40 arbori tăiați ilegal, o parte din materialul lemnos fiind sustras, iar o parte abandonat.
Următoarele mențiuni ale agentului constatator se referă la zilele de 28.02, 29.02, 1.03 și 2.03.2012.
Prin urmare, rezultă foarte clar din această sesizare că, agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea contravenției de către petent în ziua de 26.02.2012 ci, a descoperit doar urmările săvârșirii unei contravenții.
În baza căror probe a stabilit agentul constatator cine a tăiat copacii în ziua respectivă și dacă au fost mai multe persoane așa cum se arată în sesizarea adresată poliției, cât a tăiat fiecare, nu se știe pentru că nu s-au depus niciun fel de probe în acest sens.
Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției, el nu este însoțit de nicio documentație din care să rezulte modalitatea în care agentul constatator a stabilit vinovăția petentului. Nu s-au luat declarații de martori, nu s-au făcut verificări la domiciliul petentului pentru a se găsi materialul lemnos, nu a fost confiscat material lemnos.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator prejudiciul produs de către petent prin fapta reținută în sarcina lui.
Instanța opinează că probele în dovedirea vinovăției petentului trebuiau făcute de către intimat, dată fiind natura contravenției. A impune petentului să dovedească că nu a tăiat lemne din pădure într-o zi oarecare sau că în ziua respectivă nu a fost în pădure, reprezintă în opinia instanței o sarcină excesivă, comparativ cu posibilitățile probatorii efective de care se poate folosi intimatul.
Prin urmare, instanța reține față de cele arătate mai sus că, nu există dovada săvârșirii fapte contravenționale de către petent, că prezumția relativă de nevinovăție a acestuia nu a fost răsturnată.
VII.Prin sentința civilă nr. 1784/17.04.2013, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. D. în contradictoriu cu Ocolul Silvic Bisericesc Iași.
A anulat procesul-verbal de contravenție nr._/14.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul I. D. a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 14.03.2012, în jurul orei 15:00, a tăiat fără drept arbori din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași și a sustras materialul rezultat.
Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea 171/2010 și sancționate cu două amenzi a câte 2000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 14.03.2012 în lipsa contravenientului.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că nu există probe concludente cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
Astfel, se reține în procesul-verbal de contravenție că petentul a săvârșit contravenția în ziua de 14.03.2012, iar prin întâmpinare se arată că petentul a fost prins în timp ce săvârșea fapta contravențională.
Cu toate acestea, în plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție, acesta arată că pe data de 26.02.2012, în timp ce făcea serviciul de pază, a descoperit în pădure circa 40 arbori tăiați ilegal, o parte din materialul lemnos fiind sustras, iar o parte abandonat.
Următoarele mențiuni ale agentului constatator se referă la zilele de 28.02, 29.02, 1.03 și 2.03.2012. Despre data de 4.03.2012 nu se face nicio mențiune.
În baza căror probe a stabilit agentul constatator cine a tăiat copacii în ziua respectivă și cât a tăiat efectiv petentul nu se știe pentru că nu s-au depus niciun fel de probe în acest sens.
Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției, el nu este însoțit de nicio documentație din care să rezulte modalitatea în care agentul constatator a stabilit vinovăția petentului. Nu s-au luat declarații de martori, nu s-au făcut verificări la domiciliul petentului pentru a se găsi materialul lemnos, nu a fost confiscat material lemnos.
În atare situație se pune întrebarea cum a stabilit agentul constatator prejudiciul produs de către petent prin fapta reținută în sarcina lui.
Instanța opinează că probele în dovedirea vinovăției petentului trebuiau făcute de către intimat, dată fiind natura contravenției. A impune petentului să dovedească că nu a tăiat lemne din pădure într-o zi oarecare sau că în ziua respectivă nu a fost în pădure, reprezintă în opinia instanței o sarcină excesivă, comparativ cu posibilitățile probatorii efective de care se poate folosi intimatul.
Prin urmare, instanța reține față de cele arătate mai sus că, nu există dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent, că prezumția relativă de nevinovăție a acestuia nu a fost răsturnată.
Împotriva acestor sentințe a declarat apel ASOC. SILVICĂ B. IAȘI -OCOLUL SILVIC BISERICESC IAȘI, pentru următoarele motive:
1.În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă, solicită a se observa faptul că instanța de fond nu a indicat considerentele de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă.
2.Așa cum a stabilit și instanța de fond, sub aspectul legalității, vă rugăm să observați faptul că procesul - verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat, în mod eronat, luând în considerare, ca mijloc de probă, plângerea adresată de către agentul constatator organelor de poliție.
A) Este evident faptul că petentul a fost prins, în sensul că a fost observat în timp ce săvârșea fapta contravențională deoarece, în caz contrar, nu se mai întocmea procesul - verbal de contravenție. Așadar, petentul a fost observat de agentul constatator și de un martor numit B. R., dar de la distanță, iar când au ajuns la locul faptei aceștia deja fugiseră.
În ceea ce privește afirmația instanței de fond: „Deși procesul - verbal de contravenție a fost încheiat la o dată ulterioară datei la care pădurarul a constatat săvârșirea contravenției", apreciază că agentul constatator a întocmit procesul - verbal de contravenție în termen legal și util, conform dispozițiilor art. 13 alineatul (1) din O.G. 2/2001: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
În principal, solicită emiterea adresei Poliției Orașului Negrești și/sau Parchetului de pe lângă Judecătoria V., prin care să solicite lămuriri cu privire la aceste aspecte, din primele cercetări efectuate sau pentru a afla stadiul acestor cercetări.
B) Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în privința faptelor constatate în mod nemijlocit de agenții constatatori. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție a contravenienților nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei, Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Concret, solicită să aibă în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011. Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasa, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
În contextul celor statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza de față, a fost respectat dreptul la un proces echitabil al petentului, iar in lipsa altor probe, instanța nu poate decât să dea eficiență unicului mijloc de probă administrat, și anume procesului-verbal de contravenție contestat, din care rezultă că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Textul art. 34 al. 1 din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Este cunoscut faptul că la nivelul instanțelor din România există o practică judiciară neunitară în ceea ce privește acest aspect, dar, în speța de față (contravenția constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale) sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple (art. 1203 Vechiul Cod civil, prezumții judiciare în Noul cod de procedură civilă), astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția. Acesta este un aspect distinct de aplicare automată a art. 1169 Vechiul Cod civil, care se referă la situația în care se pornește de la ideea preconcepută, înainte de administrarea oricărei probe, că actul sancționator face dovada și a vinovăției persoanei sancționate.
Mai mult decât toate aceste argumente întemeiate, solicită să observe faptul că, prin plângerea formulată, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul - verbal, acesta nu a făcut dovada contrară acestor observații și nici dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, conform art. 11 din OG nr. 2/2001. Așadar, în sprijinul său putea să prezinte mijloace de probe care să dovedească faptul că, în ziua comiterii faptei nu se afla în acel loc, în acel interval orar. Dar, petentul nu poate prezenta astfel de probe deoarece, în mod indubitabil, acesta a săvârșit contravenția consemnată de agentul constatator, în procesul-verbal de contravenție.
C) Instanța de fond nu a audiat pe martorul asistent B. R.. Astfel, vă rugăm să emiteți un mandat de aducere cu executare efectivă pe numele acestuia, pentru ca această cauză să fie judecată în mod echitabil, în conformitate cu art. 6 punctul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept: invocă art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 3041 C.p.c; art. 17 din OG 2/2011; art. 8 (1) lit. „a" și „b", art. 8 (2) lit. „c" din Legea 171/2010.
În concluzie, solicită admiterea recursului,respingerea plângerilor contravenționale, ca fiind neîntemeiate și menținerea Proceselor-verbale de constatare a contravenției silvice, ca fiind temeinice și legale.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 28 octombrie 2013, dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1979/08.05.2013 de către Judecătoria V., dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 825/20.02.2013 de către Judecătoria V., dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1785/17.04.2013 de către Judecătoria V., dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 826/20.02.2013 de către Judecătoria V., dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 827/20.02.2013 de către Judecătoria V., dosarul nr._, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1784/17.04.2013 de către Judecătoria V., au fost conexate la dosarul nr._ (toate dosarele aflându-se în stadiul procesual recurs).
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 840//P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
Prin Decizia civilă nr. 1287/R din 4.11.2013 pronunțată de Tribunalul V., au fost admise recursurile formulate de Ocolul Silvic Bisericesc Iași împotriva sentințelor civile nr. 824/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria V. (dosar nr._ ), nr. 1979/8.05.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 825/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1785/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 826/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 827/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1784/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), care au fost casate în integralitate.
Cauza a fost reținută spre rejudecare, fiind citați în calitate de martor B. R. (audiat la termenul de judecată din 6 octombrie 2014), G. M. (audiat la termenul de judecată din 10 martie 2014), B. M. (nu a fost găsit la domiciliu, adresă la care nu a fost identificată vreo altă persoană care să ofere relații cu privire la martor), I. M. (audiat la termenul de judecată din 6 octombrie 2014) și G. G. (la termenul de judecată din 5.05.2014, s-a dispus ca să nu mai fie audiat, întrucât este plecat în Italia și nu i se cunoaște domiciliul).
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentințele primei instanțe, Tribunalul retine următoarele:
În primul rând, nu poate fi primit motivul de apel conform căruia instanța de fond nu a indicat considerentele de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției au fost întocmite în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și domiciliul; faptele săvârșite; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că intimații sunt vinovați de săvârșirea faptelor contravenționale imputate de către agentul constatator.
În cauză, s-a efectuat cercetarea acestor fapte de către P. de pe lângă Judecătoria V. sub aspectul săvârșirii de către intimați a infracțiunilor de tăieri ilegale și sustragere fără drept de arbori, prevăzute de art. 108 și art. 110 din Legea 46/2008 (dosarul nr. 840/P/2012, la care a fost conexat și dosarul nr. 883/P/2012).
Prin referatul din 28.02.2013, Inspectoratul de Poliție al Județului V. – Secția 6 Rurală Negrești a propus neînceperea urmăririi penale față de intimați.
S-a reținut că – la data de 05.03.2012, pădurarul B. P. a sesizat faptul că mai multe persoane au tăiat și sustras mai mulți arbori din pădurea Cantonului Silvic P.. Din sesizarea pădurarului, reiese că tăierile și sustragerile de material lemnos au avut loc în perioada 25.02._12, timp în care au fost sustrași un număr de 1.795 de arbori, totalizând 122,907 mp de material lemnos în valoare de 20.349,83 lei.
Pădurarul B. P. a individualizat cantitatea de material lemnos pentru fiecare autor în parte, întocmind pentru fiecare proces-verbal de constatare a contravenției.
Se concluzionează că pădurarul a individualizat cantitatea de material lemnos pentru fiecare autor în parte, din evaluare rezultă că fapta este contravenție, dar nu există elemente de coautorat.
Prin Rezoluția nr. 840/P/2012 din 24.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile mai sus menționate (fila 343 dosar nr. 840/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.).
Ulterior s-a dispus de P.-Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. respingerea plângerii formulate de organul constatator împotriva acestei Rezoluții, prin Rezoluția nr. 649/II/2/2013 din 22.05.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria V. (fila 342 dosar nr. 840/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.).
S-a reținut, în esență, că soluția propusă și motivarea organului de cercetare penală sunt corecte. Din probatoriul administrat, nu reiese că făptuitorii au sustras și tăiat arborii în baza unei înțelegeri prealabile și în aceleași împrejurări, că au cooperat, săvârșind în același timp acte de executare nemijlocită ori acțiuni de a ajuta sau de a înlesni, în orice mod, pentru a își însuși materialul lemnos într-o cantitate de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Fiind audiat, la termenul de judecată din 6 octombrie 2014, B. R. a arătat că fiecare dintre intimați este vinovat. A menționat că intimații au intrat abuziv în pădurea Ocolului Silvic Bisericesc Iași, de unde au sustras lemne. A menționat că i-a văzut personal cum tăiau lemne și cum le-au dus cu căruța. (fila 204 dosar instanța de control judiciar).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, B. R. a arătat că, în data de 26.02.2012, în jurul orelor 14.00, împreună cu B. P., Gîtîlan G. și B. M. au mers în patrulare în pădurea pe care B. P. o are în pază și administrare, care se întinde pe o suprafață de 250 de hectare în satele Băbușa, P. și Mănăstirea Mălinești. În pădure, au ajuns în jurul orelor 15.00, respectiv în punctul Chetrărie, deasupra satului P., unde la o distanță de aproximativ 50 de metri au văzut persoane din satul P. și punctul Capul Dealului, care aveau asupra lor topoare și drujbe și care sustrăgeau material lemnos din pădurea Ocolului Silvic Bisericesc. Au stat ascunși în pădure, fără să intervină, deoarece era un grup de 40 de persoane, aflate în stare de ebrietate. I-a recunoscut, printre alții, pe B. M., I. V., I. I., C. V. și C. T., I. C. și alții din satul P., I. R., I. D., I. P., B. M., C. M., din punctul Capul Dealului, și alții care au fost trecuți în plângerea formulată de B. P. la poliție.
Aceștia se foloseau de cai pentru a căra, prin târâre, lemnele la domiciliul lor.
Arată, că alături de celelalte persoane, a stat două ore în pădure, dar văzând că persoanele care sustrăgeau lemne nu pleacă, au mers spre satul Băcești, la domiciliu. Din pădure, B. P. a sunat organele de poliție și pe șeful de district, G. M., care i-a spus să ia măsurile legale cu privire la persoanele aflate în pădure.
În data de 28.02.2012, personal a mers în pădure cu B. P., și în pădurea respectivă erau persoane la tăiat material lemnos.
În data de 29.02.2012, a mers în pădure pentru a vedea ce mai este pe acolo și a constatat că persoane din satul P. și din Capul Dealului, se aflau la tăiat material lemnos. Nu a intervenit deoarece era singur, însă l-a sunat pe B. P., relatându-i cele constatate. A plecat din pădure în jurul orelor 18.00, persoanele respective rămânând la tăiat lemne.
În data de 02.03.2012, în jurul orelor 9.00, împreună cu B. P., G. M. au mers în zonă pentru evaluarea pagubei produse. B. P. și G. M. s-au apucat de inventariat cioatele, iar el a mers mai sus, unde a văzut arborii doborîți trași de cai, stivuiți de către numiții B. M., I. V., B. V., F. A., C. V. și C. T., Ș. B. și Ș. M.. Aceștia, când l-au văzut, au abandonat materialul lemnos și au fugit către satul P..
În data de 03.03.2012, a mers din nou în pădure, împreună cu B. P., G. M. și inginerul A., în jurul orelor 10.00, pentru a inventaria cioatele rămase. (filele 125-126 dosar nr. 840/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, B. P. a arătat că, în data de 26.02.2012, în jurul orelor 13.30, împreună cu B. R., Gîtîlan G. și B. M. au mers în patrulare în pădurea pe care o are în pază în zona satului P.. Ajungând acolo, a observat de la circa 100 de metri, un grup mare de persoane care aveau asupra lor unelte tăietoare, și cai pe care îi foloseau la tractarea materialului lemnos. A rămas la o distanță de aproximativ 100-150 de metri și i-a recunoscut pe F. C., F. C. și F. P. și alții din satul P. și pe numiții I. R., D., I. și P. și alții din zona Capul Dealului, care au fost trecuți în plângerea formulată la poliție.
A rămas la distanță, într-o poieniță, până au plecat din pădure în jurul orelor 16, întrucât erau în stare de ebrietate și îi era frică. După ce au plecat persoanele respective, a mers în zonă, unde a constatat existența mai multor cioate făcute de ei. I-a anunțat, de la fața locului, pe G. M., șeful de district, și pe A. C., inginerul de la Ocolul Silvic Bisericesc, cu atribuții pe linie de pază, care l-au îndrumat către organele de poliție.
În ziua de 28.02.2012, în jurul orelor 10.30, a mers în aceeași zonă de pădure, de unde fuseseră sustrași arborii, și a constatat că, în pădure, se află iarăși aceleași persoane din satul P. și capul Dealului. Aceștia tăiau arbori și îi transportau trași cu cai.
În data de 29.02.2012, a fost anunțat de B. R. că în pădure se află persoane din satul P. și din Capul Dealului, la tăiat material lemnos. În data de 01.03.2012, în jurul orelor 13.00, a plecat în patrulare singur pe raza pădurii aflată în zona satului P. și a văzut persoane care sustrăgeau material lemnos, însă nu a intervenit deoarece a fost amenințat de acestea, anunțându-l însă pe G. M..
În data de 02.03.2012, în jurul orelor 8.30, împreună cu B. R. și G. M. au mers în zonă pentru evaluarea pagubei produse (inventarierea cioatelor). De la o distanță de 100 de metri, i-a văzut pe numiții B. M., I. V. și F. A. care sustrăgeau material lemnos prin târâre cu calul. Văzându-l, acestea au abandonat materialul lemnos. Pe timpul inventarierii, avenit și inginerul responsabil pe paza pădurii, cu care a mers la C. A. G., C. V. și F. C., fără a intra în curți dar observând în curțile respective material lemnos de esență stejar. Acesta putea proveni din pădurea păzită de el, întrucât existau urme pe zăpadă de târâre din pădure a păzită de el și până în curtea lor.
În data de 03.03.2012, a mers din nou în pădure, împreună cu B. R., G. M. și inginerul A., în jurul orelor 10.00, pentru a inventaria cioatele rămase. A constatat 1375 de cioate făcute de persoanele enumerate în plângerea depusă la poliție.
Mai arată că, cu două zile înainte de constatarea pagubei, a mers în patrulare în zona respectivă, de unde s-a sustras materialul lemnos și nu a constatat nici un arbore lipsă. (filele 127-129 dosar nr. 840/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.).
Fiind audiat, la termenul de judecată din 10 martie 2014, G. M. a arătat că i s-a raportat de către B. P. că intimații au tăiat, în mod nelegal, copacii. I s-a relatat că fiecare ar fi tăiat întro-zi 30-40 de copaci. B. P. a luat la cunoștință de aceste aspecte din deplasările efectuate în teren. B. P. i-a relatat că i-a văzut pe intimați personal tăind copacii în datele de 26 februarie 2012, 28 februarie 2012 și 4 martie 2012. Martorul a mai precizat că s-au găsit lemne la intimați, care ar fi putut proveni din tăierile efectuate (fila 91 dosar instanța de control judiciar).
Fiind audiat, la termenul de judecată din 6 octombrie 2014, I. M. a arătat că a auzit că intimații vindeau lemne, deși nu dețineau suprafețe de pădure. (fila 205 dosar instanța de control judiciar).
Relevante sunt, sub aspectul vinovăției intimaților și – fișele de evaluare a pagubei (filele 21, 96, 154 pentru intimatul O. F., 157 pentru intimatul C. T., 220 pentru intimatul C. M., 225 pentru intimatul I. I., 229 pentru intimatul I. D., 232 pentru intimatul I. Rubinel, 253 pentru intimatul B. M. dosar nr. 840//P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.), planșele fotografice (filele 22-93 dosar nr. 840//P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 94-95 dosar nr. 840//P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.), planșele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 05.03.2012 (filele 98-104 dosar nr. 840//P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.).
Față de considerentele anterior expuse, va admite recursurile formulate de Ocolul Silvic Bisericesc Iași împotriva sentințelor civile nr. 824/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria V. (dosar nr._ ), nr. 1979/8.05.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 825/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1785/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 826/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 827/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1784/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), pe care le va modifica in tot, în sensul că:
Rejudecând,
I.Va respinge plângerea contraventională formulată de I. C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/14.03.2012, ., pe care îl va menține.
II.Va respinge plângerea contraventională formulată de I. I. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2013, pe care îl va menține.
III.Va respinge plângerea contraventională formulată de C. M. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . NR._/11.03.2012, pe care îl va menține.
IV.Va respinge plângerea contravențională formulată de B. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2012, pe care îl va menține.
V.Va respinge plângerea contravențională formulată de C. T. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2012, pe care îl va menține.
VI.Va respinge plângerea contraventională formulată de O. F. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2012, pe care îl va menține.
VII.Va respinge plângerea contraventională formulată de I. D., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2012, pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Ocolul Silvic Bisericesc Iași împotriva sentințelor civile nr. 824/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria V. (dosar nr._ ), nr. 1979/8.05.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 825/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1785/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 826/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 827/20.02.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), nr. 1784/17.04.2013 a Judecătoriei V. (dosar nr._ ), pe care le modifică in tot, în sensul că:
Rejudecând,
I.Respinge plângerea contraventională formulată de I. C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/14.03.2012, ., pe care îl menține.
II.Respinge plângerea contraventională formulată de I. I. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2013, pe care îl menține.
III.Respinge plângerea contraventională formulată de C. M. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2012, pe care îl menține.
IV.Respinge plângerea contravențională formulată de B. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2012, pe care îl menține.
V.Respinge plângerea contravențională formulată de C. T. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2012, pe care îl menține.
VI.Respinge plângerea contraventională formulată de O. F. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2012, pe care îl menține.
VII.Respinge plângerea contraventională formulată de I. D., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2012, pe care îl menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, E.-G. A. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, A. D. |
Red. A.C.
Tehnored. A.D.
ex./30 Octombrie 2014
Judecătoria V. – judecător C. P.
← Plângere contravenţională. Decizia nr. 852/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 375/2014. Tribunalul... → |
---|