Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 645/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 645/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1308/89/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 645/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Grefier O. P.
Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamanta U. G. (fostă C.), domiciliată în ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul S. L. M.,cu domiciliul procesual ales în ., jud. V. (la fam. U. P.), având ca obiect recunoaștere hotărâre străină - exequator.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că este primul termen de judecată, procedura este legal îndeplinită, s-a solicitat judecata în lipsă.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta personal, identificată cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind pârâtul.
Verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, în temeiul art. 1098 alin. 1 C.pr.civilă.
Instanța constată încheiată cercetarea procesului și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare, conf. art. 395 C.pr.civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2014, sub nr._, reclamanta U. G. (fostă C.) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. L. M., recunoașterea pe teritoriul României a Decretului nr. 754/212 RR al Tribunalului însărcinat cu înregistrarea minorilor din Venezia - Italia, de schimbare a numelui minorului C. L. născut la data de 12.07.2007, prin care s-a dispus ca minorul să poarte numele patern prin înlocuirea celui matern .
În motivare, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr.202/24.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între ea și numitul C. M., precum și revenirea ei la numele avut anterior, respectiv U.. Sentința civilă a rămas definitivă la 11.04.2007.
A arătat reclamanta că, fiind plecată în Italia, nu s-a putut întoarce în România să-și schimbe cartea de identitate, conform sentinței de divorț. "
La data de 12.07.2007, în localitatea Legnago V. din Italia, a dat
naștere unui copil cu numele C. L.- pentru care autoritățile
străine i-au eliberat Certificatul de naștere pe care l-am transcris în România sub
. nr._ din 23 mai 2008.
La data de 23 iulie 2012, Primăria din Villafranca di V. a transcris în actul de naștere al minorului în partea a II-a . Decretul nr. 754/212 RR de schimbare a numelui minorului C. L. născut la data de 12.07.2007 prin care s-a dispus ca „minorul să poarte numele patern prin înlocuirea celui matern ".
Acest Decret a fost trimis conform uzului de către Tribunalul însărcinat cu înregistrarea minorilor din Venezia, Primăriei din Villafranca di V., deoarece nu se comunică niciodată părinților minorului.
După transcrierea Decretului, Primăria mai sus menționată i-a eliberat Partea a II a . a actului de naștere al minorului cu care a venit în România pentru a se face mențiunea cuvenită.
Astfel, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrația Bazelor de Date mi-a solicitat ca acest Decret să fie recunoscut de instanța română, conform Capitolului 1 art.l al.3 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 2201 din 27.11.2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și materia răspunderii părintești.
Autoritățile străine i-au refuzat solicitarea mea de a obține o copie a Decretului, motivând verbal că acesta nu se eliberează părinților minorului. Același refuz l-a primit și de la Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, unde a cerut sprijin.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus următoarele acte, în copie: Certificat naștere U. G., Sentința civilă nr.202/24.01.2007 a Judecătoriei Bârlad, Carte identitate U. G., Carte identitate S. L. M., Certificat naștere C. L. – minor, Extras rezumativ din Registrul actelor de naștere pentru minorul S. L. - Primăria din Sanguinetto Provincia V. Italia + partea a II a ., Răspuns Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrația Bazelor de Date - Ministerul Afacerilor Externe.
Prin precizările depuse în urma comunicării cererii de chemare în judecată, pârâtul S. L. M. a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei.
Analizând cererea din perspectiva înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge în consecință:
În fapt, până la data de 11.04.2007 (data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț), reclamanta U. G. a fost căsătorită cu numitul C. M.. La data de 12.07.2007, în Italia, reclamanta a dat naștere minorului C. L., fiindu-i eliberat de către autoritățile italiene certificatul de naștere, transcris în România sub . nr._/23.05.2008, având ca tată pe fostul soț al mamei.
La data de 23 iulie 2012, Primăria din Villafranca di V. a transcris în actul de naștere al minorului în partea a II-a . Decretul nr. 754/212 RR de schimbare a numelui minorului C. L. născut la data de 12.07.2007 prin care s-a dispus ca „minorul să poarte numele patern prin înlocuirea celui matern ".
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită a se da eficiență, pe teritoriul României, Decretului nr. 754/212 RR de schimbare a numelui minorului C. L., în sensul de atribuire a numelui de S., ca urmare a recunoașterii filiației acestuia de către pârâtul din prezenta cauză.
În drept, instanța reține în primul rând că, potrivit art.1 alin.(3) lit.a) și c) din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului Europei privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, acesta nu se aplicăstabilirii sau contestării filiației și nici numelui și prenumelui copilului.
Cauza are a fi soluționată exclusiv prin prisma dispozițiilor de ordin procedural, cuprinse în Titlul III al Codului de procedură civilă. Astfel, potrivit art.1096 C., „(1) Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
(2) Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.
Reține astfel instanța că cele statuate în cuprinsul Decretului nr. 754/212 RR pronunțat de Tribunalul însărcinat cu înregistrarea minorilor din Venezia, încalcă ordinea publică de drept internațional privat român.
Conform art.2.603 Noul cod civil (aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art.207 din Legea nr.71/2011), privind legea aplicabilă filiației copilului din căsătorie, „ (1) Filiația copilului din căsătorie se stabilește potrivit legii care, la data când s-a născut, cârmuiește efectele generale ale căsătoriei părinților săi.
(2) Dacă, înainte de nașterea copilului, căsătoria părinților a încetat sau a fost desfăcută, se aplică legea care, la data încetării sau desfacerii, îi cârmuia efectele.
(3) Legea arătată se aplică, de asemenea, tăgăduirii paternității copilului născut din căsătorie, precum și dobândirii numelui de către copil”.
Așadar, conform dispozițiilor de drept internațional privat, legea aplicabilă în cauză este cea în vigoare la data desfacerii căsătoriei părinților minorului (11.04.2007), respectiv Legea nr.4/1956 – Codul familiei, în prezent abrogat prin Legea nr.287/2009.
Conform art. 53 alin.(2) din Codul familiei (în vigoare și la data nașterii minorului și aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art.47 din Legea nr.71/2011) „Copilul născut după desfacerea, declararea nulității sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie”. Art.414 din Noul Cod civil prevede următoarele: „copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”.
Minorul C. L. s-a născut la data de 12.07.2007, la 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț (11.04.2007).
Față de dispozițiile art.61 din Codul familiei ( „Timpul cuprins între a trei sute și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se socotește de la zi la zi”), rezultă că, din punct de vedere legal, minorul a fost conceput în timpul căsătoriei cu C. M., acesta fiind și motivul pentru care a o operat prezumția de paternitate în favoarea fostului soț al mamei, numele de familie al acestuia fiind atribuit minorului.
Art.51 alin.(2) Codul familiei, aplicabil și în privința filiației față de tată, prevede că, „nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naștere”. În mod similar, dispoziția este reluată în Noul Cod civil, la art.435 alin.(1) (Filiația legal stabilită), respectiv: „atât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație”.
Așadar, prezumția de paternitate este de ordine publică și nu poate fi înlăturată decât pe calea unei acțiuni în tăgadă a paternității (art.54 și 55 Codul familiei), indiferent de orice recunoaștere a filiației pe care ar face un alt bărbat, în dreptul român putând fi recunoscut numai copilul din afara căsătoriei, ceea ce nu este cazul în prezența speță întrucât, în lumina dispozițiilor legale anterior citate, situația juridică a minorului este „din căsătorie”.
Reținând astfel incidența motivelor de refuz al recunoașterii Decretului nr. 754/212 RR pronunțat de Tribunalul însărcinat cu înregistrarea minorilor din Venezia, Italia, prevăzute de art.1096 alin.(19 lit.a) și b) C., Tribunalul V. va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta U. G. (fostă C.), domiciliată în ., jud.V., în contradictoriu cu pârâtul S. L. M., cu domiciliul procesual ales în ., jud. V. (la fam. U. P.), ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2014.
Președinte, A. I. Z. | ||
Grefier, O. P. |
Red.A.I.Z.21.07.2014
Th.A.I.Z./O.P.
4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 375/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul... → |
|---|
