Pretenţii. Decizia nr. 289/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 2910/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 289/R/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant S. M. DE URGENȚĂ "E. B." BÂRLAD, cu sediul în mun. Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul - pârât M. V., domiciliat în Bârlad, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2884/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen legal; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, când instanța, având în vedere că dosarul se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în baza dispozițiilor art. 238 al.1 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție durata de soluționare a cauzei și constatând că în cauză s-a solicitat de către părți judecata cauzei în lipsă, estimează durata procesului la 1 termen de judecată, respectiv cel de astăzi. Față de probele solicitate de către apelantul S. M. de Urgență E. B. Bârlad, respectiv de către intimatul M. V., încuviințează pentru acestea proba cu înscrisurile existente la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei. Nemaifiind cereri noi de discutat, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțate. Ulterior, conform disp. art. 395 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2884/03.12.2013 Judecătoria Bârlad a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru recuperarea sumei de 1922,29 lei reprezentând contravaloare servicii medicale, invocată de pârâtul M. V., prin precizările depuse la dosar .
A respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului M. V. la plata sumei de 1.922,29 lei reprezentând contravaloare servicii medicale și la plata dobânzii legale formulată de reclamantul S. M. de urgență ,,E. B." în contradictoriu cu pârâtul M. V. ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.03.2008, în jurul orei 18,.10 în urma unui eveniment rutier produs pe . din curtea Spitalului M. de Urgență E. B., pe direcția Stadion -Centrul Civic, în care a fost implicată o ambulanță cu nr. de înmatriculare_ a Serviciului de ambulanță Județean V. condusă de pârâtul M. V., a fost accidentat pietonul M. G. care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. Acesta a fost internat în Secția Ortopedie și Traumatologie a Spitalului de Urgență E. B. Bârlad în perioada 31 martoe-10 aprilie 2010, fiindu-i întocmită F.O. nr. 9834.
Pentru asistența medicală acordată părții vătămate M. G. sau fost înregistrate cheltuieli de spitalizare în sumă de 1922,29 lei, așa cum rezultă din decontul depus la dosar.
Evenimentul rutier a făcut obiectul dosarului penal înregistrat cu nr. 1328/P/2008 la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 15.08.2008, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 184 alin.1 și alin. 3 C.pen. față de pârâtul M. V., ca urmare a împăcării părților.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată reclamantului S. M. de urgență E. B., la data de 03.09.2008, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare existentă la dosarul penal.
Prin notificarea din data de 23.02.2011 S. M. de Urgență E. B. a solicitat pârâtului M. V., să se prezinte la data de 25.03.2011 la sediul spitalului pentru achitarea sumei de 1.922,285 la casieria unității
În ceea ce privește legea aplicabilă, potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Art. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Art. 3 stabilește că, termenul prescripției este de 3 ani.
Potrivit art. 7 prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar art. 8 statuează că, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția(…);
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, în scopul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că excepția era întemeiată, pentru următoarele considerente:
Regula referitoare la începutul prescripției extinctive este stabilită, în ceea ce privește drepturile de creanță izvorâte din fapte ilicite, atât de art. 8 din Decretul 167/1958, cât și de art. 2528 C. civ, ca fiind momentul în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Regula se caracterizează prin stabilirea a două momente alternative de la care prescripția poate începe să curgă și anume, pe de o parte, momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și acelui care răspunde de ea, iar pe de altă parte, momentul obiectiv al datei la care păgubitul putea ori trebuia să cunoască aceste elemente.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezulta că, reclamantul a cunoscut paguba produsă prin fapta ilicită a pârâtului, la momentul internării victimei faptei ilicite, prin întocmirea decontului privind cheltuielile de spitalizare, iar pe cel care răspunde de ea, respectiv pe pârâtul M. V., la momentul la care i-a fost comunicată Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 15.08.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad prin care dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 184 alin.1 și alin. 3 C.pen. față de pârâtul M. V., respectiv la data de 03.09.2008.
În raport de momentul începerii cursului prescripției dreptului material la acțiune - 03.09.2008, față de dispozițiile art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, instanța a apreciat că erau aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și nu dispozițiile Noului cod civil, astfel cum a invocat reclamantul.
Întrucât prescripția extinctivă sub imperiul Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă este reglementată de norme de ordine publică și nu de ordine privată -potrivit Noului cod Civil, excepția prespripției dreptului material la acțiune este o excepție absolută, care poate fi invocată, în orice stare a pricinii, inclusiv de instanță, din oficiu. Prin urmare, apreciază instanța, faptul că pârâtul a invocat excepția prescripției la al patrulea termen de judecată nu prezintă elevanță și nu conduce la decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția.
În raport de momentul începerii cursului prescripției dreptului material la acțiune - 03.09.2008, acțiunea reclamantului era introdusă după un interval de timp ( 03.06.2013) mai mare de 3 ani.
Instanța a mai reținut că, sub imperiul Decretului 167/1958, cauzele de întrerupere a cursului prescripției sunt: recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și introducerea unei cereri de chemare în judecată. Cauzele de întrerupere sunt legale, limitative și produc efecte de drept.
Notificarea nr. 2973 din data de 23.02.2011 a reclamantului S. M. de urgență E. B. nu poate fi considerată un act de întrerupere a prescripției extinctive, pentru că nu provine de la cel în folosul căruia curge prescripția, în speță de la pârâtul M. V., pe de o parte, iar atitudinea tacită a pârâtului nu poate fi considerată recunoaștere, pe de altă parte.
Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie neîndoielnică, dedusă din împrejurări neechivoce, împrejurări ce nu au fost dovedite.
Întrucât reclamantul a introdus prezenta acțiune după mai mult de 3 ani de la data când a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, instanța a apreciat că, dreptul material la acțiunea pentru repararea pagubei în cuantum de 1922,285 lei și la dobânda legală aferentă creanței invocate era prescris, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel S. M. de Urgență "E. B.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța a apreciat faptul că acțiunea civilă depusă de către spital în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare efectuate cu numitul M. G., CNP_, este prescrisă, considerând faptul că pârâtul invocând excepția prescripției la al patrulea termen de judecată nu prezintă relevanță și nu conduce la decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția și pe motivul că prescripția extinctivă este reglementată de norme de ordine publică, respectiv sub imperiul Decretului nr. 167/1958 și nu de ordine privată-potrivit Noului Cod Civil, excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție absolută, care poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv de către instanță, din oficiu.
S. ,în calitate de apelant consideră această apreciere ca fiind una eronată și nelegală și solicită instanței de apel în temeiul art.480 alineat 3 anularea Hotărârii Civile nr.2884/ 03.12.2013 pentru următoarele motive:
1.excepția dreptului material la acțiune este o excepție de drept material și nu de drept procesual, este o excepție de fond și nu de procedură și deci o excepție relativă și nu una absolută reglementată de norme de ordine publică ce poate fi invocată în orice stare a procesului. Excepția nu poate fi într-un moment legislativ de ordine publică și în altul de ordine privată așa cum a apreciat instanța în cuprinsul hotărârii. Pârâtul este decăzut din dreptul de a invoca prescripția întrucât nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 205 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010.
2.potrivit art. 201 din Legea nr.71/2011 și art.6 alineat 4 din N.C.C " Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului supuse dispozițiilor legale care le-au instituit ". Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost înregistrată la data de 03.09.2008, iar termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare s-a împlinit la data de 03.09.2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr.287/2009, respectiv 01.10.2011. Potrivit art.230 din Legea nr.71/2011 litera p, " La data intrării în vigoare a Codului Civil se abrogă Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960 ". Prin urmare acțiunea depusă se află indubitabil sub incidența prevederilor Codului Civil în vigoare.
3.potrivit art. 2513 din N. cod civil prescripția poate fi opusă, sub sancțiunea decăderii numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Pârâtul prin avocat, în momentul în care a invocat excepția, s-a aflat la al patrulea termen citat legal. Excepția nu a fost invocată de către instanță.
4.Dacă instanța a judecat sub imperiul decretului nr. 167/1958 fără să țină cont de prevederile Noului Cod Civil și de art. 205 din Codul de procedură civilă, putea considera că notificarea nr. 2973/23.02.2011 înaintată în termenul prevăzut de art.3, art.8 art.16 litera c) și art.17 din decretul nr.167/1958 și manifestarea tacită a pârâtului cu privire la solicitarea din cuprinsul notificării prin care s-au solicitat cheltuielile de spitalizare efectuate cu numitul M. G. CNP_, F.O. nr. 9834/31.03.2008 secția Ortopedie și Traumatologie, a reprezentat un act de întrerupere a prescripției și începând cu data de 23.02.2011 a început să curgă o altă prescripție de același fel.
În dovedirea motivelor de apel a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul M. V., in conformitate cu disp.art.205 Cod civil, a formulat întâmpinare la motivele de apel invocate de apelanta, S. M. de Urgenta "E. B. "Bârlad, pe care le consider nelegale si netemeinice din următoarele motive:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, este o excepție absoluta si nu o excepție relativa, asa cum susține apelanta, care poate fi invocata in orice stare a pricinii, inclusiv de instanța, din oficiu.
In ceea ce privește prescripția extinctiva, in mod corect instanța de fond a apreciat ca in aceasta cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 si nu dispozițiile Noului Cod Civil, asa cum a invocat apelanta.
In mod corect, instanța de fond, a stabilit in baza probatoriului administrat in cauza că momentul inceperii cursului prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind momentul in care păgubitul a cunoscut paguba cat si pe cel care răspunde de ea.
Apelanta a cunoscut aceasta paguba produsa prin fapta ilicita a intimatului, M. V., la momentul internării victijnei, Mosnegut G., prin intocmirea decontului privind cheltuielile cu spitalizarea, iar cel care răspunde de ea, la momentul comunicării Rechizitoriului de neincepere a urmăririi penale de către P. de pe langa Judecătoria Bârlad, respectiv la data de 03.09.2008.
Potrivit art.l din Decretul 167/1958 - privind prescripția extinctiva dreptului la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul prevăzut de lege, iar in conformitate cu disp.art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Notificarea nr.1973 din data de 23.02.2011, comunicata intimatului, M. V., nu poate fi considerata un act de intrerupere a prescripției extinctive motivat de faptul ca nu provine de la cel in folosul căruia curge prescripția.
In urma notificării, intimatul nu a dat curs solicitării de a achita debitul apelantei, iar atitudinea tacita nu poate fi considerata ca fiind o recunoaștere.
Acțiunea intimatei a fost introdusa la instanța de fond dupa trecerea unui interval de 4 ani si 9 luni de la momentul nașterii dreptului la acțiune, cu depășirea termenului general de prescripție.
F. de aceste considerente, in mod corect instanța de fond a constatat drept intemeiata excepția prescripției dreptului la acțiunea apelantei cu privire la creanța de 1.922,286 lei, pe care a admis-o, respingând acțiunea apelantei ca fiind prescrisa.
Având in vedere motivele invocate in intampinare, solicita instanței de control sa respingă apelul formulat de apelanta S. M. de Urgenta "E. B. "Bârlad ca fiind netemeinic si nelegal.
Probe - actele depuse la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, reclamanta apelantă a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 1922,29 lei, actualizată cu dobânda legală.
S-a arătat de reclamantă că la data de 31.03.2008, pârâtul a primit îngrijiri medicale ca urmare a unui accident rutier. La data de 15.08.2008, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus neînceperea urmăriri penale în baza dispozițiilor art. 10 al. 1 lit. h C. proc. P.., ca urmare a împăcării părților.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 31.05.2013, iar la data de 8.11.2013, se înregistrează precizările formulate de pârât prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția fiind admisă de instanță, iar acțiunea reclamantei fiind respinsă ca prescrisă.
Potrivit dispozițiilor art. 6 al. 4 noul cod civil și art. 201 din legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la momentul în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, având în vedere că acțiunea este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Deci prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la momentul comunicării rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, respectiv 3.09.2008.
În aceste condiții, termenul de prescripție a început să curgă în perioada în care era în vigoare decretul nr. 167/1958, lege aplicabilă în cauză, și nu noul cod civil.
Pentru aceste considerente nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2513 din noul cod civil care reglementează momentul când poate fi invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar dispozițiile legale în vigoare la moemntul când a început să curgă termenul de prescripție prevedeau că această excepție este de ordine publică și poate fi invocată și de instanță din oficiu și de părți în orice stadiu al judecății.
Neîntemeiat este și ultimul motiv de apel, notificarea comunicată intimatului la data de 23.02.2011 și manifestarea tacită a pârâtului nu constituie cauze de întrerupere a cursului prescripției, acestea fiind reglementate limitativ de art. 16 al. 1 din decretul nr. 167/1958.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad împotriva sentinței civile nr. 2884/3.12.2013 a Judecătoriei bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./E.G.
4 ex./
Judec. Fond. B. G.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1238/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
