Plângere contravenţională. Decizia nr. 1238/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 2601/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1238/A/2014
Ședința publică de la 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. C.
------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelantul - petent F. T., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1679/30-06-2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - plângere contravențională.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 când, prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie s-a constatat lipsa părților în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei, la termenul din data de astăzi, 15 decembrie 2014.
La termenul de pronunțare din data de 15 decembrie 2014, conform prevederilor art. 395 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1679 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul F. T., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu agentul constatator I.P.J. V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca fiind neîntemeiată, fiind astfel menținut procesul-verbal de contravenție ., nr._/1.04.2014.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 1.04.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. petentul F. T. a fost sancționat contravențional cu 765 lei amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzută și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002, reținându-se că a circulat în localitatea Rebricea cu viteza de 110 km/h.
Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, a rezultat din analiza planșelor foto depuse la pag. 17-19 dosar împrejurarea că petentul a circulat în localitate cu viteza de 110 km/h. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 „limita maximă admisă de viteză în localități este de 50 km/h”.
Având în vedere considerentele expuse instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit și în consecință, a respins plângerea contravențională formulată ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Apreciază că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a reținut că actul constatator atacat îndeplinește condițiile de fond și de formă impuse de art. 16 și 17 din OG. Nr. 2/2001.
Art. 16 alin. 1 enumera printre elementele obligatorii ale Procesului-verbal indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, apreciază că procesul-verbal nu indică temeiul în drept al aplicării sancțiunii, nefiind completat la rubrica sancționat de art.
Procesul-verbal indică două sancțiuni și anume amenda în cuantum fix și amenda în puncte amendă.
Apreciază că modul de incomplet și incorect întocmire a procesului-verbal aduce atingere validității acestuia, constituind temei pentru nulitate. Petentului, aducându-i-se o acuzație în materie asimilată materiei penale, trebuie să i se prezinte cu acuratețe fapta de care este acuzat, pentru a-și putea construi o apărare în consecință. Prezentarea faptei implică în mod obligatoriu prezentarea chiar succintă a situației de fapt, dar mai ales prezentarea temeiului de drept încălcat de contravenient, neputându-se imagina săvârșirea unei fapte ilicite fără existența unui text de lege care prevede expres că acea faptă este prohibită de lege.
Față de prevederile articolului 16, temeiul juridic al sancționării contravenientului este o condiție de valabilitate a procesului-verbal de contravenție, lipsa temeiului de drept atrăgând nulitatea actului sancționator. Față de prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa temeiului sancționării atrage o nulitate relativă a actului sancționator, așadar o nulitate condiționata de provocarea unei vătămări ce nu poate fi înlăturata altfel decât prin anularea procesului-verbal. Ori vătămarea în cauză rezultă tocmai din sancțiunea aplicată și din lipsa efectivității dreptului de a ataca actul emis.
În raport de dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 apreciază că faptul de a indica 2 sancțiuni pentru aceeași faptă, prin același proces-verbal reprezintă o cauză de nulitate relativă. Modul de individualizare a sancțiunii încalcă principiul non bis in idem în materie de sancțiuni, inclusiv contravenționale.
Astfel, conchide că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în ceea ce privește nulitățile prevăzute de art. 16,17 din OG nr. 2/2001.
În drept invocă dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ., art. 16, 17, 31 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 05-12-2014 apelantul a depus la dosar o completare a motivelor de apel, arătând faptul că modul de întocmire a procesului – verbal aduce atingere valabilității acestuia, constituind temei pentru nulitate.
Se apreciază de către apelant că modul de individualizare a faptei și a sancțiunii este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, așa cum a fost consacrat de jurisprudența națională și jurisprudența CEDO.
Natura de act de constatare a procesului – verbal în cauză este viciată de vreme ce nu este suficient individualizată prin indicarea sancțiunii, iar modul de individualizare a sancțiunii este greșit.
Se arată că prin procesul – verbal se constată o a numită situație de fapt, se asigură o încadrare a faptei și se aplică o sancțiune. În mod tradițional, sancțiunea nu poate fi aplicată atât timp câr nu este dispusă prin lege.
Concluzionează apelantul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în ceea ce privește nulitățile prevăzute de art. 16, 17 din OG nr. 2/2001.
În apel nu au fost depuse înscrisuri noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind atât legală, dar și temeinică pentru considerentele de mai jos:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001 prevăd ca în mod obligatoriu procesul verbal trebuie să cuprindă indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, aspecte care în cauza sunt mentionate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (, reiese în mod clar viteza de 110 km/h, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă, respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Tribunalul reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu am”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant.
Instanța arată și că sancțiunea contravențională aplicate în prezenta cauză a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen, care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În mod corect a reținut instanța de fond că din analiza planșelor foto depuse la dosarul cauzei (filele 17-18, dosar de fond) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat pe DJ 248, în localitatea Rebricea cu o viteză de 110 km/h, viteza maximă admisă pentru autovehiculele din categoria B pe acest drum fiind de 50 km/h.
Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 „limita maximă admisă de viteză în localități este de 50 km/h”.
Raportând aceste dispoziții legale la prezenta cauză, se constată că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acea porțiune de drum cu 60 km/h.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de F. T. împotriva sentinței civile nr. 1679 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de F. T. împotriva sentinței civile nr. 1679 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. A.E.G./07-01-2015
4 ex./ .-01-2015
Judecător fond: C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 751/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 289/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
