Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 500/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 500/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 500/A/2015
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă A. M. în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. G. I., împotriva sentinței civile nr. 610/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - ordonanță președințială REINTEGRARE SPAȚIU.
Grefierul de ședință a arătat că la dosar s-au depus concluzii scrise de către apelantă, prin apărător ales, precum și de către intimat.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 14 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care urmează să facă parte integrantă din decizia ce se va pronunța și când, pentru a se permite intimatului să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 21 aprilie 2015, după care:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 610/26.02.2015 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă cererea de ordonanță președințială pentru reintegrare în locuință, cerere formulată de reclamantul A. G. I. (CNP-_), domiciliat în satul Popeni, ., împotriva pârâtei A. M., domiciliată în Iași, Piața Unirii nr.2, ., ., jud. Iași.
A ordonat reintegrarea reclamantului A. G. I. în imobilul proprietatea pârâtei, situat în satul Popeni, ., imobil în care părțile au conviețuit pe durata căsătoriei lor.
Măsura reintegrării reclamantului în imobilul sus menționat este vremelnică, până la data soluționării definitive a procesului de divorț dintre părți, proces ce face obiectul dosarului civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul A. G. I. și pârâta A. M. s-au căsătorit la data de 2.09.2007 și din căsătorie au rezultat 2 copii minori, respectiv minorii A. Ș. G., născut la data de 31.10.2007 și A. M. T., născută la data de 30.05.2009.
În perioada căsătoriei lor, reclamantul și pârâta au conviețuit în satul Popeni, ., în casa proprietatea pârâtei.
Reclamantul a avut în proprietate un imobil situat în Bârlad, însă în perioada căsătoriei lui cu pârâta, el a vândut acest imobil, așa cum a rezultat din contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1435/18.09.2012 la biroul notarilor publici asociați B. M. E. și C. A. din Bârlad.
Din cauza neînțelegerilor dintre părți, în vara anului 2014 pârâta a plecat din locuința conjugală din satul Popeni împreună cu minorii A. Ș. G. și A. M. T.. În prezent, pârâta și cei doi copii minori locuiesc în Iași într-un imobil închiriat.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 2789/189 din 3.07.2014, A. M. a solicitat să se emită un ordin de protecție față de pârâtul A. G. I..
Soluționând cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 1782/16.07.2014, prin care a fost admisă cererea pentru emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta A. M., împotriva pârâtului A. G. I. și s-a emis un ordin de protecție prin care: pârâtul a fost obligat, pe o durată de 6 luni, să evacueze imobilul din satul Popeni, . ce a constituit locuința conjugală a părților, s-a dispus reintegrarea reclamantei și a celor 2 copii minori ai părților în același imobil; a fost obligat pârâtul să păstreze o distanță de minimum 200 metri față de reclamantă, față de copiii părților, față de mama reclamantei, față de locuințele reclamantei și a mamei reclamantei, s-a interzis pârâtului orice contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În considerentele sentinței civ. nr. 1782/16.07.2014 a Judecătoriei Bârlad, s-a reținut că pârâtul era violent cu soția sa, îi adresa injurii și amenințări, iar în luna iulie 2014 a îmbrâncit-o și a alungat-o din locuința din satul Popeni, ., în care părțile conviețuiau. Sentința civ. nr. 1782/16.07.2014 a Judecătoriei Bârlad a rămas definitivă prin neapelare.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 2846/189 din 7.07.2014, A. M. a chemat în judecată pe A. G. I. solicitând desfacerea căsătoriei încheiate de părți. În motivarea cererii de divorț, reclamanta A. M. a susținut că pârâtul consuma alcool și provoca scandal în locuință. Deși a suferit și un accident vascular, pârâtul a provocat scandal în locuință și la sfârșitul lunii iunie 2014.
Soluționând cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2846/189 din 7.07.2014, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 2999/26.11.2014, prin care a fost admisă acțiunea de divorț formulată de reclamanta A. M., împotriva pârâtului A. G. I., a fost desfăcută, din vina pârâtului, căsătoria încheiată de părți, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei- D., s-a dispus ca autoritatea părintească asupra celor 2 copii să fie exercitată de către ambii părinți, locuința copiilor a fost stabilită la mamă, iar pârâtul a fost obligat să plătească pensie de întreținere de câte 220 lei, lunar, pentru ambii copii. Totodată, s-a încuviințat pârâtului să aibă legături personale cu cei 2 copii ai părților.
În considerentele sentinței civ. nr. 2999/26.11.2014 a Judecătoriei Bârlad, s-a reținut că de degradarea relațiilor de căsătorie se face vinovat pârâtul A. G. I. din cauză că acesta consuma exagerat băuturi alcoolice și o lovea pe reclamantă. În partea introductivă a sentinței s-a reținut susținerea pârâtului, potrivit căreia el nu avea o locuință stabilă și că locuia cu chirie la fam. H. L..
La data soluționării prezentei cauze, sentința civ. nr. 2999/26.11.2014 a Judecătoriei Bârlad nu era definitivă.
Prin declarația dată în instanță în prezenta cauză, martora B. V., audiată la propunerea reclamantului, a arătat că ea este vecină cu imobilul în care au conviețuit părțile, în satul Popeni. Casa în care au conviețuit părțile a fost proprietatea defunctului E. G., care a fost primul soț al pârâtei și care a decedat în urmă cu aproximativ 10 ani. După decesului primului ei soț, în această casă au continuat să locuiască pârâta împreună cu reclamantul și cu cei doi copii minori ai lor. Martora a mai declarat că în prezent în această casă nu locuiește nimeni, însă martora a mai văzut-o pe pârâtă venind la casa în cauză. Cu privire la reclamant, martora a declarat că nu l-a văzut și nu l-a auzit pe reclamant ca acesta să fi provocat scandal în locuință, să o fi lovit sau alungat din locuință pe pârâtă sau pe copiii părților. Din adresa nr. 781/11.02.2015, emisă de ., a rezultat că reclamantul este angajat în muncă la această unitate și că în ultima perioadă de timp el a beneficiat de concedii medicale.
Referitor la cererea de ordonanță președințială, art. 996 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) prevede că:
„(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Totodată, conform art. 919 din Codul de procedură civilă, instanța poate lua pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Așa cum s-a expus mai sus, părțile au locuit în imobilul proprietatea pârâtei în satul Popeni, . cauza neînțelegerilor, prin ordin de protecție s-a dispus evacuarea reclamantului din acest imobil pentru o durată de 6 luni, termen care era împlinit la data pronunțării prezentei sentințe. Totodată, părțile sunt în proces de divorț, iar pârâta și cei doi copii ai părților locuiesc în Iași, cu chirie. Această situație, coroborată cu împrejurarea că nu s-a dovedit că reclamantul ar avea o altă locuință, iar pârâta nu s-a opus cererii reclamantului, au determinat instanța să aprecieze că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale de reintegrare a reclamantului în imobilul ce a constituit locuința conjugală a părților.
Ca urmare, cererea formulată de reclamant a fost admisă.
Sentința de fond a fost criticată cu apel de către pârâta A. M., arătându-se faptul că nu este de acord cu soluția de reintegrare a reclamantului în locuința din . în condițiile în care acest imobil este bunul său propriu, dobândit din căsătoria cu fostul soț.
Se arată că pe terenul care împrejmuiește proprietatea sa, împreună cu reclamantul a edificat o construcție locuibilă, în care reclamantul ar avea confortul necesar pentru a locui.
Nu este de acord cu reintegrarea reclamantului în imobilul din satul Popeni întrucât deși locuiește cu minorii într-un imobil închiriat din Iași, revine săptămânal la locuința din Popeni, precum și în vacanțele școlare. Apreciază că prezența reclamantului în imobilul proprietatea sa, ar afecta în mod negativ exercitarea dreptului său de proprietate întrucât fostul soț este o persoană agresivă, violentă, provoacă certuri și scandaluri de proporții. Din acest motiv, s-a dispus prin sentința civilă nr. 47 din 07.01.205 evacuarea intimatului din locuința proprietatea ei.
În drept invocă dispozițiile art. 466 și art. 999 Cod pr. civilă.
Intimatul A. G. a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
Locuința în care intimatul reclamant a solicitat să fie reintegrat a constituit în timpul căsătoriei părților domiciliul comun al acestora, în concret locuința familiei, fapt necontestat de către apelantă.
Atât la data pronunțării sentinței apelante, cât și în prezent căsătoria părților este încă în ființă întrucât sentința de divorț nu este definitivă. Căsătoria nefiind desfăcută, fiecare soț are un drept locativ propriu asupra domiciliului comun indiferent de regimul juridic al locuinței( deținută cu titlu de chirie, proprietar comună sau proprietate exclusivă), soluție conturată în doctrină, domiciliul conjugal fiind o componentă importantă a regimului primar al soților aplicabil și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Acest drept poate fi limitat potrivit procedurii instituite de legea specială atunci când comportamentul unuia dintre soți nu mai permite conviețuirea împreună, așa cum a fost și cazul părților din prezenta cauză. Ordinul de protecție emis împotriva intimatului își încetase efectele la data introducerii cererii de reintegrare astfel încât acesta nu mai poate constitui un argument de sine stătător pentru respingerea cererii. Nu a fost solicitat emiterea unui nou ordin de protecție împotriva intimatului.
În speță, prima instanță era ținută să verifice dacă sunt îndeplinite sau nu cerințele prevăzute de art. 919 C.pr.civilă pentru admisibilitatea ordonanței având ca obiect reintegrarea intimatului în locuința familiei, ceea ce instanța de prim grad a și făcut, soluția de admitere a cererii fiind legală și în concordanță cu probele din dosar. Astfel, s-a dovedit că este întrunită cerința urgenței întrucât reclamantul nu are unde să locuiască, este foarte bolnav, este lipsit de mijloacele financiare necesare procurării unei alte locuințe până la finalizarea divorțului, iar imobilul nu mai este locuit în mod statornic de apelantă întrucât aceasta s-a mutat împreună cu copiii în mun. Iași. Situația deosebită a apelantului coroborată cu caracterul temporar și limitat al măsurii de reintegrare nu aduce atingere excesivă dreptului de proprietate exclusiv al apelantei asupra imobilului, drept care va putea fi exercitat sub aspectul tuturor atributelor sale de la momentul desfacerii căsătoriei, iar pentru eventuale prejudicii aduse sau pentru alte pagube apelanta va avea un drept de regres.
La judecata în primă instanță a cauzei, apelanta, deși a cunoscut de proces nu a formulat întâmpinare, solicitând judecata cauzei în lipsa sa, împrejurare care a fost apreciată de instanța de fond cu o lipsă a vreunei opoziții, fără a fi determinantă în pronunțarea soluției de admitere a cererii astfel încât critica apelantei sub acest aspect este nefondată.
Prin notele de concluzii scrise apelanta a invocat și motive noi de apel care nu mai pot fi primite și ca atare nu vor fi analizate.
Concluzionând, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 va respinge apelul declarat de A. M. împotriva sentinței civile nr. 610/26.02.2015 a Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de A. M. împotriva sentinței civile nr. 610/26.02.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. SDE/06.05.2015
4 ex./.>
Judecător fond: I. T.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 494/2015. Tribunalul... → |
|---|
