Contestaţie la executare. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/R
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârât recurent C. DE A. RECIPROC PODUL ÎNALT V. în contradictoriu cu contestator intimat M. A. S., contestator intimat M. C., împotriva sentinței civile nr.1272 din 18.05.2015 a Judecătoriei Bârlad, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătând că este al II-lea termen de judecată, în cauză se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
Instanța, constată că nu sunt alte cereri formulate în raport de cele solicitate prin cererea de recurs, respectiv înscrisuri care nu au fost atașate și nici nu au fost individualizate prin cererea de recurs, astfel conform art.103 cod procedură civilă, constată intervenirea decăderii din dreptul de administrarea oricăror altor probe în calea de atac a recursului, nefiind alte probe de administrat și cereri de soluționat din oficiu, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1272 pronunțată la data de 18.05.2015 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1272 din 18.05.2015 Judecătoria Bârlad, a admis excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 131/2012 al B.E.J. S. I. M., invocată de instanță din oficiu. A anulat ca netimbrată contestația la executare precum și cererea de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 131/2012 al B.E.J. S. I. M. formulată de contestatorii M. A. S. și M. C. I., în contradictoriu cu intimata C. de A. Reciproc P. Înalt V..
A respins ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Bârlad a reținut că potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
De asemenea, potrivit disp. art. 33 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Pentru considerentele de mai sus și reținând că în cauză contestatorii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, având în vedere că, potrivit art. 137 C.proc.civ. 1865 instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, a admis excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite invocată de instanță din oficiu și a anulat ca netimbrată contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorii M. A. S. și M. C. I., în contradictoriu cu intimata C. de A. Reciproc Podul Înalt V..
Cu privire la cererea intimatei privind cheltuielile de judecată, instanța a constatat că la termenul de judecată din data de 11.05.2015 a fost depus de către avocatul intimatei un înscris intitulat „retragere numerar”, intimata fiind reprezentată de Avocatul V. R., conform Împuternicirii avocațiale ./_/201.
Instanța a reținut că reglementările cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările aduse, stabilesc că, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridic, legal încheiat, constituie titlu executoriu. Din verificarea documentației existente, reiese faptul că înscrisul depus la dosarul cauzei nu poate face dovada efectuării de către intimată a plății onorariului avocațial, neexistând la dosar alte înscrisuri din care să rezulte că a fost efectuată plata de către client. Acest înscris intitulat „retragere numerar” conține pe verso ștampila aplicată de avocat V. R., însoțită de semnătură, nefiind semnat sau ștampilat de către intimată, iar prin el însuși nu atestă onorariul stabilit și achitat de părți.
Prin urmare nu a fost confirmată realitatea plății, înscrisul depus la dosarul cauzei intitulat „retragere numerar” nu poate conduce la admiterea cererii cu privire la aspectul obligării contestatorilor la plata onorariului de avocat angajat de intimata C. de A. Reciproc Podul Înalt V..
Pe cale de consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs parata C. de A. Reciproc Podul Înalt V., arătând că reclamanții au formulat o acțiune având ca obiect contestație la executare. Cererea lor a fost anulată ca netimbrată, iar în condițiile art. 274 C. Civ., partea care cade în pretenții trebuie sa acopere cheltuielile de judecata.
In aceste condiții, apreciază că în mod corect a solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor făcute de parată. La acel moment a depus un act bancar deși avea și chitanța emisă pentru suma de bani achitată cu titlu de onorariu. Evident nu a fost suficienta si a fost respinsa cererea de acordare a cheltuielilor.
Apreciază ca cererea este întemeiata si solicita admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, rejudecarea cauzei si admiterea cererii de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, îmi întemeiez recursul pe disp. art. 299 si urm. C.pr.civ.; art.274 C.pr.civ.
Analizând sentința Judecătoriei V. prin prisma motivelor de recurs invocate și față de prevederile art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, reținând, în esență, că, înscrisul depus la dosarul cauzei intitulat „retragere numerar” nu face dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata, trebuie analizat în ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. În ceea ce privește onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, documente care pot fi însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Justificarea acestui raționament are în vedere ca în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța va acorda cheltuielile de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce privește aceste cheltuieli. Prin urmare, dreptul de creanță al părții căreia i-au fost acordate cheltuieli de judecată este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli.
În speță, pentru justificarea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, recurenta a depus în fața primei instanțe un înscris intitula retragere numerar din data de 15.04.2015. În cadrul caii de atac a recursului, recurenta a depus în completarea cererii privind acordarea de cheltuieli aferente judecății în fata instanței de fond, originalul chitanței nr. 225/11.05.2015 eliberată de Cabinet de Avocat V. R..
În raport de aceasta situație de fapt, Tribunalul constată că în mod legal prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ocazionate de prestația avocatului în fața instanței de fond, în condițiile în care justificarea acestor cheltuieli a fost făcută inițial cu un înscris care nu face dovada plății onorariului.
Faptul că în fața instanței de recurs a fost depusă în original chitanța care atestă plata efectuată de către recurentă, nu poate conduce la schimbarea soluției pronunțată în raport de aceasta cerere, întrucât controlul instanței de recurs are în vedere verificarea legalității și temeiniciei sentinței, pe baza probelor administrate.
Într-adevăr, art. 305 C.proc.civ., consacra regula inadmisibilității probelor noi în recurs, cu excepția înscrisurilor emanate de la părțile din proces, care ar fi putut avea înrâurire asupra soluției, daca ar fi fost folosite de instanța a cărei hotărâre s-a atacat. Or, în situația de fata, înscrisul nou nu a fost depus la dosarul cauzei din culpa apărătorului recurentei, care avea obligația de a exercita drepturile procesuale în condițiile prescrise de lege, conform regulilor procedurale și în termenele legale, deși recunoaște că avea și chitanța pentru suma de bani achitată cu titlu de onorariu.
De altfel, verificând legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de prima instanță, Tribunalul apreciază că în mod corect aceasta nu a luat în considerare înscrisul depus de reprezentanta recurentei, aspect cu care ea însăși este de acord.
Pentru toate aceste considerente va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurenta C. de A. Reciproc „P. Înalt” împotriva sentinței civile nr. 1272/18.05.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta C. de A. Reciproc „P. Înalt” împotriva sentinței civile nr. 1272/18.05.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. MĂDĂLINAALEXANDRU A. V. O. M.
GREFIER,
T. M.
Red. /tehnored. C.M.
2 ex./16.11.2015
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Succesiune. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
