Anulare act. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1296/2015

Acesta este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/A/2015

Ședința publică de la 19 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. A.

Judecător I.-M. P.

Grefier M. R.

Pe rol fiind la ordine fiind la ordine PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de L. G. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat C. C. din Bârlad. .,județul V. în contradictoriu cu B. SA cu sediul în București, str. ..6 A sector 2 și E. N. EUROPE FUNDING II B.V. cu sediul în Naritaweg 165,1043 BW,AMSTERDAM, Olanda, împotriva sentinței civile nr. 1167/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ având ca obiect- anulare clauză abuzivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

P. sentința civilă nr.1167/06.05.2015 Judecătoria Bârlad a respins acțiunea formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâta . E. N. Europe Funding II B.V prin care solicită:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit de consum nr.381CSF_ din 27 iunie 2007, respectiv art.4.1, 4.3 și din Actul Adițional nr.1 din data de 16 noiembrie 2010, respectiv art.I, pct.3, pct.4, pct.10;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că pentru perioada cuprinsă între 27 iunie 2007 -21 iunie 2010, rata dobânzii curente este de 7,95% pe an;

- să se constate că pentru perioada cuprinsă între 27 iunie 2007-21 iunie 2010 banca nu a încasat dobânda în procent de 7,95% pe an;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în plus față de rata dobânzii curente de 7,95 % pe an, începând cu data de 27 iunie 2007 și până la data de 21 iunie 2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit nr. nr.381CSF_ din 27 iunie 2007 cu privire la dobândă în sensul încasării dobânzii după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010;

- să se constate că reclamantul a achitat suma de 3659,66 CHF reprezentând comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3659,66 CHF reprezentând comision de acordare a creditului, 425 CHF și comision de administrare în cuantum de 3234,66 CHF, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

- obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:

P. contractul de credit de consum nr. 381CSF_ din 27 iunie 2007, . Bârlad a împrumutat reclamantului L. G. suma de_ CHF, pentru o durată de 120 de luni.

La art. 4.1 din contractul de credit s-a menționat că suma împrumutată „se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an. Clientul se obligă să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului. Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurs de la data la care a fost datorată rata anterioară împărțit la 360 zile”.

La art. 4.3 din contractul de credit s-a menționat că „Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. Înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se face de către bancă prin afișare la sediul unității și prin notificare scrisă. În cazul modificării dobânzilor se modifică și graficul de rambursare. Împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare, banca are dreptul să declare creditul scadent și să treacă la recuperarea creditului și a dobânzii aferente”.

P. actul adițional nr.1 din data de 16 noiembrie 2010 la contractul de credit nr. 381CSF_ s-a prevăzut la art.I: Articolul privitor la dobânzile, comisioanele bancare și /sau alte costuri percepute de Creditor se modifică, se completează și va avea următorul conținut, astfel:

1.Dobânda reprezintă suma datorată de către Împrumutat Băncii ,calculată la suma nerambursată, după următoarea formulă: D = S× 30/360 × RD%, unde D = dobânda ; S= soldul creditului ; RD % = rata anuală a dobânzii. Dobânda se calculează și se plătește lunar odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursar, Anexa III la Contract.

La pct.3 se menționează: “ Creditorul va revizui trimestrial RD (în sensul majorării sau reducerii acesteia) în funcție de fluctuațiile unui indice de referință verificabil și accesibil împrumutatului, disponibil în mod public și în afara controlului Băncii. Acest indice reprezintă o imagine fidelă a costurilor reale sale Băncii în acordarea creditului împrumutatului și se referă la LIBOR la 3 luni.

La pct.4 se menționează: Variația RD va fi rezultatul efectului cumulativ al schimbărilor pozitive și negative înregistrate de media zilnică a indicelui LIBOR la 3 luni de-a lungul unei perioade de calcul determinate, conform metodologiei descrisă în Anexa I, atâta timp cât acest efect este mai mare sau egal cu 25 de puncte de bază (adică 0,25%) în valori absolute.

La pct.10 se menționează: Comisionul de administrare a creditului reprezintă costul cu întreținerea și administrarea creditului și va fi plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare. Comisionul lunar de administrare (CA) are valoarea menționată în Anexa II și se calculează după următoarea formulă: CA=S× 30/360 × Ca%, unde S= soldul creditului ; Ca(% )= rata anualizată a comisionului de administrare.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară contabilă, întocmit de expertul N. E., depus la dosarul instanței la data de 2 aprilie 2015, filele 55-72, s-au reținut următoarele:

-reclamantul a plătit pentru suma împrumutată un comision de acordare a creditului de 425CHF și un comision de administrare în sumă de 3304,68 CHF, sume pentru care s-a calculat dobânda legală de la data plății până la efectuarea expertizei de 171,57 CHF pentru comision de acordare și 553,51 CHF pentru comision de administrare;

-în perioada 27 iunie 2007-29 aprilie 2008, dobânda a fost încasată în procent de 7,95 %, în perioada 29 aprilie 2008-24 iulie 2008, dobânda a fost încasată în procent de 8,95 %, în perioada 24 iulie 2008-21 iunie 2010, dobânda a fost încasată în procent de 9,95 %, iar începând cu data de 21 iunie 2010 și până în prezen, dobânda a fost încasată cu respectarea formulei :LIBOR la 3 luni plus marja fixă, ce a determinat o variație a ratei dobânzii, explicată la obiectivul nr.2, rata dobânzii practicată în această perioadă prezentând următoarele procente: 21.06._10 = 9,95 %, 09.10._10 = 10, 95 %, 16.11._15 = 9,45 %, 29.01._15 = 8, 65 %.

S-a mai precizat că în perioada 21 iunie 2010, până în prezent reclamantul a achitat în plus dobânda în sumă de 641,41 CHF, iar în perioada 27 iunie 2007 și până în prezent, în plus, o dobândă aferentă creditului în sumă de 1533,75 CHF, pentru care dobânda legală este de 256,44 CHF.

Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitor la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), la data când a fost încheiat contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 erau în vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. La art. 2 pct. 22, 24, 25, 26 din OG nr.21/1992 se prevede că, în sensul acestei ordonanțe, prin practici comerciale abuzive și/sau incorecte se înțelege orice acțiune, inacțiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relație directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor; prin costul total al creditului pentru consumator, se înțelege toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii; prin valoarea totală plătibilă de consumator se înțelege suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator; prin valoarea totală a creditului se înțelege plafonul sau sumele totale puse la dispoziție în baza unui contract de credit.

Conform art. 93 lit. e-j din același act normativ: în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

Din prevederile legale sus enunțate, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, clauza înscrisă la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitoare la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), este apreciată ca deplin valabilă, pentru următoarele argumente: dobânda a fost clar menționată în contract, comisionul de acordare credit a fost perceput de către bancă o singură dată la momentul acordării sumei împrumutate, iar comisionul de administrare a fost menționat clar în contract și se aplică la soldul creditului de restituit raportat la numărul de zile din lună pentru care a fost calculat.

Sunt de menționat și prevederile art. 36 alin.1 din OUG nr.50/2010, din care rezultă că banca poate percepe, pentru creditul acordat, comision de administrare credit.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitor la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru aceleași considerente, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate că el a achitat comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută, precum și cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele plătite cu titlu de comision de acordare a creditului și comision de administrare, precum și dobânzile legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_ din 27 iunie 2007, conform acestui articol, mai sus enunțat, banca are dreptul de a modifica pe durata derulării contractului, dobânzile, comisioanele și taxele bancare.

Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000, „(1) o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Potrivit art.1 lit.a din Anexa la aceeași lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: „a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Din textele legale sus invocate, rezultă că o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul și dacă creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

În cauza de față, în contractul de credit de consum nr. 381CSF_ din 27 iunie 2007, încheiat de părți, nu au fost menționate condițiile în care urma să aibă loc modificarea dobânzii, a comisioanelor și taxelor bancare, menționându-se doar că „banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare”, însă pe de altă parte clauza privind existența dobânzii variabile nu a fost anulată, iar reclamantul a optat pentru un anumit tip de dobândă, această opțiune fiind liber exprimată și, prin urmare, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiția prevăzută la art.4 din Legea nr.193/2000, în sensul că dobânda variabilă ar fi impusă, deoarece acesta avea posibilitatea de a opta pentru un produs de creditare cu dobândă fixă sau pe parcursul derulării creditului, putea realiza o refinanțare a creditului prin convertirea într-un alt produs de creditare oferit de bancă. De asemenea, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului, cu termen de transpunere la 12 mai 2010, menținea posibilitatea încheierii unor contracte de credit cu dobândă variabilă. De altfel, dobânda variabilă, prin natura ei, nu acționează doar în mod unilateral, în favoarea băncii, ci în mod bilateral, în sensul că dobânda poate fie să crească, fie să scadă.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că, art.4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 care permite băncii să modifice rata dobânzii, în condițiile în care s-a menționat că neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, se consideră acceptare tacită nu reprezintă o clauză abuzivă, solicitarea de anulare a acestei clauze urmând a fi respinsă, dar și solicitările de a se constata că pentru perioada cuprinsă între 27 iunie 2007 -21 iunie 2010, rata dobânzii curente este de 7,95% pe an, că pentru perioada cuprinsă între 27 iunie 2007-21 iunie 2010 banca nu a încasat dobânda în procent de 7,95% pe an, obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în plus față de rata dobânzii curente de 7,95 % pe an, începând cu data de 27 iunie 2007 și până la data de 21 iunie 2010, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

În ce privește celelalte capete de cerere: - să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010; -obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010 și până în prezent; - obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite, de reținut că prin Actului adițional nr.1 din 16 noiembrie 2010 a Actului Adițional nr.1, semnat de pârât s-a menționat în mod clar formula după care se calculează dobând, condițiile revizuirii cu indicarea variației ratei dobânzii, conform metodologiei descrisă în Anexa I.

În răspunsul la obiectivul nr.5, expertul contabil a susținut că începând cu data de 21 iunie 2010 și până în prezent, dobânda a fost încasată cu respectarea formulei :LIBOR la 3 luni plus marja fixă, ce a determinat o variație a ratei dobânzii, explicată la obiectivul nr.2.

În concluzie la efectuarea calculului banca a respectat dispozițiile privitoare la media LIBOR CHF la 3 luni ce reprezintă valoarea medie zilnică LIBOR CHF la 3 luni pentru creditele în CHF, înregistrată de-a lungul perioadei T, așa cum a explicat în răspunsul la obiectivul nr.2, capetele de cerere menționate anterior referitoare la dobândă urmând a fi respinse, inclusiv cel privind obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit nr. nr. 381CSF_ din 27 iunie 2007 cu privire la dobândă în sensul încasării dobânzii după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010;

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare, urmare a respingerii solicitării de anulare a clauzelor abuzive s-a respins și acest capăt de cerere.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, în susținerea acestei cereri reclamantul a invocat prevederile art.3 alin.1 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr.4/2005 privind regimul valutar.

Art.3 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr.4/2005 privind regimul valutar prevede că:

„(1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 „Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută", care se pot efectua și în valută.

(11) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu).

(2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută.

(3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) și în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua și în valută, numai pe baza acordului de voință al părților”.

Totodată, la art. 1 lit. d din Anexa nr.1 „Nomenclator” a Regulamentului BNR nr.4/2005, între operațiunile valutare prevăzute în nomenclator este menționată și rambursarea creditelor și a împrumuturilor.

Față de prevederile art. 3 alin.3 din Regulamentul BNR nr. 4/2005, rezultă că părțile din prezenta cauză, în calitatea lor de „rezidenți”, au întocmit în condiții de legalitate contractul de credit de consum nr. nr. 381CSF_ din 27 iunie 2007, în moneda CHF, părțile exprimându-și acordul de voință pentru încheierea contractului în moneda CHF.

Față de considerentele arătate, se apreciază că nu se impune convertirea în lei (RON) a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, așa cum solicită acesta.

În consecință, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului, la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, va fi respinsă, ca neîntemeiată, dar și acțiunea reclamantului cu toate capetele de cerere.

Potrivit art. 29 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel reclamantul L. G. arătând că:

In mod greșit instanța a reținut ca nefiind abuziva clauza cuprinsa la art. 4.1 din contractul de credit. A reținut ca dobânda a fost clar menționata in contract, comisionul de acordare a fost reținut o singura data de către banca, la momentul acordării creditului, iar comisionul de administrarea fost menționat clar in contract.

1.Este adevărat ca dobânda a fost menționata in contractul de credit la un procent de 7.95%/an. Din modul in care a fost indicat acest procent rezulta ca dobânda este fixa, nu variabila deoarece nu s-au stabilit in contract indicii de referința după care rata dobânzii va fluctua.

Din data de 27.06.2007 si pana la data de 21.06.2010 dobânda a fost modificata in mod unilateral, discreționar de către banca, aceasta crescând la 8.95%, ulterior la 9.95%, așa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza.

Banca nu a notificat consumatorul cu privire la aceste modificări ale dobânzii, încasând in mod nejustificat suma de 892,34 CHF.

După data de 21.06.2010, banca a încasat in plus cu nerespectarea condițiilor contractuale suma de 641,41 CHF.

Cu toate ca expertul a stabilit ca banca a încasat dobânda cu respectarea formulei Libor la 3 luni + marja fixa, in același raport s-a stabilit ca banca a încasat in plus fata de metoda de calcul de mai sus suma de 641.41 CHF.

2. Comisionul de acordare nu se justifica in contextul in care parata susține ca acest comision acoperă cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit. Aceste cheltuieli nu trebuie sa se raporteze la valoarea creditului, ci la complexitatea si documentele care se întocmesc cu privire la acel credit. Parata nu a arătat in apărarea sa care este documentația care a fost întocmita cu prilejul acordării creditului pentru a putea verifica daca suma încasata de către parata este justificata sau nu.

Din modul de formulare rezulta ca acest comision nu a suportat negociere, iar parata nu a combătut aceasta critica in mod eficient.

3. P. introducerea comisionului de administrare lunar, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru intre contraprestațiile părților, contrar principiului bunei credințe in executarea contractelor.

Ca urmare, este abuziva clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe comisionul de administrare atâta timp cat funcția si destinația comisionului de administrare nu au fost evidențiate in contract, consumatorul fiind . fata de banca.

Parata nu a dovedit in cursul procesului care este in concret activitatea de administrare a creditului pentru care a încasat acest comision de administrare.

P. in prezent banca a perceput si încasat in baza unor clauze abuzive suma de 5263, 43 CHF, așa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza, reprezentând aproximativ 30% din valoarea creditului acordat.

In mod evident asa cum a fost reformulata clauza de la art. 4.1 din contractul de credit nr. 381CSF_/27.06.2007 nu s-a stabilit funcția si nici destinația comisionului de administrare, in aceste condiții prin perceperea acestui comision de administrare se creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.

Din probele care s-au administrat in cauza nu rezulta ca reclamantul ar fi avut posibilitatea sa negocieze si ca ar fi negociat cu parata vreo una din cauzele inserate in contractul de credit.

Parata nu a dovedit negocierea clauzelor, intreg contractul fiind unul standard, preformulat si impus reclamantului.

4. Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului.

Având in vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile si in vederea asigurării unei angajări in deplina cunoștința de cauza a consumatorului in contractele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominanta in raport cu consumatorul, obligația informării in mod complet, corect si precis a celui din urma cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) si implicit cu privire la implicațiile îndatorării si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligați sa ofere consumatorilor informații complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligațiilor ce le revin". Aceste obligații legale instituite in sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite sa protejeze interesele consumatorilor care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informări reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecința, evitarea unor astfel de situații.

Potrivit art. 37 din Ordonanța de Urgenta nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori „in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ ROBOR/ LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."

Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral, nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standart preformulate.

Cu privire la dovada negocierii clauzei, art. 4, alin 3 din Legea nr. 193/2000 instituie in sarcina comerciantului aceasta obligație, respectiv, in speța de fata, in sarcina Băncii.

Desi clauza de la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/27.06.2007, in aparenta pare sa fie redactata in mod clar, de fapt se poate constata lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referința variabila, in esența clauza nu este definita ., pentru consumator, fiind incalcate in acest mod dispozițiile art. 4, alin 6 din Legea nr. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul ușor inteligibil.

Nici una din cerințele prevăzute de art. 9 din OG 21/1992 nu este îndeplinita de clauza de la art. 4.1 din contract, in sensul ca nu se precizează in funcție de ce anume variază rata dobânzii.

CJCE reamintește in cauzele C-240/98, C244/98, C-243/08, C-484/08 ca in privința posibilității instanței naționale de a aprecia din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze, sistemul de protecție pus in opera de Directiva 93/13/CEE se întemeiază pe ideea ca un consumator se găsește . inferioritate in comparație cu comerciantul in ceea ce privește atat puterea sa de negociere, cat si nivelul de informare, situație care il face sa adere la condiții prestabilite de comerciant, fara a avea posibilitatea sa exercite o influenta asupra conținutului acestora.

In clauza de la art. 4.1 nu sunt identificate criterii obiective, susceptibile de a fi verificate si intelese de un consumator fara cunoștințe minime despre finanțe, piața monetara si evoluția acestora, limbajul fiind departe de a fi ușor inteligibil asa cum impun, imperativ, dispozițiile art. 4, alin. 6 din Legea nr, 193/2000.

Art. 37 din OUG 50/2010 precizează: „in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

a). dobanda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."

F. de aceste dispoziții legale apreciază ca dobânda trebuia perceputa si încasata de către parata dupa formula LIBOR la 3 luni +marja fixa, iar instanța poate interveni si modifica rata dobânzii.

Cu privire la marja, aceasta a fost stabilita de către banca.

Desi in contractul de credit nu s-au prevăzut elementele componente ale dobânzii (marja bancii+indicele de referința), considera ca la încheierea contractului banca a avut in vedere in condițiile in care dobânda a fost stabilita la 7,95%, iar indicele LIBOR era 2,70, o marja a băncii este de 5,25 (7,95-2,70=5,25).

Aceasta deoarece la stabilirea dobânzii datorate de împrumutat se au in vedere costurile băncii si profitul obținut de aceasta, precum si in cazul dobânzii variabile, indicii de referința in raport de care intervine variația dobânzii.

Faptul ca prin contractul de credit nu s-au prevăzut expres ca in dobânda de 7,95% este cuprinsa si marja băncii nu poate conduce la concluzia ca dobânda nu cuprinde si acest element câtă vreme marja băncii este elementul determinant pentru banca la încheierea contractului de credit ce stabilește profitul bancii pentru punerea la dispoziția împrumutatului a sumei de bani.

P. actul adițional nr. 1 din data de 16.11.2010 la contractul de credit nr. 381CSF_ din data de 27.06.2007 banca a modificat dobânda.

Potrivit art. I pct. 3 din actul adițional nr. 1 din data de 16.11.2010 la contractul de credit nr. 381CSF_ din data de 27.06.2007 „creditorul va revizui trimestrial rata anuala a dobânzii (in sensul majorării sau reducerii acesteia) in funcție de fluctuațiile unui indice de referința verificabil si accesibil împrumutatului, disponibil in mod public si in afara controlului băncii. Acest indice reprezintă o imagine fidela a costurilor reale ale băncii in acordarea creditului împrumutatului si se refera la LIBOR la 3 luni."

La art I pct. 4 din actul adițional se menționează: „variația RD (rata dobânzii) va fi rezultatul efectului cumulativ al schimbărilor pozitive si negative înregistrate de media zilnica a indicelui LIBOR la 3 luni de-a lungul unei perioada de calcul determinate, conform metodologiei descrisa in Anexa I, atâta timp cat acest efect este mai mare sau egal cu 25 de puncte de baza (adică 0,25%) in valori absolute."

In Anexa I a actului adițional se menționează:" variația ratei anuale a dobânzii (RD) va fi calculata dupa formula:

Variația RD= Media (LIBOR la 3luni)t - Media (LIBOR la 3luni)t-1, unde: t reprezintă perioada curenta de calcul, perioadele de calcul vor fi următoarele: 21 decembrie - 20 martie, 21 martie - 20 iunie, 21 iunie -20 septembrie, 21 septembrie - 20 decembrie), -1 reprezintă perioada de calcul considerata la ultima revizuire a dobânzii, Media LIBOR la 3luni reprezintă valoarea medie zilnica a LIBOR la 3 luni înregistrata de-alungul perioadei t;

Aceasta formula nu corespunde cu nici o formula prevăzuta de lege, este redactata astfel incat consumatorul nu poate distinge cu exactitate modalitatea in care dobânda este perceputa, este foarte greu de descifrat o astfel de formula si totodată foarte greu de verificat.

Nu este in conformitate cu dispozițiile art. 9 ind. 3 din Og 21/1992, precum nici cu art. 37 din OUG 50/2010.

5 Potrivit art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/ 27.06.2007 "pe parcursul derulării contractului banca isi rezerva dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele si taxele bancare. înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare se face de către banca prin afișare la sediul unității si prin notificare scrisa. In cazul modificării dobânzilor se modifica si graficul de rambursare.. împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere pana la următoarea scadenta a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare se considera acceptare tacita. In situația neacceptarii de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare banca are dreptul sa declare creditul scadent si sa treacă la recuperarea creditului si a dobânzii aferente."

Or, in art. 4.3 din contractul de credit supus analizei nu este precizat nici un motiv care sa determine modificarea unilaterala de către banca a nivelului dobânzii, a nivelului comisioanelor si a taxelor. Pentru a reține stipularea în contract a unui motiv pentru revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrisă, care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște de la început că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. D. astfel opțiunea lui de a contracta este liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța judecătorească să aibă posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat și eficient pentru a conchide în sensul existenței sau inexistenței situației care constituie motiv pentru majorarea dobânzii.

Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.

Ulterior încheierii contractului, moneda CHF a avut o constantă apreciere față de moneda națională, prin mecanismul schimbului valutar necesar plății creditului împrumutatul fiind pus în situația de a plăti în prezent o rată lunară într-un cuantum mai mult decât dublu față de data încheierii creditului, o creștere efectivă de peste 100 % a sumelor de bani în lei necesare a achita rata stabilită în CHF.

Acest dezechilibru este dat de suportarea în întregime a riscului valutar de către reclamant, risc valutar care nu este reglementat în nici un fel în contract, obligația de a rambursa creditul în moneda CHF, indiferent de evoluția parității acestei monede străine cu moneda națională, ducând la un efort financiar enorm din partea acestuia, plătind o rată lunară ce reprezintă în lei mai mult decât dublă în prezent, față de data încheierii contractului de credit.

Raportând comportamentul reclamantului la noțiunea de consumator mediu și normal informat este mai mult decât evident faptul că acesta nu putea să prevadă o modificare radicală a cursului de schimb valutar pentru francul elvețian.

În speță, cu puterea evidenței se constată că obligația reclamantului a devenit excesiv de oneroasă - cumpărarea monedei CHF cu lei românești la o valoare mai mare de peste 100 % decât la data încheierii contractului de credit -, datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor - moneda CHF a avut o apreciere radicală față de moneda națională, prin mecanismul schimbului valutar necesar plății creditului -, aspect ce face vădit injustă obligarea reclamantului la executarea obligației în continuare în această modalitate deoarece: această împrejurare a intervenit după încheierea contractului; schimbarea împrejurărilor și întinderea lor nu au putut fi prevăzute în mod rezonabil de reclamant prin prisma noțiunii de consumator mediu și normal informat și în lipsa unei informări obiective din partea băncii; reclamantul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor întrucât în contract nu este menționat nimic în privința riscului valutar.

Rezultă așadar, necesitatea adaptării contractului ca soluție la această impreviziune și ca soluție la restabilire a echilibrului real dat de necesitatea egalității dintre părțile contractante în ipoteza existenței unei clauze abuzive și înlăturării ei din contract.

Apoi, un alt argument în sprijinul unei soluții favorabile este și cel referitor la fundamentul adoptării de către Parlamentul European și a Consiliului a Directivei 2014/17/UE.

Acest act normativ are efecte viitoare și trebuie implementat de către statele membre până în anul 2016, dar ce este important și totodată esențial, este viziunea comunității europene în materia protecției dreptului consumatorilor, generată de situația de fapt constatată în anii anteriori în domeniul creditelor acordate în monedă străină.

Printre obiectivele acestei directive este și acela de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru consumatorii care încheie contracte de credit pentru bunuri imobile, apreciindu-se că ar trebui să se aplice printre altele și creditelor garantate cu un bun imobil, indiferent de scopul creditului (cazul în speță).

D. pentru care solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat.

In drept, s-au invocat disp. art. 466 si urm. din Noul Cod de Procedura Civila.

Legal citată intimata . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de către apelantul - reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr. 1167/06.05.2015, pronunțata de Judecătoria Bârlad, ca fiind netemeinic, cu consecința menținerii aceleiași sentințe civile, ca fiind temeinica, pentru următoarele motive:

1. Prestațiile executate de către apelantul - reclamant, respectiv sumele încasate de subscrisa cu titlu de comision de acordare, comision de administrare si dobânda si gestiune nu pot fi restituite, intrucat Contractul de credit reprezintă o varietate a împrumutului de consumație, act juridic ce este inclus in categoria contractelor cu executare succesiva.

Atat prin declarația de apel, cat si prin cererea de chemare in judecata, apelantul - reclamant a solicitat restituirea sumelor plătite in contul clauzelor pretins abuzive.

Solicită a se observa ca admiterea acestei acțiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesiva, astfel cum se prevede și in doctrina (Francis D. - Tratat de D. Civil. Contracte Speciale. Voi. III), in cazul imprumutului de consumație intervine rezilierea, specifica Contractelor cu executare succesiva și nu rezoluțiunea specifica Contractelor cu executare dintr-o data, deoarece obligația imprumutatului se executa in timp, prin rate succesive, iar obligația imprumutatorului de a lasa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se intinde pe toata durata contractuala. Astfel, prestațiile ambelor parti, respectiv atat cele ale imprumutatului, cat și cele ale imprumutatorului se executa in timp, in mod succesiv.

Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explica, prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosința asigurata de cealaltă parte.

Aceasta excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila și in cazul contractelor de credit incheiate de banca. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința de care s-a bucurat a unui bun, tot astfel, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție in schimbul clauzelor referitoare la comisionul de acordare si de administrare ce constituie prețul contractului.

In situația in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabila, caracterizata juridic de imbogatirea fara justa cauza a Clientului. Patrimoniul acestuia s-ar imbogati cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar reintregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.

De altfel, efectul sancțiunilor prevăzute de Legea 193/2000, in art. 13, este "modificarea clauzelor contractuale, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese". Deoarece partea nu a solicitat desființarea contractului (probabil din cauza efectului imediat al necesitații rambursării in totalitate a creditului, in caz de reziliere), in ipoteza in care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect pe care instanța il poate da eventualei sancțiuni pe care ar gasi-o aplicabila este modificarea pentru viitor a acestora.

2. Sfera și condițiile de aplicare ale Legii nr. 193/2000 I. Legea nr. 193/2000 prevede doua condiții negative și una pozitiva, a căror indeplinire cumulativa poate conduce la constatarea existentei unei clauze abuzive, respectiv clauza:

-sa nu fi fost negociata;

-sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile pârtilor ca o consecința a abuzului;

-sa nu se asocieze cu definirea obiectului principal al Contractului.

Astfel, clauzele cuprinse in Contractul de credit încheiat intre intimată și apelantul - reclamant nu îndeplinesc niciuna dintre cele trei condiții cumulative, după cum urmează:

A. Negocierea clauzelor contractuale referitoare la comisionul de acordare si gestiune si dobânda

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, „O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv."

Clauza privind dobânda si comisioanele nu este o clauza „impusa" consumatorului. Astfel:

a)la momentul incheierii contractului de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului in funcție de varianta cea mai avantajoasa. Existenta unor produse predefinite și a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea impumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobânda și nici nu poate duce la concluzia caracterului neneqociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind liber exprimata;

b)prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii;

c)condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobânda și totodată modul in care variază, acestea fiind analizate de către imprumutanti;

d)condițiile de creditare specifice fiecărui contract, astfel cum au fost selectate de fiecare client sunt menționate in contractul semnat de acesta și particularizate in funcție de opțiunile personale.

In concluzie, consumatorul a optat pentru un anumit tip de produs.

Opțiunea consumatorilor in speța a fost pentru încheierea unui contract de credit cu dobânda variabila si comision de administrare si comision de acordare, fiind liber exprimata.

B. Lipsa dezechilibrului semnificativ intre partite contractante

Nu se poate retine faptul ca, in materie de creditare, clauzele privind dobânda variabila si comisionul de administrare ar fi clauze abuzive, in sensul ca ar crea un dezechilibru semnificativ intre părțile contractate, pentru următoarele argumente:

- constituie clauze abuzive fie cele care sunt prevăzute in Lista anexa la Legea nr. 193/2000, fie clauzele contractuale care pot fi considerate abuzive prin efectele produse. Chiar daca enumerarea nu este limitativa, in sensul ca, potrivit art. 4 alin. (4), clauzele menționate in Anexa au semnificația unor exemple, este de reținut ca lista nu cuprinde și clauza referitoare la comisionul de acordare si gestiune.

Pe de alta parte, chiar noile modificări intervenite la sfârșitul anului 2008 permiteau in continuare comercianților folosirea unor dobânzi variabile (a se vedea art. II, pct. 9, art. 93 lit. f din OUG nr. 174/2008). De asemenea, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului european și a Consiliului din data de 23 aprilie 2008 cu termen de transpunere 12 mai 2010, menținea posibilitatea incheierii unor contracte de credit cu dobânda variabila si cu comision de administrare.

Se precizează faptul ca aceasta era o practica bancara generalizata și permisa, in condițiile in care nu exista nicio dispoziție legala de natura sa limiteze sau sa interzică un asemenea mod de calcul al dobânzii si al comisionului de administrare in raport cu mai mulți factori care reflecta costul intern al băncii.

In concluzie, nu se poate retine faptul ca, prin clauza referitoare la comisionul de acordare, comision de administrare si dobânda, s-ar crea un dezechilibru semnificativ intre drepturile pârtilor.

C. Buna credința a băncii in aplicarea clauzei. Notificarea imprumutatilor prin intermediul modalităților agreate contractual

In executarea clauzelor privind comisionul de acordare si dobânda, s-au respectat intocmai clauzele contractuale, in sensul ca, exceptând modificarea cuantumului dobânzii determinata de trecerea de la dobânda fixa la cea variabila a fost transmisa informarea clienților prin intermediul notificărilor (scrisori simple sau cu confirmare de primire, e-mail sau sms);

3. Clauzele contractuale prin care s-a reglementat perceperea dobânzii, nu sunt clauze abuzive in înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000.

• Clauza referitoare la perceperea dobânzii se asociază cu obiectul principal al Contractului de credit.

O clauza abuziva este aceea care modifica echilibrul contractual, de cele mai multe ori, in mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, in acest caz nu ne aflam . situație, deoarece clauza face parte din chiar miezul obiectului contractului de credit.

P. aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare in sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la pret. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie sa ii ia in calcul atunci cand incheie un contract.

Legislația referitoare la clauzele abuzive nu este astfel menita sa lărgească sfera leziunii, ca sancțiune a dreptului civil, transformând toti consumatorii in incapabili.

Comisioanele alături de rata dobânzii reprezintă prețul Contractului, respectiv elementul cheie despre care banca iși informează clienții de la primul contact referitor la incheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurentei intre banei.

In consecința, modalitatea de stabilire a comisioanelor de administrare si de acordare nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive, in acest sens convergand atat dispozițiile din legislația naționala, cat mai ales prevederile comunitare.

Din analiza graficului de rambursare, care reprezintă o parte integranta a Contractului de credit, rezulta fara echivoc faptul ca dobânda este prevăzuta ca o parte importanta a prețului creditului, prestație cuvenita subscrisei in schimbul acordării creditului și care a fost avuta In vedere de ambele parti la momentul incheierii contractului, iar, pentru subscrisa, aceasta prestație fiind esențiala, având semnificația a insuși prețului creditului acordat.

Atat Directiva 93/13/CEE, cat și Legea 193/2000 au exclus din spațiul lor de incidența clauzele care privesc adecvarea intre pret și remunerație, pe de o parte și serviciile sau bunurile de furnizat in contraprestatie, pe de alta parte, adică au exclus leziunea. In viziune a acestora, absenta echivalentei prestațiilor nu este sinonima cu absenta echilibrului contractual. Potrivit acestor acte normative sancțiunile legale intervin numai daca dezechilibrul este semnificativ, la nivelul intregului contract, capabil sa afecteze insași utilitatea acestuia.

In speța, apelantul -reclamant a incheiat cu subscrisa Contractul de credit in discuție la data de 27.06.2007, inainte de criza economica profunda și au investit instanța cu cererea in constatarea ca abuziva a unora din clauzele sale la data de 07.11.2014, adică in timpul crizei economice. In tot acest timp rapelantul -reclamant nu s-a plâns ca respectivele clauze creează un dezechilibru semnificativ, așa incat contractul sa fie lipsit de utilitate in ceea ce il privește.

Din analiza drepturilor și a obligațiilor reciproce ale pârtilor la data incheierii Contractului de credit nu se reliefează existenta unor disproporții considerabile și nejustificate care sa le faca lipsite de interes pentru reclamant, dimpotrivă, aceasta din urma a preferat - o pe subscrisa in considerarea condițiilor avantajoase de creditare.

In acest sens, se învederează art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, conform căruia: (2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar și inteligibil", prevederi ce ar trebui aplicate cu prioritate fata de dispozițiile interne contrare in conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României.

Excluderea se explica prin faptul ca, pe de o parte controlul prețului este o chestiune ce tine de dreptul concurentei și de aceea nu ar trebui sa-și găsească locul . protecția consumatorului, iar, pe de alta parte, prețul este elementul cel mai bine inteles de către consumator.

Apreciază ca instanța trebuie sa se raporteze la consumatorul mediu, prudent si diligent, care conform art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților in relația cu consumatorii și armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorului este definit ca fiind "consumatorul considerat ca fiind informat, atent și precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali și lingvistici". P. urmare, deși protejat, consumatorul nu poate invoca grava sa neglijenta in incercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin, altminteri devenind aplicabil adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, in raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze sa fie clar și inteligibil exprimate.

Aceasta a fost și opinia exprimata de Curtea Suprema a Marii Britanii in cauza The Office of Pair Trading v. Abbey N. pic & Others, in care instanța a decis ca acele comisioane bancare percepute pentru depășirea limitei de creditare, reprezintă o componenta esențiala a considerației băncilor, facand astfel parte din obiectul contractului de credit. Curtea a concluzionat asupra faptului ca dispozițiile naționale referitoare la controlul caracterului abuziv, nu li se aplica acestor clauze.

Tot astfel, decizia Curții Supreme a Germaniei nr. XI ZR 167/96, a aplicat dispoziția corespunzătoare din legislația aplicabila și a considerat ca nu poate verifica caracterul abuziv al unor comisioane de retragere de la bancomat și a clauzei prin care Banca i și rezerva dreptul de a modifica aceste comisioane in mod unilateral, considerând ca aceste clauze fac parte din obiectul insuși al contractului și, mai mult, din prejul contractului.

Dobânda anuala, comisioanele etc. intra in sfera noțiunii de "pret al contractului de credit", de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de banca in virtutea creditului acordat.

P. urmare, atat comisionul de administrare, de acordare, cat și dobânda, ca și componenta a prețului creditului care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului sunt exceptate, in speța, de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fara echivoc, in mod clar, in așa fel incat sa conducă la concluzia ca, la momentul acordului de voința, consumatorului nu i-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clan, limpezi, accesibili și apti de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice. Așadar, potrivit celor mai sus reținute, fiind incidența in speța excepția prevăzuta de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, raportat la art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nu se poate trece la controlul asupra caracterului abuziv al celor doua clauze din perspectiva art. 4 alin. 1 din lege, cu referire la lipsa negocierii, existența dezechilibrului semnificativ intre drepturile și obligațiile pârtilor, precum și absenta bunei -credințe".

4. Cu privire la comisioanele de acordare si de administrare prevăzute la art. 4.1 din contractul de credit nr.381CSF_/27.06.2007, in mod temeinic, instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de constatare a acestei clauze ca fiind abuziva, având in vedere ca pentru a constata existenta unor clauze abuzive Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori cer întrunirea a trei condiții:

-clauzele sa fie menționate in cadrul unor contracte care sunt încheiate intre profesioniști si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii;

-redactarea clauzelor sa fie clara, fara echivoc, iar pentru înțelegerea acestora sa nu fie necesare cunoștințe de specialitate;

-clauzele care nu au fost negociate in mod direct cu consumatorul sa creeze prin ele insesi sau împreuna cu alte prevederi din contract un dezechilibru semnificative intre drepturile si obligațiile pârtilor in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei -credințe.

Verificând clauza invocata prin prisma acestor condiții, in mod temeinic, instanța de fond nu i-a reținut vreun caracter abuziv, deoarece:

-face parte dintr-un contract de prestări servicii bancare încheiat intre un profesionist si un consumator, fiind liber asumata de reclamanți;

-clauza contractuala este redactata de o maniera suficient de clara, pe înțelesul oricărei persoane, nu lasă loc de echivoc;

inserarea acesteia in contract a reprezentat o plata acceptata de către reclamanți pentru gestionarea contului de credit, iar clauza nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligațiile părților in detrimentul reclamantului si respecta cerința bunei-credințe. Comisioanele au fost stabilite in mod neechivoc in cuprinsul contractului, fiind incluse in graficul de rambursare a creditului semnat de reclamant. Mai mult, comisionul a fost achitat începând cu data primei rambursări, reclamantul manifestându-si nemulțumirea numai prin acțiunea de fata, introdusa la mai bine de 7 ani de la încheierea contractului de credit. In acest sens, in mod temeinic, instanța de fond a respins aceste capete de cerere, cu motivarea ca: „comisionul de acordare credit a fost perceput de către banca o singura data la momentul acordării sumei împrumutate, iar comisionul de administrare a fost menționat clar in contract si se aplica la soldul creditului de restituit raportat la numărul de zile din luna pentru care a fost calculat".

5. Riscul valutar în contractul de credit în CHF - transpunere a principiului nominalismului monetar consacrat de Codul civil

In primul rand, se apreciază ca sunt neintemeiate susținerile relamantului privind lipsa de informare asupra riscului valutar la momentul incheierii contractului de credit. Pe de-o parte, este previzibil pentru orice persoana cu o capacitate de înțelegere medie faptul ca, prin contractarea unui credit într-o moneda străina pe o perioada de zeci de ani, exista un risc de fluctuație a valorii monedei respective, fluctuație determinata de contextul macroeconomic ce scapă influentei băncii.

In al doilea rând, subliniază ideea că nu este prejudiciabila clauza care prevede ca rambursarea creditului ar urma să se realizeze în CHF, chiar si în condițiile aprecierii acestei monede comparativ cu moneda naționala. Ca este asa si ca o astfel de clauza este perfect legala, rezulta, pe de-o parte, din faptul ca niciun act normativ nu interzice acordarea si rambursarea creditelor în CHF, iar pe de alta parte, o astfel de clauză contractuala reprezintă o transpunere a legii în domeniul contractual, adică a principiului nominalismului monetar consacrat la art. 1.578 C.civ. 1864: "Art. 1578. - Obligația ce rezulta dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași suma numerica arătata în contract."

Contractul de credit reprezintă un tip de contract de împrumut de consumație cu dobânda, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile anterior citate. In virtutea principiului nominalismului, împrumutatul are obligația de a restitui exact suma împrumutata, indiferent de creșterea sau scăderea valorii banilor, cu excepția situației în care prin acte normative se dispune altfel, ceea ce nu este cazul in speța. De altfel, principiul nominalismului a fost preluat si in Noul Cod Civil, la art. 2164 alin. (2)2.

6. Solicitările apelantului-reclamant privind obligarea B. la modificarea obiectului contractului, prin convertirea creditului în Lei, la valoarea cursului CHF - L. de la data încheierii contractului de credit, sunt inadmisibile.

Cu titlu prealabil, învederează faptul că solicitările reclamantului în sensul de a se dispune modificarea contractului prin schimbarea monedei creditului din CHF în lei, precum si recalcularea prețului contractului, ca o consecință a stabilirii cursului CHF - leu raportat la data încheierii contractului, iar nu la data plătii, sunt inadmisibile.

Modificarea monedei creditului si stabilizarea cursului CHF la valoarea pe care acesta o avea la data încheierii contractului de credit, adică de aproximativ 2 lei, iar în prezent același franc elvețian valorează 4,1 lei, înseamnă că, dacă s-ar admite înghețarea francului la valoarea de aproximativ 2 lei, nu s-ar restitui decât o parte din suma pe care o avea de rambursat apelantul - reclamant.

Or, instanța de judecată nu poate interveni în acordul de voința al părților, modificând, prin decizia sa, însuși obiectul contractului, adică suma împrumutată, aceasta, alături de elemente ca dobânda sau comisioanele fiind elemente ce fac parte din prețul contractului, care nu poate fi stabilit în mod arbitrar de către un terț, fie el si instanță de judecată.

Că nu este permisă intervenția instanței de judecată în determinarea prețului contractului a statuat si înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Comercială, prin Decizia nr. 1293/27 martie 2013: "Fată de principiile autonomiei de voință si forței obligatorii a contractului, o astfel de cerere apare ca inadmisibilă, reclamantul neputând solicita si obține concursul forței coercitive a instanței pentru revizuirea prețului contractului. (...) Intervenția instanței în mecanismul contractual si modificarea unui element esențial al acestuia, mai precis, prețului contractului, înfrânge forța juridică obligatorie a convențiilor legal încheiate. Dând curs cererii formulate de către reclamant, instanța nu ar face decât să afecteze echilibrul contractului în ceea ce are el esențial: prețul (costul total) al contractului. (...) Ignorarea voinței reale a părților si alterarea condițiilor contractuale printr-o interpretare lipsită de rigoare juridică a clauzelor din convențiile de creditare reprezintă o ingerință a instanței de judecată în mecanismul contractual si o încălcare a dispozițiilor legale care guvernează libertatea contractuală."

7. Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor plătite nedatorat de către apelantul-reclamant, cu titlu de dobânda si de comisioane, in temeiul clauzelor contractuale pretins abuzive, cu privire la care a fost solicitata constatarea nulității prin acțiune si pentru care instanța de fond, in mod temeinic, a dispus respingerea cererii.

Având in vedere ca toate comisioanele percepute de banca se întemeiază pe aplicarea prevederilor contractuale agreate de părti, rugam onorata instanța de apel sa mențină soluția primei instanțe de respingere a acestui capăt de cerere.

In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata către apelantul-reclamant in prezenta cauza, apreciază ca in mod temeinic instanța de fond a dispus respingerea acestui capăt de cerere. Mai mult decât atât, intimata-pârâtă nu a căzut in pretenții pentru a putea fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, in sensul art. 451 si următoarele Cod de procedura civila.

In apel nu au fost administrate noi probe.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel se constată că apelul este neîntemeiat:

In mod corect a reținut prima instanță că nu sunt abuzive clauzele privind dobânda, comisionul de acordare credit, comisionul de administrare si că nu se impune convertirea in Ron a creditului in CHF.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A.. 5 a aceluiași articol prevede că natura abuzivă a unei clauze se stabilește in funcție de natura serviciilor care fac obiectul contractului, factorii care au determinat încheierea contractului si alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

Motivul de apel cu privire la stabilirea unei dobânzi fixe este neîntemeiat.

Din art. 4.1 contract rezultă foarte clar că dobânda stabilită a fost variabilă, de 7,95 % pe an, nu fixă cum susține apelantul; din graficul de rambursare rezultă clar cuantumul dobânzii care este în descreștere. Din art. 4.3 rezultă că banca poate modifica dobânda prin afișare la sediul unității, iar in cazul modificării dobânzii consumatorul poate accepta sau refuza modificare; neprecizarea punctului de vedere din partea consumatorului este considerată acceptare tacită. Se prevede in contract dobânda anuală efectivă ( D.) de 12,9 %.

Din raportul de expertiză rezultă că dobânda a fost modificată de intimat din 29 04 2008 până la 24. 07. 2008 la 8,95%, din această ultima dată până la 21 06 2010 la 9,95% iar începând cu data de 21. 06. 2010 dobânda a fost calculată potrivit formulei Libor la 3 luni plus marja băncii fixa, cu respectarea art. 37 și a din OUG 50/2010.

Din același raport de expertiză rezultă că ulterior intrării in vigoare a OUG 50/2010 dobânda a fost modificată în funcție de media Libor/CHF la 3 luni.

Astfel că această clauză cu privire la dobânda variabilă a fost însușită de apelant și nu a fost creat apelantului un dezechilibru-calculul dobânzii s-a realizat după criterii obiective si clar de identificat; ulterior intrării in vigoare a OUG 50/2001 s-a aplicat formula prevăzută de lege si însutită de apelant prin semnarea actului adițional.

In că această clauză nu a creat un dezechilibru apelantului care a achitat ratele.

Motivul de apel cu privire la comisionul de acordare credit se retine că acesta este clar prevăzut în contract-2,5%.

Comisionul de acordare credit a fost perceput de către banca o singura data la momentul acordării sumei împrumutate si acoperă activitatea băncii privind demersurile premergătoare acordării creditului.

Acest comision este clar prevăzut in contract, se deduce din titulatură ce costuri acoperă si nu creează un dezechilibru, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 4 alin. 1 din legea 193/2000.

Motivul de apel cu privire la comisionul de administrarea lunară a creditului de 0,3 %, aplicată la valoarea soldului creditului, nu este întemeiat.

Acest comision este clar prevăzut ca si cuantum si are o justificare-administrarea lunară a creditului.

În mod corect a reținut prima instanță că acest comision este permis si de art. 36 din OUG 50/2010, ceea ce denotă că legiuitorul nu l-a considerat ca fiind nelegal.

Acest comision împreună cu dobânda lunară sunt singurele obligații accesorii ale creditului.

Acesta nu creează un dezechilibru in defavoarea consumatorului, ci acoperă unele costuri ale băncii pentru acordare a creditului.

P. demersul apelantului de a se consta nule majoritatea clauzelor din contract s-ar ajunge la modificare într-o măsura majoră a contractului, ceea ce ar conduce la încălcarea voinței părților.

O dovadă a faptului că nu s-a creat un dezechilibru in defavoarea apelantului est faptul că acesta s-a achitat rata lunară timp de 7 ani.

Motivul de apel cu privire la convertirea creditului in RON al cursul de schimb de la data acordării creditului este neîntemeiat.

Art. 1578 din Codul civil din 1864, in vigoare la data încheierii contractului prevedea: „ Obligația ce rezulta dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași suma numerica arătata în contract."

Din cuprinsul contractului de credit reiese că acesta a avut ca obiect o sumă exprimată în franci elvețieni. Întrucât contractul de credit reprezintă o specie a contractului de împrumut de consumație, se aplică principiul nominalismului monetar, instituit de art. 1578 din Codul civil de la 1864. Conform alineatului 1, obligația ce rezultă dintr-un împrumut de bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract, iar alineatul 2 prevede că întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății.

Așadar, principiul nominalismului monetar are o reglementare legală, astfel încât achitarea ratelor în moneda acordată (CHF), indiferent de fluctuațiile acesteia, nu poate fi considerată ilicită, indiferent de modul în care ar fi calificat contractul, comutativ sau aleatoriu. P. urmare, nu este îndeplinită condiția stipulată la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe.

Variația cursului valutar este o noțiune general cunoscută chiar și de către cel mai puțin avizat consumator. Este de notorietate că valuta se poate aprecia sau deprecia în raport de moneda națională, iar cauzele sunt multiple și greu predictibile.

Deși profesionistului îi incumbă obligația de informare corespunzătoare a consumatorului, exigențele la care este supus acesta trebuie păstrate în limite rezonabile. Astfel, nu se poate pretinde unui operator economic, care oferă pe piață un anumit produs sau serviciu, să consilieze clienții în sensul necontractării acestui produs sau serviciu, întrucât scopul oricărui operator economic este acela de a produce profit, de a-și comercializa produsele sau serviciile. In cauză a avut loc o informare suficientă a apelantului prin stipularea in anexa contractului moneda de rambursare

Apelantul a susținut că intimata avea cunoștință la data încheierii convenției de credit despre modul în care va evolua cursul leu-CHF, însă nu au produs nicio dovadă în acest sens. Revenea apelantului obligația de a dovedi că, în cauza de față, la momentul încheierii contractului de credit, intimata avea cunoștință că în viitor moneda CHF se va aprecia considerabil față de moneda națională și a acționat în consecință pentru a-și procura câștiguri necuvenite.

Cauza CEJ 26/13 A. Kasler nu este aplicabilă in prezentul dosar. În acea cauză împrumutul a fost acordat in forinți maghiari, dar care a fost evidențiat în sumele în valută CHF și care urma a fi restituit în rate lunare calculate la CHF.

În prezenta cauză împrumutul a fost acordat in CHF și se restituie în aceeași monedă.

Întrucât aceste motive de apel nu sunt întemeiate, pe cale de consecință și celelalte capete de cerere privind restituirea unor sume, stabilirea unui grafic de rambursare sunt neîntemeiate.

În temeiul art. 480 NCPC se v respinge apelul și se va păstra sentința ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 453 NCPC se va respinge cererea apelantului de acordare cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de L. G. împotriva sentinței civile nr. 1167 din 6. 05. 2015 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.

Respinge cererea apelantului de acordare cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică azi 19. 10. 2015.

Președinte,

C. A.

Judecător,

I.-M. P.

Grefier,

M. R.

M.R. 30 Octombrie 2015

Red.P.I.M./19.11.2015

EX.4

JUD.FOND: J. D.

← Fond funciar. Decizia nr. 1297/2015. Tribunalul VASLUI		Plângere contravenţională. Decizia nr. 1315/2015. Tribunalul... →

Anulare act. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul VASLUI