Fond funciar. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 4885/189/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 14/R/2015
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Judecător A. A.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - reclamantă A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE G. I. ȘIȘEȘTI în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR . PENTRU FOND FUNCIAR V., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR . C.-DEZVOLTARE PENTRU COMBATAREA EROZIUNII SOLULUI PERIENI, M. S., Z. N., A. M., A. L. C., A. R. L., T. A., M. A. M., D. G. A., O. M. S., A. ȘT. G., STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURA SI VINIFICATIE BUJORU, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TÂRGU BUJORI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU FOND FUNCIAR G., pârât Z. V., Z. G., A. M., O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILIARA V., C. L. PENTRU FOND FUNCIAR A COMUNEI C., împotriva Încheierii din data de 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ 13 având ca obiect: fond funciar - recurs la încheierea de suspendare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, însă având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, tribunalul a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27.01.2015, însă din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 ianuarie 2015, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 06.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 242 alin.1 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) și a suspendat judecata acțiunii, completate și precizate, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 600 ha teren, în compensare, în condițiile art. 6 alin.3 din Legea nr. 45/2009, acțiune formulată de reclamanta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” București, cu sediul în București, ., sector 1, precum și judecata acțiunii reconvenționale, completată și precizată, pentru constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr._/27.09.2007, nr._/3.10.2007, nr._/3.10.2007, nr._/27.09.2007 și nr._/9.05.2008, emise de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; radierea din cartea funciară nr._ a dreptului de proprietate al numitei M. S., înscris prin Încheierea nr. 741/14.01.2013; radierea din cartea funciară nr._ a dreptului de proprietate al numiților Z. N., Z. G. și Z. V., înscris prin Încheierea nr. 742/14.01.2013; radierea din cartea funciară nr._ a dreptului de proprietate al numitului A. V., înscris prin Încheierea nr. 743/14.01.2013; radierea din cartea funciară nr._ a dreptului de proprietate al numiților A. R. L. și A. L. C., înscris prin Încheierea nr. 740/14.01.2013; pentru anularea actelor subsecvente încheiate în baza titlurilor de proprietate sus menționate, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5251/16.11.2009, înscris în cartea funciară nr._ prin încheierea nr._/2009; anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5350/9.11.2007, înscris în cartea funciară nr. 134 prin încheierea nr._/2007, contracte încheiate între M. A. M. și A. Șt. G.; anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3586/9.07.2008, înscris în cartea funciară nr. 167 prin încheierea nr. 9219/2008, încheiat între T. L. A. și O. N. S.; radierea din cartea funciară nr._/2009, din cartea funciară nr. 134/2007 și din cartea funciară nr. 167/2008 a drepturilor de proprietate înscrise în favoarea cumpărătorilor Misteanu A. M. și T. L. A., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 371/19.04.2013 la biroul notarului public B. I. Tony M. din Bârlad, încheiat de A. M. cu D. G. A., radierea din cartea funciară nr._ a . de proprietate înscris în favoarea lui D. G. A., acțiune formulată de pârâta-reclamantă Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului.
Instanța a suspendat judecarea cauzei până la îndeplinirea de către reclamantă și de către intervenienți a obligației de plată a indemnizației cuvenite expertului tehnic judiciar B. I. M., desemnat de instanță, pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare topografice, astfel: reclamanta, 22.500 lei; câte 500 lei, fiecare dintre intervenienții în interes propriu M. S., Z. N., A. M., A. L. C., A. R. L., T. A., D. G. A.; 750 lei, intervenienta în interes propriu M. A. M..
În motivare, instanța a constatat că reclamanta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” București și intervenienții în interes propriu M. S., Z. N., A. M., A. L. C., A. R. L., T. A., M. A. M., nu au făcut dovada plății indemnizației cuvenite expertului tehnic judiciar B. I. M. desemnat în cauză, așa cum s-a dispus la termenul de judecată anterior din data de 20.02.2014, fila 58, vol. III dosar.
Intervenientul în interes propriu D. G. A. a prezentat chitanța doveditoare de plată a indemnizației expertului B. I. M..
Deoarece reclamanta și intervenienții în interes propriu M. S., Z. N., A. M., A. L. C., A. R. L., T. A., M. A. M., nu au făcut dovada plății indemnizației cuvenite expertului tehnic judiciar B. I. M., s-a constatat că nu au fost îndeplinite cerințele prev. de art. 331 alin. 3 din Codul de procedură civilă, referitoare la dovada plății indemnizației expertului, iar indemnizația în sumă de 500 lei, plătită de intervenientul D. G. A., este insuficientă pentru efectuarea expertizei. Ca urmare, chitanța de plată a indemnizației de expert, prezentată de către intervenientul D. G. A., a fost restituită intervenientului, cu mențiunea că nu a fost folosită în proces.
Potrivit art. 242 alin.1 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata.
În cauza de față, pentru soluționarea acțiunii principale și a cererilor de intervenție în interes propriu, s-a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, cu obiectivele deja stabilite de către instanță prin încheierea din data de 6.02.2014, filele 29-35, vol. III dosar. În condițiile în care reclamanta nu a plătit indemnizația cuvenită expertului, judecata cauzei nu mai poate continua, motiv pentru care se a dispus suspendarea judecății atât a acțiunii principale, a cererilor de intervenție în interes propriu, cât și a acțiunii reconvenționale.
A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” a declarat recurs împotriva încheierii din data de 06.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Bârlad în vederea continuării judecății. În motivare, recurenta a arătat că, de la data investirii instanței competente cu soluționarea prezentei cauze, acțiunea introductiva a fost precizata, in sensul ca a fost indicat in concret un nou amplasament, in conformitate cu dispozițiile art.6 alin (3) din Legea nr.45/2009, modificata si completata prin Legea nr.72/2011, fiind solicitate in acest sens si probe in dovedirea acțiunii, că având in vedere ca pentru suprafața de teren solicitata a fi reconstituita in compensare pe un alt amplasament nu existau măsurători cadastrale ci doar o identificare pe . fiind insa una oficiala, cuprinsa in anexele Legii nr. 45/2009 modificata si completata prin Legea nr.72/2011, prin notele de probe depuse la dosar a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri precum si a unei expertize topografice in vederea identificării cadastrale a terenului solicitat, că, prin notele de probe depuse la dosar, și-a rezervat dreptul sa renunțe la proba cu expertiza topo, in măsura in care onorariul ce se va stabili in cauza va depasi bugetul instituției, având in vedere ca este o instituție publica cu un buget prestabilit, că, prin încheierea de ședința din data de 20.02.2014, instanța a incuviintat proba cu expertiza topo solicitata de instituție, stabilind un onorariu provizoriu in cuantum de 22.500 lei, suma care ar fi trebuit suportata in calitate de reclamanți. De asemenea, recurenta mai arată că, urmare a adresei primite de la instanța prin care i s-a pus in vedere sa achite acest onorariu pana la termenul din data de 06.03.2014 si având in vedere ca suma stabilita de instanța in sarcina sa a fost una foarte mare, onorariile provizorii de expert topo nedepasind decât in situații extraordinare suma de 2.000-2.500 lei, onorariul fixat de instanța fiind practic de 10 ori mai mare decât la orice alt dosar la care ASAS este parte, s-a regăsit in situația in care bugetul instituției sa fie depășit de aceasta suma si prin urmare sa nu aibă posibilitatea îndeplinirii obligației stabilite de instanța in sarcina sa, că a formulat pentru termenul din data de 06.03.2014 note de ședința prin care a invederat instanței aceasta situație si având in vedere faptul ca proba cu expertiza topo a fost solicitata de instituție, a inteles sa renunțe la administrarea acesteia, urmând ca instanța sa se pronunțe doar pe restul probelor din dosar, că, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual si totodată el este cel care trebuie sa-si probeze acțiunea in fata instanței, probele pe care le solicita in dovedirea acțiunii fiind decizia acestuia, excepție facand doar probele dispuse din oficiu de instanța sau propuse de alte parti din dosar, nefiind insa cazul in prezenta speța, că, desi sancțiunea pentru neindeplinirea obligației de achitare a onorariului de expert, onorariu stabilit de instanța ca urmare a încuviințări probei cu expertiza solicitate chiar de către ea, ar fi fost decăderea si desi a învederat ca înțelege sa renunțe la administrarea acestei probe, totuși instanța de fond a dispus suspendarea cauzei. Totodată, recurenta mai arată că măsura suspendării dispusa de instanța in prezenta cauza este o măsura nelegala si netemeinica, sancțiunea in speța, in situația in care nu ar fi luat act de renunțarea sa la administrarea probei cu expertiza topo, fiind decăderea din proba si nicidecum suspendarea cauzei.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 496 și art. 499 C.proc.civ., instanța reține că recursul formulat de recurenta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” împotriva încheierii din data de 06.03.2014 a Judecătoriei Bârlad este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, Judecătoria Bârlad a desemnat pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie pe expertul B. I. M. și a stabilit obiectivele expertizei, dispunând efectuarea unei adrese către expert prin care i s-a solicitat estimarea costului lucrării ce urmează a fi efectuate în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2014, Judecătoria Bârlad a pus în vedere reclamantei, respectiv recurentei din prezenta cauză să achite onorariul provizoriu pentru expertiza tehnică judiciară în cuantum de 22.500 lei pentru expertul desemnat în cauză.
Prin cererea depusă la dosar la data de 05.03.2014 ( fila 70 dosar fond), reclamanta, respectiv recurenta din prezenta cauză, a arătat că înțelege să renunțe la proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie.
Prin încheierea de ședință din data de 06.03.2014, Judecătoria Bârlad a dispus suspendarea judecării acțiunii principale și a acțiunii reconvenționale până la îndeplinirea de către reclamantă și intervenienți a obligației de plată a onorariilor provizorii.
Măsura suspendării judecării cauzei a fost dispusă de către instanță cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulități, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.
Astfel, deși instanța a dispus emiterea unei adrese către recurentă prin care i s-a comunicat cuantumul onorariului provizoriu stabilit în sarcina acesteia, instanța de fond nu a comunicat și sancțiunea ce ar urma să intervină în condițiile în care onorariul stabilit nu este achitat. De asemenea, deși recurenta a comunicat prin cererea depusă la dosar la fila 70 că înțelege să renunțe la proba cu expertiza în specialitatea topografie, instanța de fond nu a pus în discuția părților această cerere de renunțare și nu rezultă din cuprinsul încheierii din data de 06.03.2014 care a fost soluția pronunțată de către instanță cu privire la această cerere de renunțare (respinsă sau admisă). Mai mult, chiar și în ipoteza în care cererea de renunțare la proba solicitată de partea care renunță ar fi fost respinsă, sancțiunea ce putea interveni nu putea fi decât cea a decăderii din probă, conform prevederilor art. 262 alin. 3 C.proc.civ., și nu a suspendării judecării cauzei, conform art. 242 alin.1 C.proc.civ. Semnificativ este și faptul că instanța de fond a ignorat și prevederile art. 257 alin. 1 și 2 C.proc.civ. ca urmare a nepunerii în discuție a cererii de renunțare la probă formulată de către recurentă, iar în situația în care ar fi apreciat necesară administrarea probei, instanța de fond avea deschisă calea încuviințării din oficiu a probei cu expertiza cu consecința stabilirii persoanelor ce urmează a suporta costurile acesteia și stabilirii sancțiunilor procedurale ce ar putea interveni în acest caz și comunicării acestora către părți. În fine, este nelegală și măsura suspendării judecării cauzei până la achitarea onorariilor provizorii de către intervenienți, dispozițiile art. 242 alin. 1 făcând referire doar la neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății de către reclamant și nu de alte părți sau participanți în cauză.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită recursul formulat de recurenta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” împotriva încheierii din data de 06.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, să caseze încheierea recurată și să trimită cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Bârlad, urmând ca această instanță să pună în discuție cererea de renunțare la probă formulată de către reclamantă, respectiv recurenta din prezenta cauză, iar, în funcție de soluția dată acestei cereri, să fie avută în vedere fie decăderea din probă, fie încuviințarea din oficiu a probei cu expertiză în măsura în care se apreciază absolut necesară administrarea acestei probe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” împotriva încheierii din data de 06.03.2014 a Judecătoriei Bârlad.
Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Bârlad.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | Judecător, A. A. |
Grefier, A. C. |
Red./Tehnored. Jud. OMV/10.02.2015
25 ex./.-02-2015
Judecător fond: T. I., Judecătoria Bârlad
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
