Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2241/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/R/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Judecător A. I. Z.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare A. C. în contradictoriu cu intimata pârâtă EOS KSI ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 2875/2015 din data de 02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, ai lipsit părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol prin Încheierea din data de 09.12.2014, la data de 27.01.2015, prin serviciul registratură, s-au înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere al apelantei A. C. în ce privește calificarea naturii căii de atac și contractul de cesiune încheiat între BRD GSG SA și E. K. Romania SRL, anexa la Situația contului BRD pentru dovada cuantumului creanței restante la data cesiunii.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța constată că, cauza a fost judecată sub imperiul noului cod de procedură civilă, deși cererea de executare silită a fost formulată la data când era în vigoare vechiul cod de procedură civilă.
În aceste condiții, instanța invocă din oficiu nulitatea hotărârii pe motiv că nu s-au respectat norme imperative ți rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 875/2015 din data de 02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bîrlad a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petenții A. C., domiciliată în Bârlad, ., . și A. Gheoghe – decedat, în dosarul de executare nr.129/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bîrlad sub nr._, la data de 19.04.2013, petenții A. C. și A. G. în contradictoriu cu E. K. România SRL au formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației de plată din 1.04.2013 încheiat de B.E.J. D. A..
În motivarea contestației se arată că nu au încheiat nici un raport juridic cu EOS KSI ROMÂNIA SRL, contractul de credit nr._ din 28.05.2007 nu a fost cesionat de BRD Agenția Bârlad intimatei, valoarea de_,79 lei nu este reală iar contractul de credit pentru care s-a cerut titlu executoriu este de 8200 de euro, sumă achitată parțial de debitori și integral de către asiguratorul de viață ASIBAN în august 2010 când a avut loc decesul împrumutatului A. G..
Mai arată că nu s-a făcut dovada achitării onorariului de executare și că a intervenit prescripția dreptului material al creditoarei în condițiile în care ultima rată a fost achitată în luna ianuarie 2010.
Prin întâmpinare EOS KSI ROMÂNIA SRL solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât aceasta este tardivă.
Pe fondul contestației arată că au calitate de creditor ca urmare a cererii de creanță, suma total datorată este de_,79 lei fiind exprimată în echivalentul lei noi de la data introducerii cererii de executare, contestatoarea A. C. are calitatea de co împrumutat și deci nu poate opune beneficiul de discuțiune, plățile au fost sistate la 22.11.2008 când a fost declarat scadent anticipat împrumutul, polița de asigurare ar fi fost valabilă în condițiile în care debitorul principal ar fi respectat obligațiile contractuale de plată a primelor de asigurare până la momentul intervenirii decesului, ultima plată a fost efectuată la 20.07.2010 iar data introducerii cererii de executare silită este 14.02.2013 astfel că nu a intervenit prescripția, contractul de credit reprezintă titlu executoriu, somația de plată este legal întocmită, iar cheltuielile de executare sunt corect stabilite, când în sarcina debitorului și achitarea onorariului de executare o chestiune care privește doar creditoarea și executorul judecătoresc.
Din actele dosarului instanța a reținut că nefondată contestația la executare.
Astfel, susținerea contestatorilor în sensul că intimata nu are calitatea de creditor în condițiile în care la 4.02.2010 a intervenit cesiunea de creanță a debitului, conform înscrisului depus la dosar.
D. în condițiile în care s-ar fi solicitat sume mai mari decât în contractul de credit s-ar fi putut primi această afirmație.
Mai este de reținut că cesiunea de creanță a fost înscrisă la Arhiva electronică de garanții reale imobiliare.
Referitor la suma datorată de debitor petenții nu au făcut dovada cu chitanțe sau alte înscrisuri că au plătit mai mult decât susține intimata în contul creanței.
În ce privește asigurarea pentru credit încheiată de debitorul decedat A. G. cu . . constată că polița de asigurare figurează ca reziliată întrucât debitorul principal nu și-a îndeplinit obligația de a plăti lunar primele de asigurare, până la momentul decesului.
Nu poate fi reținută nici susținerea contestatorilor în sensul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită întrucât potrivit situației de cont oferite de BRD în momentul cesiunii contractului, la data de 30.04.2010 s-au plătit 400 lei iar la 20.07.2010 s-au plătit 200 lei, ceea ce a dus la întreruperea cursului prescripției.
Cu privire la onorariul executoriului judecătoresc acesta nu depășește plafonul de 10% provăzut de Ordinul nr.2550/C/2006 al Ministrului Justiției și Hotărârea nr.1 a INEY.
Tot potrivit acestor reglementări și a Legii nr.188/2000 cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului iar încasarea lor direct de la creditor sau ulterior în cursul executării silite este o chestiune care îi privește doar pe executor și creditor iar nu pe debitor.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs contestatoarea debitoare A. C. pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală, motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate de părți, dând doar o soluție de fond.
A arătat a recurenta că prin cererea de chemare în judecată a invocat excepția lipsei calității de creditor a intimatei și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în timp ce intimata . SRL a invocat excepția tardivității și excepția lipsei calității de reprezentare a reclamantului A. C. pentru debitorul A. G..
Avându-se în vedere că judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, recurenta a apreciat faptul că sentința recurată este pronunțată cu încălcarea legii.
În dosarul cauzei nu a fost atașat dosarul de executare silită, acesta nefiind solicitat de către instanță de la B. D. A., și nu a fost efectuată astfel o judecată corectă asupra fondului cauzei.
La dosarul cauzei nu exista polița de asigurare încheiata de părți cu ASIBAN (condiție obligatorie a contractului de împrumut) deși în considerente, judecătorul fondului reține ca "polița de asigurare figurează ca reziliată ".
La dosarul cauzei nu exista nici o situație de cont emisa de BRD din care să rezulte plați efectuate realmente de către contestatori la data de 30.04.2010 si 20.07.2010.
Singura situație, este cea emisa de intimata E. K. România, nefiind atașate chitanțele de plată, deși contestatorii în răspunsul la întâmpinare nu recunosc aceste plați, considerându-le false.
Instanța nu a făcut nici un demers în sensul de a înlătura aprecierea contestatorilor cu privire la ne realitatea acestor plați, respectiv, nu a solicitat dovada efectiva a plații.
În mod greșit instanța constată că cele 2 sume achitate au întrerupt prescripția, fără ca la dosarul cauzei sa se afle aceste dovezi de plată, contestate de reclamanți.
Intimata nu face nici dovada notificării cesiunii, ne existând la dosarul cauzei dovada înregistrării cesiunii in AEGRM, deși instanța reține acest aspect contrar probelor din dosar.
Mai mult potrivit extrasului din AEGRM, pe numele debitorilor A. G. și A. C. nu figurează nici o înscriere.
Nu există la dosarul cauzei dovada achitării efective a onorariului de executare, fiind o cheltuială impusă a fi suportată de debitor deși nu a fost efectuată, judecătorul fondului, respingând solicitarea contestatorilor de a cenzura onorariul raportat plații efective.
Se invoca doar Legea 188/2000 cat si Ordinul 2550/C/2006 fără a se indica dispoziția legală.
Având in vedere aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bîrlad.
Prin întâmpinare, intimata creditoare E. K. Romania SRL a solicitat respingerea apelului formulat de către A. C. ca fiind nefondat.
Intimata a arătat că, în fapt, instanța de fond in mod corect a apreciat contestația la executare declarata împotriva actelor de executare din dosar executare nr. 129/2013 ca fiind nefondata, respingând pretențiile apelantei contestatoare.
In mod cuprinzător instanța de fond s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către apelanta respingând excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită- iar prescripția dreptului material la acțiune cum in mod greșit afirmă contestatoarea - care nu a formulat in mod corect excepția.
Așa cum reține instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din situația contului rezultă faptul că au intervenit doua cauze de întrerupere a termenului de a solicita executarea silită, respectiv două plați succesive efectuate de către debitor: 30.04.2010; 20.07.2010.
Raportat la momentul introducerii cererii de executare silită rezultă faptul că cererea de executare silită a fost depusă in termenul legal de prescripție de 3 ani de zile.
In mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității de creditor a . SRL, motivat de existenta probelor la dosar care susțin contrariul: contract de cesiune si notificare debitor prin înscrierea in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare.
In mod just instanța de fond a apreciat faptul ca polița de asigurare încheiată de către debitorul decedat A. G. cu . SA ( fosta ASIBAN SA ) figurează ca reziliata întrucât debitorul principal nu si-a îndeplinit obligația de a plați lunar primele de asigurare, ca urmare a neachitării ratelor aferente contractului de credit nr._/ 28.05.2007.
Pe parcursul judecații, debitoarea contestatoare nu a efectuat dovada aspectului contrar respectiv faptul ca, creditul nu a fost declarat restant anticipat si pe cale de consecința polița de asigurare ar fi fost valabila, drept urmare, afirmațiile sale rămân fără justificare legală.
Ultima plată efectuată anterior cesiunii de creanța în contul creditorului cedent figurează din data de 22.11.2008, la scurt timp ulterior dându-se efect dispozițiilor art. 6.9 din contractul de credit Condiții generale: „Daca împrumutatul nu plătește la scadenta ratele si dobânzile aferente creditului acordat sau nu respectă vreuna din clauzele și obligațiile prevăzute în prezentul contract, creditul poate fi declarat restant anticipat, Banca fiind in drept sa solicite de îndată rambursarea acestuia și a dobânzilor și să procedeze la recuperarea creanțelor sale prin orice mijloc prevăzut de lege."
Contestatoarea debitoare nu a efectuat dovada faptului că a respectat dispozițiile contractuale și a efectuat plăți ulterioare datei de 22.11.2008 si anterioare datelor de 30.04.2010; 20.07.2010 astfel încât sa dovedească respectarea dispozițiilor contractuale și nerezilierea de drept a contractului de credit respectiv a poliței de asigurare.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc acesta nu depășește plafonul de 10 % prevăzut de Ordinul nr. 2550/C/2006 al Ministerului Justiției.
Creditorul nu este obligat sa plătească integral onorariul executorului pentru ca acesta sa devină exigibil sau executoriu, acesta capătă aceste veleități prin efectul legii, având in vedere faptul ca procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor C. preluat de NCPC.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Tribunalul constată că in cauză este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.5 Cd.pr.civ. în sensul că instanța de fond a încălcat formele de procedură prev. sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cd.pr.civ.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect contestație la executare și în baza art.3 din legea 76/2012 pentru punerea în aplicare Cd.pr.civ. ,, dispozițiile Cd.pr.civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .,,.Judecata contestației formulate trebuia sa fie făcută prin aplicarea normelor vechiului Cd.pr.civ. deoarece cererea de executare silită a fost formulată la data de 14.02.2013,cu o zi înainte de . Noului Cod de procedură civilă.
Tribunalul constată că au fost nesocotite norme procedurale imperative care conduc la nulitatea hotărârii în ceea ce privește soluția dată la contestația la executare formulată.
Este fără putință de îndoială faptul că recurenta a fost prejudiciată prin hotărârea instanței de fond, provocându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, câtă vreme după vechiul cod de procedură dispozițiile procedurale privitoare la judecata contestației la executare prezintă deosebiri față de cel prev. de noul cod de procedură civilă, inclusiv cu privire la calea de atac împotriva hotărârii pronunțate.
În cauză sunt incidente și motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 6-9 din Cod. proc. civ.
Chiar daca, in principiu, incidenta acestor motive de recurs ar conduce la modificarea hotărârii, atunci când aceste motive evoca si necercetarea fondului cauzei, intervine casarea hotărârii.
Din cuprinsul sentinței civile supuse controlului judiciar rezulta ca instanța de fond nu a dat o rezolvare excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei invocate de catre contestatori, dar nici excepției tardivității formulării contestației invocate de către E. K. România SRL.
Procedându-se in aceasta modalitate, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere, deci asupra unor chestiuni litigioase deduse judecații.
Datorită acestui fapt, Tribunalul nu poate exercita controlul judiciar si pentru respectarea principiului celor doua grade de jurisdicție, singura soluție este trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a pronunța, ea insasi, o soluție asupra tuturor excepțiilor invocate și pentru a proceda la judecarea cauzei conform normelor vechiului cod de procedură civilă.
Față de ce arătate, fiind incidente motivele de recurs prev. de art.304 pct.5 6 și 9 din Cd.pr.civ. Tribunalul va admite recursul formulat de către . sent. civ. nr._ a Judecătoriei Bârlad, pe care o va casa în totalitate.
În baza art.312 pct.5 Cd.pr.civ., Tribunalul va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr.2875/2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o casează în totalitate.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | Judecător, A. I. Z. |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.A.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.5- 23 februarie 2015
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: M. R.
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
