Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Decizia nr. 404/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 404/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 404/A/2015
Ședința publică de la 31 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. A.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii în anulare formulată de contestatoarea - debitoare U. A. TERITORIALĂ DRAGOMIREȘTI în contradictoriu cu intimata - creditoare . V., formulată cu privire la încheierea din data de 03 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. .
În termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus concluzii scrise.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 31 martie 2015, când a hotărât următoarele;
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii în anulare constată următoarele:
Prin încheierea din data de 03.11.2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._ s-a respins cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea U. A. Teritorială Dragomirești, ca neîntemeiată. A respins cererea de obligare a creditoarei la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat ca neîntemeiată.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, instanța a reținut că în data de 04.10.2011, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de achiziții publice nr. 803 (filele 12-18), obiectul contractului fiind reprezentat de servicii de proiectare pentru obiectivul de investiții „Reabilitarea, modernizarea și dotarea Căminului Cultural din .”. în baza contractului, a fost emisă factura fiscală nr. 990/05.04.2012 (fila 20) pentru suma de 42.235,64 lei, achitată integral la datele de 04.07.2012, 05.07.2012, 05.10.2012 și 14.03.2013 (filele 21-23). Pentru plata cu întârziere a sumelor anterior menționate, creditoarea a calculat penalități de întârziere în cuantum de 23.079,02 lei ( fila 24).
Potrivit dispozițiilor art. 1.013 alin.1 din noul C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Față de prevederile menționate mai sus, instanța reține că pentru a fi incidentă procedura reglementată de art. 1013 si urm. din Noul C.proc.civ., trebuie îndeplinite mai multe condiții și anume: creanța pretinsă trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și trebuie să reprezinte obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile sau alte înscrisuri însușite de către părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
În speță, prin aplicarea condițiilor anterior menționate, instanța a reținut că, dacă în privința ultimei condiții, aceasta este îndeplinită în aparență, creanțele reprezentând penalități de întârziere ce rezultă dintr-un contract în care sunt inserate clauze penale ( pct. 9.1 – fila 13), creanțele nu au caracter cert, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 662 alin 2 C.proc.civ. Astfel, independent de faptul că, deși creditoarea afirmă, nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar executarea propriilor obligații rezultate din contract prin depunerea proceselor verbale de predare primire a documentației în temeiul contractului de achiziție publică; altfel spus, creditoarea nu a depus dovada executării de către aceasta a contractului în lipsa cărora nu se poate aprecia nici nu privire la executarea de către debitoare a obligației de plată. Procesul verbal depus la dosar ( fila 19) nu are dată certă și nici nu poate fi relaționat cu contractul de achiziții publice invocat de către creditoare; în plus, instanța nu poate să nu observe și împrejurarea ca creditoarea, deși pretinde o întârziere în executarea obligațiilor debitoarei, solicită plata unor penalități de întârziere la un interval de timp de mai mare de 1 an, de când factura fiscală pentru debitul datorat a fost plătită integral, fără a fi oferită vreo justificare în acest sens.. În raport de aceste aspecte menționate anterior, instanța apreciază că ele nu pot fi verificate în cadrul procedurii ordonanței de plată ce presupune creanțe a căror existență este neîndoielnică, ci doar pe cale procedurii de drept comun.
Instanța a respins cererea de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat ca neîntemeiată în condițiile în care a fost depus la dosar un extras de cont (fila 53) ce prin sine însuși nu face proba onorariului achitat de către debitoare pentru prezentul dosar, nefiind însoțit și de alte înscrisuri ( factura fiscală, contract de asistență juridică, etc.) care să permită instanței aprecierea realității acestor cheltuieli, onorariile de avocat dovedindu-se prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată ori extras de cont, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume ( în același sens, pronunțându-se și ÎCCJ prin decizia nr. 1378/23.04.2010).
Soluția pronunțată de tribunal a fost contestată de debitoarea UAT Dragomirești prin formularea cererii în anulare, în care s-au invocat următoarele:
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, apreciind că extrasul de cont nu este suficient pentru a face dovada realității cheltuielilor făcute de parte cu acest litigiu.
Extrasul de cont face dovada plații, onorariului de avocat. Suma de 1250 de lei fiind achitată cu acest titlu iar dovada realității plății este tocmai tranzacția efectuată și pe care actul o arată. Numărul contractului pentru care s-a făcut plata este evidențiat în acest extras de cont (punctul 1) la fel și împuternicirea avocațială (contract_/10.10.2014). Astfel nu există nu există nicio îndoială că această plată este onorariul de avocat achitat pentru susținerea cauzei nr._ . Cheltuielile s-au efectuat și dovada acestora era depusă.
Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității formulării de către debitor a cererii în anulare împotriva încheierii de respingere a cererii privind emitere a unei ordonanțe de plată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1023 alin. 2 C.proc.civ. cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).
De asemenea, prin dispozițiile art. 1023 alin. 3 C.proc.civ. se stabilește că prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, împotriva încheierilor de respingere a cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată poate fi exercitată doar calea de atac a cererii în anulare și doar de către creditor. Totodată, motivele pentru care poate fi exercitată această cale de atac sunt limitate la aspecte ce țin de neîndeplinirea cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanțe de plată.
Or, în cauză cererea în anulare împotriva încheierii de respingere a cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată a fost exercitată de către debitoare, care a invocat motive ce nu țin de verificarea cerințelor speciale ale ordonanței de plată.
Mai mult, instanța învestită cu soluționarea cererii în anulare nu ar putea pronunța soluția modificării/schimbării încheierii atacate, întrucât această posibilitate nu a fost prevăzută de legiuitor, după cum rezultă din dispozițiile art. 1023 alin. 6-8 C.proc.civ.
În consecință, câtă vreme legea nu recunoaște dreptul debitorului de a formula cererea în anulare, indiferent de motivele invocate, instanța constată că cererea în anulare este inadmisibilă, aceasta având posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată neacordate de către prima instanță pe cale separată, prin formularea unei acțiuni în pretenții.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea în anulare formulată de debitoarea UAT Dragomirești împotriva încheierii din data de 03.11.2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea în anulare formulată de debitoarea UAT Dragomirești împotriva încheierii din data de 03.11.2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. A. A.
Grefier,
A. C.
Red. jud. MC/29.04.2015
4 ex./.>
Tribunalul V.: Jud. O.- M. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul VASLUI | Uzucapiune. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
