Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1064/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1064/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1064/A/2015
Ședința publică de la 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel declarată de apelanta – reclamantă T. M. D. în contradictoriu cu intimatul - pârât T. P. M. - LA FAMILIA T. M., împotriva sentinței civile nr. 1709/05.08.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - ordonanță președințială exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta reclamantă T. M. D., avocat M. L., ce a depus la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, prezent fiind intimatul T. P. M., legitimat cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen procedural; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
S-au verificat actele de la dosar, după care tribunalul acordă cuvântul al propunerea de probatorii.
Av. M. L. solicită ca instanța să încuviințeze pentru apelantă proba testimonială, prin audierea unui martor, având în vedere motivarea instanței de fond, în sensul că nu ar fi existat motive care să justifice temeinicia cererii de ordonanță președințială.
La interpelarea instanței, av. M. arată că dosarul de fond are termen în data de 29.10.2015.
Tribunalul, apreciază că față de motivele de apel invocate, probele administrate în primă instanță, precum și scopul cererii de ordonanță președințială, consideră că nu este utilă cauzei administrarea probei cu un martor, în această fază procesuală.
Nefiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel, precum și în apărare față de acestea.
Av. M. L. pentru apelantă, arată că a solicitat pe calea ordonanței președințiale ca exercitarea autorității părintești să se facă în mod exclusiv de către reclamantă, instanța de fond respingând această solicitare întrucât art. 507 din Codul civil prevede în mod clar situațiile în care autoritatea părintească poate fi exercitată în mod exclusiv de către un singur părinte, însă acest articol stabilește de drept situațiile în care s-ar regăsi un părinte, și atunci nu ar mai fi necesară intervenția instanței, or în speța de față, ambii părinți sunt chemați să supravegheze asupra creșterii și educării copiilor, iar aceștia nu se înțeleg cu privire la îndatoririle pe care le au față de copii.
În fața primei instanțe s-a administrat proba testimonială, au fost depuse la dosar rapoartele psihologice întocmite de unitatea de învățământ la care studiază cei doi copii, precum și o anchetă socială.
S-a susținut în primă instanță faptul că, violențele exercitate de către pârât asupra copiilor, și în special asupra copilului mai mare, au condus la o . recomandări psihologice, în sensul în care se menționează în concluzii că, minorul R. este traumatizat prin comportament de violență verbală, fizică, din partea tatălui, și prezintă semne fizice pe tot corpul.
Pârâtul are un comportament abuziv față de cei doi minori, situație ce a condus la o . carențe educaționale pentru unul dintre ei, acesta înregistrând corigențe la școală, întrucât tatăl nu a avut grijă de copil, în sensul ca acesta să treacă peste obstacolul pe care l-a avut la școală.
Prima instanță a reținut că nu ar fi îndeplinite condițiile de ordonanță președințială, respectiv aparența de drept în favoarea reclamantei, însă atâta vreme cât dispozițiile art. 483 cod civil arată că, pe lângă drepturi există și îndatoriri care privesc persoana minorului și exercitate de către părinți, există art. 36 din Lg. 272/2004 ce a fost temeiul ordonanței președințiale, în sensul că se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte: alcoolismul, violența față de copil sau față de celălalt părinte, fie orice alt motiv ce prezintă risc pentru copil.
Apreciază că acest capăt de cerere trebuia admis de către instanță, odată cu principalul capăt ce privea stabilirea locuința minorilor la reclamantă.
Părinții nu au purtat discuții cu privire la situația copiilor, pârâtul refuzând acest lucru, iar pârâtul nu mai locuiește la domiciliul cunoscut.
Apreciază că acestea sunt motive întemeiate, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 996 Cod pr. civilă, pentru ca instanța să încuviințeze ca exercitarea autorității părintești să se facă în mod exclusiv de către reclamantă, ca o măsură provizorie până la soluționarea dosarului de divorț, în care s-a cerut stabilirea autorității părintești.
Un alt motiv de apel vizează reducerea onorariului, întrucât s-a admis în parte acțiunea.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul T. P. M. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința pronunțată de Judecătoria V. a fost admisă în parte cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta T. M. D. domiciliată în V., jud. V., CNP_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. L. din V., ., ., Jud. V. în contradictoriu cu pârâtul T. P. M. domiciliat în ., Jud. V..
A stabilit, în mod provizoriu, până la momentul soluționării în primă instanța a Dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V., locuința minorilor T. R.-C., născut la data de 11.05.2002 și T. V.-A., născut la data de 24.09.2000, la reclamantă.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești față de minorii T. R.-C. și T. V.-A. în mod exclusiv de către reclamantă.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
În fapt s-a reținut că părțile la data de 26.12.2000 astfel cum a rezultat din certificatul de căsătorie aflat la fila 11, din căsătorie rezultând minorii T. R.-C., născut la data de 11.05.2002 și T. V.-A., născut la data de 24.09.2000.
La data de 05.06.2015 pe rolul Judecătoriei V. a fost înregistrată sub numărul_ acțiunea formulată de reclamanta T. M. D. având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilire locuință minori, exercitare autoritate părintească, pensie de întreținere. De asemenea, instanța a reținut că părțile s-au despărțit în fapt, reclamanta părăsind domiciliul din localitatea Chircești, . și mutându-se în municipiul V., Jud. V. împreună cu cei doi minori.
Potrivit art. 996 C. proc. civ., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului. Îndeplinirea unei singure cerințe impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții.
Art. 996 C. proc civ. enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Raportând situația de fapt la reglementările incidente prin prisma condițiilor de admisibilitate mai sus menționate instanța a apreciat întemeiată în parte cererea cu care a fost învestită.
Instanța a mai reținut că, art. 263 C. civ. prevede că, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
Astfel, trebuie stabilit în ce măsură stabilirea locuinței minorilor la reclamantă corespunde interesului superior al acestora.
Din declarația martorului audiat în cauză a rezultat că cei doi minori locuiesc cu reclamanta, precum și că reclamanta este cea care se ocupă în mod exclusiv de minori. De asemenea, s-a reținut din declarația martorului și faptul că minorii sunt mai atașați de reclamantă.
Împrejurarea că cei doi minori locuiesc cu reclamanta care se și ocupă de ei rezultă și din raportul de anchetă psihosocială (filele 24-26).
Audiați de instanță, minorii au declarat că doresc să locuiască cu mama lor, întrucât au cu aceasta o relație bună și toate cele necesare.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat condiția urgenței îndeplinită în cauză. Stabilirea locuinței minorilor T. R.-C. și T. V.-A. la reclamantă se impune cât mai repede a fi dispusă, motivat de faptul că minorii locuiesc la aceasta și că pârâtul nu le mai asigură în mod efectiv minorilor o locuință și condiții necesare pentru creșterea și educarea acestora.
Instanța a constatat că și condiția vremelniciei ca fiind îndeplinită având în vedere că reclamanta a solicitat luarea acestei măsuri până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de divorț.
De asemenea, condiția neprejudecării fondului este îndeplinită, întrucât măsura solicitată nu rezolvă litigiul în fond.
În lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a admis în parte capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorilor T. R.-C. și T. V.-A., urmând să stabilească în mod provizoriu, până la momentul soluționării în primă instanța a Dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V., locuința minorilor, la reclamantă. În ceea ce privește momentul până la care instanța va stabili măsura, acesta este cel al soluționării în primă instanța a Dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V. având în vedere că hotărârea primei instanțe prin care se va stabili locuința minorilor este executorie de drept conform art. 448 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești față de minorii T. R.-C. și T. V.-A. în mod exclusiv de către reclamantă, instanța l-a respins ca neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 503 Cod civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar art. 507 Cod civil care prevede expres situațiile când exercitarea autorității părintești se poate face de către un singur părinte, respectiv, dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Având în vedere și dispozițiile art. 996 C. proc. civ. anterior enunțate, instanța a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune această măsură pe cale de ordonanța președințială, respectiv cea privind aparența de drept în favoarea reclamantei având în vedere că, față de procedura sumară a ordonanței președințiale, instanța a apreciat că nu s-au relevat motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, motivele învederate privind faptul că pârâtul nu se ocupă de minori, neconstituind astfel de motive.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel T. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Se arată de către apelantă că din probele administrate la dosar rezultă că intimatul prezintă dezinteres fata de copii, se manifestă violent față de acestia, consumă în exces băuturi alcoolice.
Pârâtul nu s-a interesat de situația școlară a minorului T. R., care a rămas corijent.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea apelata,prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Criticile aduse hotararii instantei de fond sunt neintemeiate.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca aparenta de drept nu este in favoarea apelantei.
Instanta de judecata este cea care trebuie sa stabileasca ca aparenta de drept este in favoarea reclamantei.
Din analiza situatiei de fapt asa cum rezulta din probele administrate rezulta ca, . drept nu este in favoarea reclamantei.
Aparenta de drept este in favoarea reclamantei daca pozitia acesteia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanata presedintiala este prefereabila din punt de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analiza a situatiei de fapt.
Situatia de fapt invocata de catre apelanta-reclamanta nu este de natura sa creeze aparenta incalcarii unui drept al sau prin exercitarea unor acte abuzive de catre intimat.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de divorț pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art.398 al.1 Cd.civ.
Aceste ,,motive temeinice,, este necesar să fie analizate de la caz la caz,în raport de toate elementele de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți,calitatea acestor relații,eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica de la cotitularitatea autorității părintești.
În cauza de față, parata-apelanta nu a invocat și nu a dovedit existența unor împrejurări de fapt care să il descalifice pe parat de la cotitularitatea autorității părintești, pana la data la care urmeaza sa se pronunte instanta de divort.
Autoritatea părintească presupune ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului,ele aparțin în mod egal ambilor părinți și tot astfel răspund pentru creșterea copiilor minori. Autoritatea părintească nu poate fi exercitată decât în interesul superior al copilului.
În general separarea parintilor are efecte negative față de copil prin stările conflictuale create,situație în care este necesar să se evite accentuarea acestor consecințe prin limitarea exercițiului drepturilor părintești unuia dintre ei. Chiar dacă nu există o relaționare prea bună între părinți,aceasta nu poate duce la privarea copilului de ocrotirea unuia dintre părinți,iar aceștia nu o pot folosi pentru a se deroga de responsabilitățile care le revin în virtutea calității de părinte. Interesul copilului, de a fi crescut de ambii părinți,primează.
În condițiile în care pentru a se dispune exercitarea autorității părintești de către instanța de divorț este necesar să existe motive temeinice, se apreciază că pentru a se dispune aceasta pe cale ordonantei presedintile este necesar nu numai să existe motive temeinice, dar trebuie să fie îndeplinite și condițiile prev. de art.996 Cd.pr.civ.
F. de cele aratate, Tribunalul constata ca apelul formulat este nefondat, urmand sa fie respins.
In baza art.480 Cd.pr.civ. Tribunalul va pastra hotararea instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de T. M. D. împotriva sentinței civile nr.1709/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AA/30.09.2015
4 ex./..10.2015
Judecător fond: D. C.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 936/2015. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1221/2015. Tribunalul... → |
|---|
