Ordin de protecţie. Decizia nr. 1642/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1642/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1642/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1642/A/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. G. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie declarat de apelantul L. D. cu domiciliul în V., ., ., J. V. în contradictoriu cu intimatul pârât L. M., cu domiciliul procesual ales în mun. V., la Cabinet Avocat Cozlosche N., ., . împotriva Sentința civilă Nr. 809/C/2015 din data de 18 Noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-ordin de protecție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât L. D. asistat de avocat P. L. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă L. M. asistată de avocat C. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen, intimata a depus prin registratură la data de 07 decembrie 2015, întâmpinare în 2 exemplare.
Tribunalul procedează la identificarea apelantului pârât L. D. care se legitimează cu C.I. . nr._ și intimata reclamantă L. M. care se legitimează cu C.I. .. Nr._.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocat P. L., având cuvântul arată că în susținerea cererii de apel a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond.
Avocat C. N., având cuvântul arată solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră admisibilă proba cu înscrisuri solicitată de către părți prin apărători.
Tribunalul constată că proba cu înscrisuri solicitată de către părți este admisibilă
Nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, Tribunalul în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească și potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților prin apărători, în susținerea cererii de apel și apărările formulate în proces.
Avocat P. L., având cuvântul, arată că apelantul a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 809 pronunțată de Judecătoria V. la data de 18 Noiembrie 2015 prin care a fost admis ordinul de protecție promovat de intimata L. M., fiind luate împotriva apelantului o . masuri, respectiv evacuarea acestuia temporara din domiciliu comun si obligarea sa de a păstra o distanta minima de 100 de m fata de intimata, aceste masuri fiind luate pentru perioada maxima de 6 luni.
Consider hotărârea primei instanțe ca fiind nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
In mod greșit, instanța de fond a apreciat ca in cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 217/2003 pentru emiterea ordinului de protecție, pentru ca în realitate din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada existenței unor acte de violenta în sensul art. 23, coroborat cu art. 3 alin 1 din acest act normativ.
Pentru admiterea ordinului de protecție instanța de fond s-a raportat strict la declarațiile celor doi martori audiați în cauza la propunerea ambelor părți, fără însă să indice motivele pentru care a dat forța probanta declarației martorului reclamantei in detrimentul depoziției martorului propus de către pârât.
Învederează faptul că din declarația data de către martorul reclamantei a rezultat faptul ca aceasta nu îl cunoaște pe parat pentru ca nu l-a văzut niciodată si toate aspectele relatate i-au fost comunicate de către reclamanta, făcând trimitere, în depoziția sa martorul, la o . afecțiuni medicale de care suferă aceasta, încă din anul 2005.
Martorul audiat la propunerea paratului a arătat instanței de fond faptul ca acesta mergea frecvent in casa pârtilor și că nu a observat ca paratul sa aibă vreun comportament violent si ca nu este cunoscut ca fiind o persoana agresiva, toate aceste lucruri fiind percepute în mod personal de către martor.
Așadar, raportat strict la cele doua depoziții de martor, instanța de fond avea obligația de a arata care au fost motivele relevante din punct de vedere juridic pentru care a dat forța probanta doar depoziției martorului reclamantei, motive care nu se regăsesc în cuprinsul sentinței civile.
De asemenea, solicită să se observe că în cuprinsul hotărârii, prima instanța nu a făcut trimitere la înscrisurile care au fost depuse la dosar de care reclamanta, înscrisuri care atesta existenta unor afecțiuni medicale ale acesteia care datează din anul 2005 si nici la adresa emisa de Politia municipiului V.
Așa, cum am arătat și în fata instanței de fond înscrisurile depuse de către reclamanta nu sunt utile, concludente și pertinente întrucât ele nu fac dovada existentei unor agresiuni fizice sau psihice exercitate asupra reclamantei pentru ca ele vizează o scrisoare medicală care atesta ca reclamanta suferă de hemipareza drapata spastica, AVC Ischemic, hipertensiune arterială, cardiopatie hipertensiva, osteopenie s.a, afecțiuni care nu pot fi generate de agresiuni fizice.
In ceea ce privește adresa emisa de către Politia municipiului V., aceasta atesta faptul ca in ultimele patru luni nu au fost promovate plângeri împotriva pârâtului, înscris care nu se coroborează cu depoziția martorei audiate la propunerea reclamantei care a arătat ca paratul ar fi provocat scandal și că ar fi alungat de acasă pe reclamanta.
Dacă ar fi existat un pericol eminent intimata ar fi avut posibilitatea să formuleze plângeri penale, așa cum s-ța observat la dosarul instanței de fond aceste plângeri penale nu există.
Emiterea unui ordin de protecție este justificata doar în situația în care exista o stare de pericol iminentă pentru solicitantul ordinului. In cauza nu s-a făcut dovada existentei acestui pericol atâta vreme cat nu exista dovada unor plângeri penale, certificate medico-legale care sa facă dovada agresiunilor fizice și mai mult decât atât pericolul este inexistent atât vreme cât reclamanta face trimitere la comportamentul agresiv al paratului din anul 2005, din 2005 până în 2015 au trecut 10 ani, ar fi avut posibilitatea să formuleze plângeri penale sau să fi promovat un ordin de protecție mult mai devreme.
Raportat la declarațiile martorilor, coroborat cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, referitoare la starea de sănătate a reclamantei, solicită instanței de control judiciar să constate ca nu este dovedit în speță că paratul este o persoana violenta, care ar fi exercitat vreo acțiune sau inacțiune intenționata, manifestata fizic sau verbal împotriva reclamantei, care sa îi provoace acestei un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, emoționale ori psihologice.
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, consideră că nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existenta a unor acte de violenta fizica, psihologica sau de alta natura, insă, raportat la probatoriul administrat în cauza.
In consecință, solicită instanței de apel sa aprecieze ca reclamanta nu poate fi beneficiarul unui ordin de protecție prin restricționarea libertății de a circula a paratului, intre acestea trebuind a fi un just echilibru, iar restricționarea unui drept fundamental trebuie sa fie absolut necesara si judicios argumentata.
Pentru toate aceste aspecte solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ordinului de protecție.
Avocat C. N., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și să se mențină sentința civilă nr.809 din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei V. ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Apelantul-pârât L. D. invocă nejustificat faptul că intimata-reclamantă L. M. nu a făcut dovada că el a săvârșit acte de violență grave,în condițiile în care martora reclamantei a declarat la instanța de fond că pârâtul consumă băuturi alcoolice în exces și se manifestă violent fizic și verbal față de soție, astfel că aceasta a fost nevoită de mai multe ori să părăsească domiciliul comun și să se refugieze la ea, care a constatat că avea urme de lovituri în zona feței, situație ce a făcut ca starea de sănătate a reclamantei, destul de precară, să se agraveze și mai mult ca urmare a comportamentului violent al pârâtului. Martora propusă de către reclamantă nu l-a cunoscut pe apelant și nici nu trebuia să-l cunoască, ea a declarat că reclamanta deseori vine bătută de către soțul ei și ea îi asigură găzduirea în situațiile respective pentru că nu poate să meargă acasă pentru că este amenințată cu moartea.
Martorul propus de către pârât, evident fiind prieten de pahar cu pârâtul a declarat că merge o dată pe lună la el, consumă împreună băuturi alcoolice, iar în celelalte zile se întâlnesc în oraș și consumă băuturi alcoolice.
Apelantul-pârât a evitat să comenteze, în cererea de apel depusă la instanță, biletul de externare a sa din Spitalul de psihiatrie V., unde a fost diagnosticat cu tulburare organică de personalitate, intoxicație acută etanolică cu agitație psiho-motorie, impulsivitate rău controlată apărută în urma consumului excesiv de alcool, cu precizarea că internarea a avut loc după ce în prealabil reclamanta a apelat telefonul 112, iar agenții de poliție l-au încătușat și l-au prezentat la spital în starea avansată de ebrietate în care se afla pârâtul.
Intimata-reclamantă nu a formulat plângeri la Poliție, ci de fiecare dată a apelat telefonul 112 întrucât s-au înregistrat situații de urgență - loviri, amenințări cu moartea, iar de dragul copiilor a acceptat această umilință până în prezent când a solicitat ordin de protecție și a depus cerere de divorț, dosar nr._ la Judecătoria V., cu termen: 19.01.2016.
Apelantul nejustificat invocă faptul că nu a existat pentru intimată o stare de pericol iminent pentru a solicita ordin de protecție, situație ce nu este cerută de lege dacă avem în vedere dispozițiile art.3 alin .l din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie care definește violența în familie ca reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe psihice, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Or, intimata ca urmare a bătăilor primite permanent de la reclamant, a stării de anxietate în care se află, până în momentul evacuării pârâtului, stă încuiată în camera ei de frica soțului, a făcut un accident vascular și astfel a înregistrat o hemipareză dreapta spastică, înregistrând pentru toată viața dificultăți la mers și la vorbire, cu recomandarea medicală „să evite efortul fizic, stresul și situațiile conflictuale".
In aceste condiții este evident că intimata este predispusă la un nou accident vascular, ce îi poate fi fatal, astfel că ordinul de protecție este singura ei salvare de a se afla în situații de stres, stări conflictuale și de anxietate pentru că în orice moment soțul poate să atenteze la viața sa, în condițiile în care de mai multe ori a fost amenințată cu moartea.
Instanța de fond când a admis cererea reclamantei și a procedat la motivarea hotărârii a avut în vedere dispozițiile art.3 alin. l și art.23 din Legea nr.217/2003, astfel că în conformitate cu dispozițiile legale a dispus emiterea ordinului de protecție.
In concluzie, solicită să respingerea apelul pentru motivele prezentate.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. L., având cuvântul în replică cu privire la înscrisul la care a făcut trimitere apărătorul intimatei.
La dosarul instanței de fond de află un bilet de externare a apelantului din Spitalul de psihiatrie V., însă acest bilet datează din iulie 2014 și rezultă din acest înscris că este prima dată când apelantul a fost internat la secția psihiatrie, fiind un caz izolat, s-a întâmplat o singură dată, iar acel înscris este din anul 2014. Se face de asemenea trimitere de către apărătorul intimatei, la faptul că au existat mai multe apeluri la 112, că ar fi fost pârâtul încătușat. Solicită să se observe că acestea sunt simple afirmații, întrucât la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte din care să rezulte aceste aspecte.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, consideră că în mod corect a emis instanța de fond ordinul de protecție. Este relevantă declarația martorei C. V., relevante sunt și actele medicale, este evidentă și starea de tensiune dintre părți.
Consideră că în mod corect a emis instanța de fond ordinul de protecție și nu există vreun motiv de reformare a sentinței pronunțate de instanța de fond.
S-au declarat dezbaterile închise, când;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 809/C/2015 din data de 18 Noiembrie 2015 Judecătoria V. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L. M., CNP_, domiciliată în V., ., ., jud. V., cu domiciliul ales în V., Cabinet avocat Cozlosche N., ., ., ., împotriva pârâtului L. D., CNP_, domiciliat în V., ., ., jud. V..
S-a dispus emiterea unui ordin de protecție în sensul evacuării temporare a pârâtului din locuința ce reprezintă domiciliul comun situată în V., ., ., jud. V. și obligării pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin.
A respins cererea reclamantei privind emiterea ordinului de protecție în sensul interzicerii pârâtului de a se deplasa pe direcția locuință – Piața Agroalimentară din . pe direcția locuință – Cabinet medical dr. D. M..
A dispus avansarea de către stat din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu P. L., conform delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 1362/29.10.2015.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din susținerile reclamantei și actele depuse rezultă că părțile sunt căsătorite și locuiesc în apartamentul dobândit în timpul căsătoriei situat în V., ., ..
Din declarația martorei C. V. rezultă că reclamanta i s-a plâns acesteia de mai multe ori că a fost lovită de soț. În ultima perioadă situația din familie s-a agravat deoarece reclamantul consumă băuturi alcoolice în exces și se manifestă violent fizic și verbal față de soție. Ca urmare a scandalurilor provocate de pârât reclamanta a fost nevoită să părăsească de mai multe ori domiciliul comun și să se refugieze la martoră care a constatat că avea urme de lovituri în zona feței. Arată martora că reclamanta are probleme de sănătate, care s-au agravat datorită comportamentului violent al pârâtului. Ultimul scandal provocat de pârât a avut loc în urmă cu aproximativ o lună și reclamanta s-a refugiat la martoră și i-a relatat cele întâmplate.
Din declarația martorului audiat la propunerea pârâtului rezultă că acesta mergea în casa soților de două ori pe lună, dar nu a observat ca pârâtul să aibă un comportament violent. Arată martorul că pârâtul consumă băuturi alcoolice, dar nu în exces și nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă.
Conform art. 23 din Lg. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu luarea unor măsuri, obligații sau interdicții. În temeiul art. 3 al. 1 din Lg. 217/2003 violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale sau emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Din susținerile reclamantei și declarația martorei C. V. rezultă că pârâtul a avut un comportament agresiv față de reclamantă, în sensul că a lovit-o, i-a adresat cuvinte jignitoare și a alungat-o din domiciliul comun, aceasta fiind nevoită să se refugieze la martoră, ceea ce înseamnă că i-a cauzat suferințe fizice și psihice.
În consecință, în cauza de față instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Lg. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie pentru emiterea ordinului de protecție, respectiv evacuarea pârâtului din domiciliul comun și obligarea pârâtului de a păstra o distanță de 100 m față de reclamantă pe o perioadă de șase luni. Cu privire la distanța minimă solicitată de reclamantă de 1000 m instanța a considerat că este mult prea mare și a obligat pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă.
Cu privire la cererea reclamantei de a i se interzice pârâtului de a se deplasa pe direcția locuință – Piața Agroalimentară din . pe direcția locuință – Cabinet medical dr. D. M. instanța a considerat că măsura este mult prea restrictivă și nu se impune a fi aplicată în condițiile în care reclamanta este protejată prin obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de ea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel L. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Se arată că în mod greșit, instanța de fond a apreciat ca in cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 217/2003 pentru emiterea ordinului de protecție, pentru ca in realitate din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada existentei unor acte de violenta in sensul art. 23, coroborat cu art. 3 alin 1 din acest act normativ.
Pentru admiterea ordinului de protecție instanța de fond s-a raportat strict la declarațiile celor doi martori audiați in cauza la propunerea ambelor părți, fără insa sa indice motivele pentru care a dat forța probanta declarației martorului reclamantei in detrimentul depoziției martorului propus de către parat.
Din declarația data de către martorul reclamantei a rezultat faptul ca aceasta nu îl cunoaște pe parat pentru ca nu l-a văzut niciodată si toate aspectele relatate i-au fost comunicate de către reclamanta, făcând trimitere la o . afecțiuni medicale de care suferă aceasta, încă din anul 2005.
Martorul audiat la propunerea paratului a arătat instanței de fond faptul ca acesta mergea frecvent in casa pârtilor si ca nu a observat ca paratul sa aibă vreun comportament violent si ca nu este cunoscut ca fiind o persoana agresivă, toate aceste lucruri fiind percepute in mod personal de către martor.
Susține apelantul că, raportat strict la cele doua depoziții de martor, instanța de fond avea obligația de a arată care au fost motivele relevante din punct de vedere juridic pentru care a dat forța probanta doar depoziției martorului reclamantei, motive care nu se regăsesc in cuprinsul sentinței civile.
De asemenea, prima instanța nu a făcut trimitere la înscrisurile care au fost depuse la dosar de care reclamantă, înscrisuri care atestă existența unor afecțiuni medicale ale acesteia care datează din anul 2005 si nici la adresa emisa de Politia municipiului V.
Arată apelantul că înscrisurile depuse de către reclamanta nu sunt utile, concludente si pertinente întrucât ele nu fac dovada existentei unor agresiuni fizice sau psihice exercitate asupra reclamantei pentru ca ele vizează o scrisoare medicala care atesta ca reclamanta suferă de hemipareza drapata spastica, AVC Ischemic, hipertensiune arteriala, cardiopatie hipertensiva, osteopenie s.a, afecțiuni care nu pot fi generate de . fizica.
In ceea ce privește adresa emisa de către Politia municipiului V., aceasta atesta faptul ca in ultimele patru luni nu au fost promovate plângeri împotriva paratului, înscris care nu se coroborează cu depoziția martorei audiate la propunerea reclamantei care a arătat ca paratul ar fi provocat scandal si ca ar fi alungat de acasă pe reclamanta.
Emiterea unui ordin de protecție este justificata doar in situația in care exista o stare de pericol iminenta pentru solicitantul ordinului. In cauza nu s-a făcut dovada existentei acestui pericol atâta vreme cat nu exista dovada unor plângeri penale, certificate medico-legale care sa facă dovada agresiunilor fizice si mai mult decât atât pericolul este inexistent atât vreme cat se face trimitere de către reclamanta la comportamentul agresiv al paratului din anul 2005.
Raportat la declarațiile martorilor, coroborat cu înscrisurile de la dosar, referitoare la starea de sănătate a reclamantei, solicită instanței de control judiciar sa constate ca nu este dovedit in speța ca paratul este o persoana violenta, care ar fi exercitat vreo acțiune sau inacțiune intenționata, manifestata fizic sau verbal împotriva reclamantei, care sa ii provoace acestei un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, emoționale ori psihologice.
Apreciată apelantul că ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictiva de drepturi, nu poate fi luat doar in baza unor indicii, ci in baza unor probe solide de existenta a unor acte de violenta fizica, psihologica sau de alta natura, insa, raportat la probatoriul administrat in cauza se poate constata ca paratul este o persoana liniștita, ce nu a provocat niciodată scandal in familie.
In consecință, solicită instanței de apel sa aprecieze ca reclamanta nu poate fi beneficiarul unui ordin de protecție prin restricționarea libertății de a circula a paratului, intre acestea trebuind a fi un just echilibru, iar restricționarea unui drept fundamental trebuie sa fie absolut necesara si judicios argumentata.
Mai mult, in cauza, temerile reclamantei nu sunt suficiente pentru a dovedi pretinsa violenta verbala si fizica a paratului, care sa conducă la limitarea dreptului de a circula sau de a locui in domiciliu comun.
In drept, au fost invocate art. 466 Cod procedura civila, coroborat cu art. 30 din legea 217/2003.
Probe solicitate: înscrisuri, martori.
Intimata L. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și să menținerea sentinței civile nr. 809 din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei V. ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
1. Apreciază că apelantul-pârât L. D. invocă nejustificat faptul că intimata-reclamantă L. M. nu a făcut dovada că el a săvârșit acte de violență grave,în condițiile în care martora reclamantei a declarat la instanța de fond că pârâtul consumă băuturi alcoolice în exces și se manifestă violent fizic și verbal față de soție, astfel că aceasta a fost nevoită de mai multe ori să părăsească domiciliul comun și să se refugieze la ea, care a constatat că avea urme de lovituri în zona feței, situație ce a făcut ca starea de sănătate a reclamantei, destul de precară, să se agraveze și mai mult ca urmare a comportamentului violent al pârâtului.
2. Susține că apelantul-pârât a evitat să comenteze, în cererea de apel depusă la instanță, biletul de externare a sa din Spitalul de psihiatrie V., unde a fost diagnosticat cu tulburare organică de personalitate, intoxicație acută etanolică cu agitație psiho-motorie, impulsivitate rău controlată apărută în urma consumului excesiv de alcool, cu precizarea că internarea a avut loc după ce în prealabil reclamanta a apelat telefonul 112 iar agenții de poliție l-au încătușat și l-au prezentat la spital în starea avansată de ebrietate în care se afla pârâtul.
Intimata-reclamantă nu a formulat plângeri la Poliție, ci de fiecare dată a apelat telefonul 112 întrucât s-au înregistrat situații de urgență - loviri, amenințări cu moartea, iar de dragul copiilor a acceptat această umilință până în prezent când a solicitat ordin de protecție și a depus cerere de divorț (dosar nr._ la Judecătoria V., termen: 19.01.2016).
3. Menționează că apelantul nejustificat invocă faptul că nu a existat pentru intimată o stare de pericol iminent pentru a solicita ordin de protecție, situație ce nu este cerută de lege dacă avem în vedere dispozițiile art.3 alin.l din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie care definește violența în familie ca reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe psihice, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate
Or, intimata ca urmare a bătăilor primite permanent de la reclamant, a stării de anxietate în care se află (stă încuiată în camera ei de frica soțului), a făcut un accident vascular și astfel a înregistrat o hemipareză dreapta spastică, înregistrând pentru toată viața dificultăți la mers și la vorbire, cu recomandarea medicală „să evite efortul fizic, stresul și situațiile conflictuale".
In aceste condiții este evident că intimata este predispusă la un nou accident vascular, ce îi poate fi fatal, astfel că ordinul de protecție este singura ei salvare de a se afla în situații de stres, stări conflictuale și de anxietate pentru că în orice moment soțul poate să atenteze la viața sa, în condițiile în care de mai multe ori a fost amenințată cu moartea.
4. mai apreciază intimata că instanța când a admis cererea reclamantei și a procedat la motivarea hotărârii a avut în vedere dispozițiile art.3 alin.1 și art.23 din Legea nr.217/2003, astfel că în conformitate cu dispozițiile legale a dispus emiterea ordinului de protecție.
Probe solicitate: înscrisuri, martor (D. G., V., ., .,Județul V.).
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea instanței de fond prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 217/2003 - așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 25/2012, în vigoare începând cu data de 12.05.2012 și până la . variantei republicate în Monitorul Oficial nr. 365 din 30.05.2012 - definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală ( art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat ).
Ca urmare, potrivit art. 23 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Rezultă că emiterea unui ordin de protecție presupune necesitatea înlăturării de urgență a unei stări de pericol pentru victimă.
Apelantul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării probatoriului. Tribunalul are în vedere că o astfel de cerere presupune administrarea unui probatoriu sumar, însă, în mod evident, pentru înlăturarea arbitrariului, instanța este obligată să constate existența unor indicii suficient de bine conturate pentru a primi acțiunea reclamantei
Contrat susținerilor apelantului, existența stării de pericol a fost dovedită și rezultă din coroborarea biletul de externare a intimatului din Spitalul de psihiatrie V., unde a fost diagnosticat cu tulburare organică de personalitate, intoxicație acută etanolică cu agitație psiho-motorie, impulsivitate rău controlată apărută în urma consumului excesiv de alcool și declarația martorei V. C., care a arătat că a adăpostit-o de nenumărate ori pe reclamantă, care a fost nevoită să-și părăsească domiciliul din cauza violențelor exercitate de către soț. Mai mult, martora a relatat că ultimul scandal provocat de pârât a avut loc în urmă cu aproximativ o lună.
În mod corect a fost înlăturată declarația martorului V. P. de către instanța de fond, având în vedere că acesta a arătat că este prieten cu reclamantul împreună cu care consumă alcool.
Tribunalul apreciază că nu este pertinentă susținerea apelantului conform căreia dacă situația conflictuală dintre părți subzistă din 2005, nu se impune emiterea unui ordin de protecție în 2015. Reclamanta, poate beneficia de protecția oferită de emiterea unui astfel de ordin, chiar dacă anterior a tolerat violența domestică exercitată de soț.
Faptul că intimata suferă de afecțiuni care nu sunt în mod direct produse de către apelant, nu înseamnă că prin comportamentul agresiv acesta nu a contribuit la deteriorarea stării de sănătate a acesteia.
În considerarea celor expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 c.proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefundat apelul formulat de L. D. împotriva sentinței civile nr. 809/C/18.11.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va păstra.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., apelantul va fi obligat să plătească intimatei cheltuielile de judecată efectuate în apel, respectiv onorariul apărătorului, în sumă de 400 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de L. D., CNP_2, cu domiciliul în V., ., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 809/C/18.11.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Obligă apelantul L. D. să plătească intimatei L. M., CNP_, cu domiciliul în V., ., ., jud. V., suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O.
Tehnored./C.A. 08 Decembrie 2015
5 ex./
Judecător fond:E. D. M.
.>
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1721/2015. Tribunalul... → |
|---|
