Plângere contravenţională. Decizia nr. 1651/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1651/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1651/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1651/A/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil declarat de apelantul petentul D. D., CNP_, domiciliat în V., ..12A, jud. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1769 din 19.08. 2015, pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată; apel în termen-motivat, apelantul a achitat taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel, se solicită judecarea și în lipsă.
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Instanța având în vedere că apelantul a solicitat proba cu înscrisuri, constată că acesta nu au depus la dosar alte înscrisuri, urmând a se pronunța pe baza înscrisurilor depuse la instanța de fond, potrivit art. 476 Cod proc. Civilă.
Nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, reține cererea de apel spre soluționare, după care;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1769 din 19.08. 2015, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. D., CNP_, domiciliat în V., ..12A, jud. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V..
A fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.01.2015.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.01.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.01.2015 prin care s-a constatat că petentul D. D. a condus autoturismul marca RENAULT MEGANE cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . respectat semnificația semnalului de culoare roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, efectuând virajul la stânga spre C. Gării, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Instanța de fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, prima instanță a constatat că procesul-verbal de contravenție . nr._/27.01.2015 a fost legal întocmit, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Cauzele Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
De altfel, orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, articolul 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabil raportat la dispozițiile art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Martorul asistent B. T. a declarat în fața instanței că se afla în fața magazinului Aurocor, pe sensul de mers Gară – Centru. Era cu un polițist de la rutieră lângă mașină și la momentul la care acesta i-a arătat semaforul, era culoarea roșie. Petentul fusese deja oprit. Martorul a declarat că nu știe dacă la momentul la care a pătruns petentul în intersecție era aceeași culoare și nici nu poate spune cât timp a trecut.
Se deduce, coroborând această declarație cu prezumția de temeinicie, că la momentul la care petentul era deja oprit și martorul s-a uitat la semaforul ce se adresa autovehiculelor aflate pe sensul de mers C. Gării - Gară, semaforul de pe . cu ., ceea ce însemnă că anterior cu câteva secunde când petentul era la semafor, acesta era roșu. Instanța a apreciat că într-adevăr la momentul la care petentul a pătruns în intersecție de pe . Republicii nu a respectat semnificația semnalului de culoare roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, efectuând virajul la stânga spre C. Gării.
Petentul nu a invocat împrejurări credibile prin care să convingă instanța că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, faptă percepută în mod direct de către agentul constatator. Prima instanță a apreciat că nu poate da eficientă susținerilor petentului având în vedere faptul că acestea nu se coroborează cu declarațiile martorului cu privire la aspecte care țin de momentul opririi martorului, care sub prestare de jurământ a declarat că era deja oprit. De asemenea, din declarația martorului, coroborată cu prezumția de temeinicie nu rezultă existența unor defecțiuni ale semaforului electric, care era în funcțiune.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Potrivit practicii CEDO în materie contravențională, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum c. Austriei). În această situație, văzând că în prezenta cauză săvârșirea faptelor a fost constatată personal de către agentul constatator și că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de sancționare, instanța a constatat că procesul-verbal este temeinic.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate pentru fapta contravențională în privința căreia procesul-verbal este legal și temeinic, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea ce s-ar fi putut produce, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, precum și de atitudinea de nerecunoaștere a petentului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel D. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In data de 27.01.2015, in timp ce se deplasa in interiorul Municipiului V. pe . spre C. Gării, intersecție care este semaforizata, a intrat in intersecție dar semaforul nu funcționa in mod corect, funcționând doar culoarea galben intermitent, s-a asigurat iar mai apoi și-a continuat deplasarea până la ieșirea din intersecție, așa cum prevede si codul rutier.
La foarte scurt timp după traversarea intersecției a fost oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat actele la control si a trecut la întocmirea unui proces verbal de contravenție. Întrebându-i care este motivul întocmirii acelui proces verbal de contravenție, aceștia i-au comunicat ca ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului, fapt ce nu era adevărat, culoarea semaforului fiind galben intermitent. Exista posibilitatea ca semaforul sa fi fost repus in funcțiune in mod corect si in acest caz culorile acestuia sa se fi schimbat in timp ce circula deja în interiorul intersecției. A refuzat sa semnez respectivul proces verbal de contravenție prin care a fost amendat cu suma de 360 lei si i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
Plângerea contravenționala pe care a depus-o la Judecătoria V., a fost soluționata prin sentința civila 1769/2015 din 19.08.2015, aceasta fiindu-i respinsă. Motivarea instanței de fond i se pare insa incorecta, instanța de fond neținând cont de probatoriile din apărarea petentului, și ținând cont doar de probele depuse de intimata.
In mod greșit trage concluzia instanța de judecata, ca, doar pentru ca organele de politie rutiera i-au întocmit un proces verbal de contravenție ce conține in mod corect datele necesare, având in vedere ca martorul asistent ce apare pe procesul verbal de contravenție nu știa nimic relevant, ca apelantul petent ar fi săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.
Considera apelantul ca era datoria organului de politie sa facă dovada ca a încălcat prevederile legale si a săvârșit fapta contravenționala. Ori agentul constatator nu face dovada in nici un mod, cu nici o proba.
Consideră apelantul ca este de datoria celui ce face o acuzație sa o si dovedească. Ori instanța de judecata retine in motivare ca procesul verbal se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate. Dar in același timp si apelantul se bucură de prezumția de nevinovăție, având in vedere si faptul ca, contravenția este precursoarea infracțiunii. Ori de aceasta prezumție de nevinovăție nu mai face vorbire instanța de judecata si respinge plângerea contravenționala pe care a formulat-o.
Afirma instanța de judecata ca nu a răsturnat prezumția de autenticitate si veridicitate a procesului verbal a contravenție. Arată apelantul că se afla singur in mașina la acea ora, neavând nici un martor care sa ateste ca situația de fapt era cu totul alta decât cea reținuta de organul constatator. Mai mult decât atât nici nu are in interiorul cabinei o camera video care sa se înregistreze in timp ce conduce si care sa ateste culoarea semaforului in momentul în care a efectuat manevra de virare in acea intersecție.
Consideră ca era de datoria organului de politie sa aducă o cât de mica dovada ca as fi încălcat acele reguli de circulație pe drumurile publice, un martor, o filmare cu aparatul radar. Nici măcar martorul asistent, care ar fi trebuit sa fie de fata la momentul in care a refuzat sa semneze acel proces verbal de contravenție nu era de fata. Așa cum arata si martorul in declarația sa, a fost oprit de un echipai de politie undeva in trafic si pus sa semneze acel proces verbal, el neavând cunoștința nici de locul in care a fost oprit si sancționat si nici de refuzul expres al apelantului petent de a semna, dar nici de situația de fapt (respectiv culoarea semaforului) pentru care a fost oprit si sancționat.
Ori in ceea ce privește prezumția de nevinovăție, pe care instanța nici nu o ia in considerare, arată si pe aceasta cale ca nici aceasta nu a fost răsturnata cu nici o proba de organul de politie, acesta având obligația ca in momentul in care face o acuzație sa o si dovedească.
In nenumărate cazuri in care la dosarele in care au existat ca probe si filmări s-a constatat ca politia rutiera a săvârșit nenumărate abuzuri întocmind procese verbale de contravenție, deși nu aveau nici un motiv. Insa instanța analizând aceste filmări a putut constata ca procesele verbale au fost întocmite abuziv. Insa in cazul meu nu exista o astfel de filmare care sa ii ateste nevinovăția, așa ca procesului verbal de contravenție i se da valoare probanta absoluta, considerându-se ca acesta a fost in mod foarte corect întocmit.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator, consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției, sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect situația de fapt.
Astfel prin procesul verbal de contravenție, . nr._ din 27.01.2015, apelantul petent D. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 390 lei suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în sarcina acestuia reținându-se că în data de 27.01.2015, în jurul orei 22, 28 în municipiul V., în timp ce conducea autoturismul Renault Megane nr._ pe . cu . respectat semnificația semnalului de culoare roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, efectuând virajul la stânga spre C. Gării.
Constatarea contravenției a fost făcută direct de agentul constatator, iar așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, apelantul petent nu a adus probe și nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției, ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Astfel și prin motivele de apel, apelantul petent a susținut că la momentul traversării intersecției, culoarea semaforului era galben intermitent, iar susținerile sale nu se coroborează cu declarația martorului asistent din care nu rezultă existența unor defecțiuni ale semaforului electric.
Mai mult decât atât așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, cele invederate de apelantul petent nu se coroborează cu declarația martorului nici sub aspectul care ține de momentul opririi martorului, iar apelantul petent nu a invocat împrejurări credibile care să convingă instanța că nu este vinovat de săvârșirea faptei contravenționale.
Pentru considerentele expuse, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă,
va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul D. D. împotriva . 19.08. 2015, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul D. D. împotriva . 19.08. 2015, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. | Pt.Judecător, C. M. aflată în C.O.semnează Președinte de complet O. C. | |
Grefier, C. A. |
Red.M.C. 18.12.2015
Tehnored./C.A. 21.12.2015
4 ex/21.12.2015
Judecător fond: A. C. C.
.>
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1695/2015. Tribunalul VASLUI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1664/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
