Plângere contravenţională. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 222/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 222/A
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta . în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - REGIONALĂ 2 C., împotriva sentinței civile nr. 444 pronunțată la data de 16.06.2014 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 444 pronunțată la data de 16.06.2014, Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet Avocat Z. C. din municipiul V., ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 10.12.2013 de Direcția Regională Antifraudă C. cu sediul în municipiul C., ., jud C., pe care l-a menținut.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 10.12.2013 de Direcția Regională Antifraudă C., petenta ., a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.41 alin.8 și sancționată de art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității.
În fapt s-a reținut că ,,în ziua de 10.12.2013 între orele 07.00 – 16.00 s-a efectuat un control inopinat, operativ, prin sondaj la punctul de lucru din localitatea Huși, .. 20, județul V., aparținând .. V., constatându-se că societatea desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al bijuteriilor din aur, cât și activitate de amanet (creditare persoane fizice); pentru activitatea de comerț cu amănuntul unitatea este dotată cu aparat de marcat electronic fiscal marca Novitus - mg 1200 . v 500_. Urmare controlului inopinat, operativ, prin sondaj efectuat asupra modului de utilizare a casei de marcat s-a constatat că în perioada 08.12._13 prin punctul de lucru verificat s-a încasat de la persoane fizice, suma de 650,5 lei fără a se opera prin aparatul de marcat electronic fiscal, faptă recunoscută de gestionarul unității doamna P. C., conform notei explicative – anexă”.
Conform art. 34 al. 1 din OG nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate. Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
S-a reținut că apărările petentei în solicitarea de a anula procesul-verbal sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28 /1999: ,,Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni... b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu a valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica până în momentul ștergerii memoriei operative;
Potrivit art. 1 alin. (1) - (2) și alin. (4) din O.U.G. nr. 28 /1999:
,,(1). Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2). Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
(4). Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului.”
Motivele invocate de petentă în susținerea plângerii și anume că această tranzacție nu a fost înregistrată imediat deoarece cele două cliente care au achiziționat bijuteriile respective au avut rugămintea să fie așteptate până la sfârșitul zilei de lucru întrucât bijuteriile urmau a fi făcute cadou unei persoane iar, în eventualitatea în care persoanei respective nu i-ar fi plăcut, urmau a fi schimbate cu altele, nu reprezintă un caz de exonerare a răspunderii petentei sau de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Nu a fost vorba despre vreun caz fortuit, eroare, situație limită, ci de achiziționarea unor bunuri. Din probe nu a rezultat că măcar cumpărătoarea să fi fost în relații de prietenie sau rudenie cu vânzătoarea, ca să justifice un eventual astfel de favor, iar cumpărătoarea putea veni la magazin cu fiica sa pentru a o consulta asupra modelului. Nu există o logică minimă și nici un motiv pentru care cumpărătoarea a luat produsele acasă și a rugat vânzătoarele să o aștepte câteva ore pentru a se consulta cu fiica sa dacă păstrează bijuteriile achiziționate, când normal și logic și în conformitate cu regulile și normele legale, cumpărătorul merge la magazin, vizualizează produsele și se decide acolo asupra a ceea ce cumpără. Dispozițiile legii sunt clare și imperative, fapta săvârșita de reclamantă prezintă un pericol social ridicat. Neemiterea bonurilor fiscale reprezintă o modalitate frecventă de eludare a plății taxelor șl impozitelor către buget prin neînregistrarea sumelor, astfel că legiuitorul a impus pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale și alte două sancțiuni complementare, tocmai pentru eradicarea unor astfel de comportamente contravenționale. Odată ce banii au fost încasați, toate societățile comerciale sunt obligate să emită bonuri fiscale.
Instanța a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege și că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, motiv pentru care a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel petenta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel, petenta a relevat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 444 pronunțată la data de 16.06.2014,Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de către petentă împotriva procesului - verbal de contravenție .. Nr._ din data de 10.12.2013.
În esență, această decizie a instanței se bazează pe faptul că aspectele invocate de către petentă prin intermediul plângerii formulate "nu reprezintă un caz de exonerare a răspunderii petentei sau de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Nu a fost vorba despre vreun caz fortuit, eroare, situație limită, ci de achiziționarea unor bunuri".
Apelanta petentă apreciază raționamentul instanței ca fiind unul greșit deoarece a precizat de la bun început că este adevărat ceea ce li se impută, că nu s-a eliberat pe loc bon fiscal pentru produsele achiziționate și nici nu a invocat fapte care să înlăture caracterul contravențional al faptei ci doar a încercat să explice, în acord cu prevederile legale, cum anume s-a ajuns la apariția acestei situații și ce anume s-a urmărit prin procedarea în acest mod. Adoptarea unui raționament de genul celui emis de către instanța de fond echivalează practic cu ignorarea aspectului că deși multe fapte pot fi circumscrise unui același temei legal, nu s-a putut reține că toate prezintă același grad de pericol social.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 21 alineatul 3 al OG 2/2001, " sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal". Tocmai acest aspect a dorit apelantul să îl facă cunoscut, faptul că nu a urmărit să facă evaziune fiscală ci doar să reacționeze pozitiv la solicitarea clienților care aveau un dubiu cu privire la produsele achiziționate. Practic, așa cum a explicat de la bun început, era dreptul clientului de a obține schimbarea produselor achiziționate însă schimbarea unor produse de genul celor achiziționate presupune anumite greutăți deoarece nici un produs nu are același preț cu altul dat fiind faptul că se plătește gramajul acestuia (fiind bijuterii), înlocuirea produselor în condițiile emiterii bonului fiscal presupunea mari dificultăți deoarece într-un caz similar nu li s-a putut oferi o soluție de către angajații AJFP Huși.
Faptul că nu a dorit să eludeze plata taxelor și impozitelor către buget rezultă în ultimă instanță chiar din natura produselor comercializate de către aceștia (bijuterii din metale prețioase) deoarece toate produsele sunt achiziționate legal, au un regim special de achiziționare și vânzare și sunt inventariate minuțios. Vânzarea unui astfel de produs fără a înregistra operațiune este practică imposibil deoarece nu se poate justifica lipsa acestuia din inventarul societății.
Raportat la toate aceste argumente, apreciază că instanța de fond, raportat la fapta concretă săvârșită precum și la modalitatea de săvârșire a acesteia și a scopului urmărit a apreciat în mod greșit gradul de pericol social al faptei, dispunând respingerea solicitării de a se înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
De aceea, apelanta solicită admiterea apelului și a plângerii contravenționale formulate.
Probe de care apelanta înțelege a se folosi sunt înscrisurile.
În drept, apelanta invocă prevederile art. 480 Cod Procedură Civilă.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către .. împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria HUȘI, având în vedere următoarele aspecte;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși, apelanta – petentă a solicitat în contradictoriu cu instituția intimată înlocuirea sancțiunii principale a amenzii aplicate în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 444 din 16.06.2014 din dosarul nr._, Judecătoria Huși a hotărât respingerea plângerii contravenționale formulată de petenta, .., ca neîntemeiată, a menținut procesul-verbal de contravenție, cu drept de apel în termen de 30 de zile.
Prin cererea de apel, apelanta - petentă, . solicită instanței de judecată, respectiv Tribunalului V., dispunerea admiterii apelului în sensul admiterii plângerii, invocând următoarele aspecte:
a) Se invocă că raționamentul prin care instanța de fond a respins incidența cazului fortuit este greșit deoarece petenta a invocat gradul de pericol social.
b) Se face referire la dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, petenta nu a dorit să facă evaziune fiscală, ci doar să ajute clienții; Nu s-a urmărit eludarea plății taxelor și impozitelor.
Față de cele expuse mai sus, intimata învederează următoarele considerente care reprezintă motive, temeiuri pentru respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 444 / 16.06.2014 aferentă dosarului nr. 542 / 244) 2014:
- Procesul-verbal de contravenție . nr._ / 10.12.2013, întocmit de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala (D.R.A.F.) 2 C., conține toate elementele prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.
- Totodată, descrierea faptei este completă conținând toate elementele obligatorii împrejurări/ circumstanțe.
Apărările reclamantei, S.C. PRINCIPESA S.RX., privind gradul de pericol social al faptei si faptul că nu au invocat cazul fortuit sunt total neîntemeiate și lipsite de logică juridică, deoarece pe de o parte instanța a motivat că în cauză nu există niciun element care să înlăture răspunderea contravențională (afirmație absolut corectă și legală), iar de altă s-au adus argumente suficiente care să ateste că fapta prezintă un grad de pericol foarte ridicat, fiind în discuție tranzacții cu materiale prețioase.
Fapta reținută în sarcina societății corespunde perfect realității, mai ales în condițiile în care reprezentanții petentei au recunoscut săvârșirea faptei ilicite.
Instanța de fond a constatat că procesul - verbal de contravenție îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța de fond a specificat foarte clar că orice persoană juridică care a predat bunul, a încasat banii este obligată să emită de îndată bonul fiscal aferent.
Singurul motiv pentru care petenta nu a emis bonurile fiscale este acela de a eluda legea cu intenție directă, implicit de a nu plăti taxe, impozite și de a-și însuși întreaga sumă de bani fără a o fiscaliza.
Fapta săvârșită de reclamantă prezintă un pericol social deosebit de ridicat, astfel că legiuitorul a impus pe plângă sancțiunea amenzii contravenționale și alte două sancțiuni complementare, tocmai pentru eradicarea unor astfel de comportamente contravenționale.
În sensul celor de mai sus, intimata învederează că sentința civilă atacată este legală și temeinică, nu conține niciun motiv de nulitate, fiind pronunțată cu respectarea deplină a normelor procesual civile.
De asemenea, în apelul formulat, apelanta .. nu a indicat niciun motiv de fapt sau de drept care să determine nulitatea sentinței civile. Mai mult decât atât, apelanta reiterează în apel aspectele din plângerea contravențională.
Mai mult, prin neemiterea bonurilor fiscale pentru bunurile comercializate, se prejudiciază bugetul de stat, existând posibilitatea ca petenta să achiziționeze aceleași bunuri pe persoană fizică și să le comercializeze, fără ca organele fiscale să poată depista acest tip de operațiune.
În concluzie, față de cele expuse mai sus, prin întâmpinare se solicită instanței de apel, respingerea apelului, menținerea sentinței civile nr. 444 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria HUȘI, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului - verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205, art. 466 - 482 Cod procedură civilă și dispozițiile art, 223 alin. (3) privind judecarea in lipsa din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul formulat de ., împotriva sentinței civile nr. 444/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și anume că, în ziua de 10.12.2013 s-a efectuat un control inopinat, operativ, prin sondaj la punctul de lucru din localitatea Huși, aparținând .. V., constatându-se că societatea desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al bijuteriilor din aur, cât și activitate de amanet (creditare persoane fizice);
S-a reținut de către agentul constatator că unitatea este dotată cu aparat de marcat electronic fiscal marca Novitus - mg 1200 . v 500_, iar în urma controlului s-a constatat că în perioada 08.12._13 prin punctul de lucru verificat s-a încasat de la persoane fizice, suma de 650,5 lei fără a se opera prin aparatul de marcat electronic fiscal, faptă recunoscută de gestionarul unității doamna P. C..
În mod corect a reținut instanța de fond că apărările petentei sunt neîntemeiate.
Motivele invocate de petentă și anume că această tranzacție nu a fost înregistrată imediat deoarece persoanele care au cumpărat bijuteriile respective au avut rugămintea să fie așteptate până la sfârșitul zilei de lucru întrucât bijuteriile urmau a fi făcute cadou unei persoane iar, în eventualitatea în care persoanei respective nu i-ar fi plăcut, urmau a fi schimbate cu altele, nu reprezintă un caz de exonerare a răspunderii petentei sau de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
Corect a reținut instanța de fond că din probe nu a rezultat ca măcar cumpărătoarea să fi fost în relații de prietenie sau rudenie cu vânzătoarea, ca să justifice un eventual astfel de favor.
Tribunalul observă că instanța de fond a reținut corect, conform dispozițiilor legale în materie, că orice persoană juridică care a predat bunul, și a încasat banii este obligată să emită de îndată bonul fiscal aferent.
Singurul motiv pentru care petenta nu a emis bonurile fiscale este acela de a eluda legea cu intenție directă, implicit de a nu plăti taxe, impozite și de a-și însuși întreaga sumă de bani fără a o fiscaliza.
Dispozițiile legii fiind clare, fapta săvârșită de reclamantă există și prezintă un pericol social ridicat.
Prin neemiterea bonurilor fiscale sunt eludate plata taxelor șl impozitelor către buget prin neînregistrarea sumelor.
Tocmai pentru că este o contravenție cu grad de pericol social ridicat, legiuitorul a prevăzut impunerea, pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale și a altor două sancțiuni complementare, tocmai pentru eradicarea unor astfel de comportamente contravenționale.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelantă.
Tribunalul arată și că sancțiunea contravențională aplicate în prezenta cauză a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Tribunalul reține că instanța de fond a făcut o evaluare judicioasă a probelor administrate și de asemenea a făcut o apreciere corectă asupra pericolului social al faptei, soluția instanței de fond, de respingere a plângerii și de menținere a procesului verbal de contravenție, fiind legală și temeinică.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de . V. împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de . V. împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./ 25.03.2015
Tehnored. A.A. /4 exemplare
2 ex. . Huși- judecător D. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
