Anulare act. Decizia nr. 649/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 649/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 649/A
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEI.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă F. V. în contradictoriu cu intimata pârâtă . IFN SA, împotriva sentinței civile nr. 2429 pronunțată la data de 15.10.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect anulare act constatare clauză abuzivă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din 13 mai 2015, când, pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, 20 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2429 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 15.10.2014, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2429 din 15.10.2014 Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta F. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. SERVICES IFN SA, privind constatare clauză abuzivă, restituiri sume.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 3 iulie 2005 reclamanta a achiziționat prin intermediul magazinului „ Altex Bârlad” un produs cu plata în 36 rate lunare, pentru care urma să achite suma totală de 3 982,41 lei.
Achiziționarea s-a făcut prin încheierea unui contract de credit cu E. R. Services IFN SA, sub forma de card de credit Euroline.
Din istoricul contului de card rezultă că în perioada 08.09.2014, prin acest cont s-au achitat ratele pentru bunul achiziționat și s-au făcut retrageri și încasări în numerar.
Din cuprinsul expertizei a rezultat că:
- în perioada iulie 2005-8 septembrie 2014 s-au perceput sume cu titlu de comision plată întârziată în valoare de 705 lei, ultima rată în care s-a perceput comision a fost iulie 2012. La data de 8 septembrie 2014, contul de card prezintă un sold neachitat de 5601,84 lei;
- în perioada iulie 2005-8 septembrie 2014, s-au perceput sume cu titlu de comision de depășire limită de credit în valoare de 5824,82 lei, ultima rată în care s-a perceput comision a fost iulie 2012. La data de 8 septembrie 2014, contul de card prezintă un sold neachitat de 5601,84 lei;
- în perioada iulie 2005-8 septembrie 2014, s-au perceput sume cu titlu de dobândă: dobândă pentru finanțare rate „Altex”-1182,60 lei; dobândă pentru sumele retrase în numerar-5943,21 lei, ultima rată în care s-a perceput a fost august 2012. La data de 8 septembrie 2014, contul de card prezintă un sold neachitat de 5601,84 lei.
Reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de credit, în vederea achiziționării de bunuri electrocasnice de la un comerciant acceptant,magazinul ”Altex”, în valoare de 2 799,80 lei, sumă la care s-a adăugat costuri de finanțare. Achiziționarea cardului și achitarea în tranșe lunare fixe a creditului contractat a fost posibilă ca urmare a semnării. Cererii pentru emiterea unui card de credit și a Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului euro line între reclamanta în calitate de deținător și pârâtă în calitate de emitent.
Conform cererii pentru emiterea unui card de credit, pentru produsele achiziționate, în valoare de 2 799,80 lei, valoarea totală a creditului acordat a fost de 3 982,41 lei, rambursabil în 36 rate lunare. Tranzacția inițială efectuată de reclamantă, inclusiv costul de finanțare a fost în valoare totală de 3 982,41 lei.
Pe lângă această tranzacție reclamanta a mai efectuat și retrageri în numerar de pe card, retrageri în valoare de 3 861 lei, inclusiv comisioanele aferente.
Potrivit art.4 din Legea nr. 193/2000:
“(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexă care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
În anexa1 la lege există o listă cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, această listă nu cuprinde clauze exemplificate ca fiind abuzive de reclamantă.
Din contract au fost apreciate de reclamantă ca fiind abuzive: plata de penalități pentru plata întârziată și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus,ca urmare a încasării comisionului de penalități pentru plata întârziată; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale din contractul de card credit din 03.07.2005 ce prevede plata unui comision de penalități pentru depășire limită de credit ,în sumă de 5% aplicată la valoarea cu care a fost depășită limita de creditare acordată și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus, ca urmare a încasării comisionului de penalități pentru depășirea limită de credit; constatarea nulității absolute parțiale a clauzei contractuale din contractul de emitere card credit din 03.07.2005 privitoare la cuantumul dobânzii și plafonarea acestuia la limita sumei creditate suma de 3 982,41 lei; obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus, ca urmare a reducerii dobânzii.
În ceea ce privește clauzele apreciate ca abuzive instanța a reținut că analiza lor intră sub incidența Legea nr. 193/2000, clauzele contractuale nu a fost negociate direct cu consumatorul, fiind de adeziune. Chiar dacă reclamanta a avut a alege de pe piață între serviciile oferite de diverși prestatori și prin cerere a ales–o pe pârâtă clauzele contractuale nu au fost negociate.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de art.4(1) din Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză să fie abuzivă instanța a apreciat că prevederile contractuale invocate de reclamantă nu îndeplinesc cerințele legale pentru a fi apreciate abuzive.
Pentru a aprecia dacă o clauză este abuzivă ea trebuie analizată și potrivit art. 4 pct.5 și 6 din aceeași lege: ”(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Potrivit textului invocat: „4 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”
În cauză clauzele din contractul card credit euroline, nu conțin elemente imprevizibile sau neclare. Reclamanta a luat cunoștință că are obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puțin suma lunară minimă,astfel cum este menționată în fiecare extras lunar comunicat. Pârâta s-a obligat și a transmis lunar reclamantei, la adresa de corespondență ,declarată,un extras de cont,prin care informează clientul cu privire la tranzacțiile și operațiunile efectuate,intervalul de plată,eventuale promoții. Pentru a facilita înțelegerea informațiilor cuprinse în extras și în scopul desfășurării în bune condițiuni a relațiilor contractuale, pe prima pagină,verso se regăsesc explicații pentru fiecare emitent în parte precum și alte detalii, inclusiv dar fără a se limita la termenul de contestare a soldului final (20 zile de la data emiterii acestuia) și consecințele neachitării la termenul scadent.
În cazul în care cardul este utilizat și pentru alte tranzacții decât achitarea ratelor pentru produsele achiziționate, diferența neachitată se raportează și este solicitată la plată în următorul extras emis, aplicându-se dobânda aferentă, precum și celelalte taxe și comisioane aplicate ca urmare a utilizării limitei de creditare.
Respectarea obligațiilor de plată, așa cum au fost aduse la cunoștință cu ocazia semnării contractului presupune: consultarea extrasului de cont; achitarea, în intervalul scadent, a ratei lunare fixe și a comisioanelor aferente sau, pentru evitarea aplicării de comisioane de plată întârziată, achitarea cel puțin a sumei minime de plată; comunicarea emitentului a eventualelor erori înscrise în extrasul de cont,în caz contrar conținutul extrasului fiind considerat acceptat.
Comisioanelor pentru plata cu întârziere, de depășire limită de credit sau dobânda pentru neachitarea soldului final nu ar fi fost aplicate dacă s-ar fi respectat condițiile contractuale referitoare la plata, agreate de reclamantă la semnarea contractului.
În ceea ce privește comisionul pentru depășirea limitei de credit acesta s-a prevăzut că se percepe lunar,în condițiile stabilite de limita de creditare din cadrul condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline și reprezintă 5% din valoarea ce depășește limita de credit acordată. Procentul propus nu reprezintă un dezechilibru între părți în ceea ce privește clauzele contractuale.
Cu privire la dobânda datorată aceasta se percepe pentru neachitarea integrală a sumei ” sold final” din cadrul extrasului de cont emis lunar. Prin valoarea tranzacției de rambursat se înțelege diferența neachitată din tranzacțiile înregistrate în cadrul extrasului de cont.
Dobânda anuală reprezintă procentul de dobândă aplicată la un moment dat.
Reclamanta nu respectat obligațiile corelative de plată către pârâtă a sumelor folosite din linia de creditare depășind termenele limită de plată a tranșelor lunare și a refuzat achitarea debitului restant. Prin urmare, prevederile contractuale considerate de reclamantă ca fiind abuzive nu constituie prin ele însele un abuz iar clauzele privite în ansamblul contractului nu dovedește o rea credință din partea pârâtei emitente.
Clauzele contestate reprezintă o garanție pentru pârâta, prestatoare de servicii de achitare integrală a pagubei ca o consecință a nerespectării prevederilor contractuale de returnare a creditului.
Reluând instanța a apreciat cererea reclamantei neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de Codul procedură civilă, a formulat apel reclamanta F. V., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
In mod greșit prima instanța a considerat ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 3 si 4 din Legea nr. 193/2000, motivat de următoarele:
1.La momentul contractării creditului reclamanta nu a fost informata in mod corect asupra costurilor împrumutului creându-se un dezechilibru uriaș intre cele două parti, costurile acestui împrumut fiind uriașe.
Astfel, in legătura cu acest aspect sunt incidente art. 4 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, si art. 75, 78, 79, 80 din Codului Consumatorului, Legea nr.296 din 28 iunie 2004.
2.Clauzele contractului de credit au creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.
Aceasta condiție este prevăzuta imperativ de dispoz. art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumator.
Analizând in concret acest dezechilibru, prin prisma sumelor încasate de creditoare rezulta următoarele:
- Valoarea creditului apelantei a fost de 3982,41 lei,
- Valoare comision plata întârziata 705 lei (acesta a fost încasat doar pana in luna iunie 2012, când datorita caracterului exagerat creditarea a stopat de la sine calcularea acestui comision)
-Valoare comision depășire credit 5824,82 lei,
-Dobânda finanțare rate Altex 1182,60 lei,
-Dobânda pentru sumele retrase 5943,21 lei
In concluzie pentru un credit de 3982,41 lei creditoarea a încasat cu titlu de comisioane si penalități suma totala de 13.655, 63 lei si in aceste condiții apreciază apelanta ca exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.
In drept, reclamant și-a întemeiat apelul pe disp. art. 466-482 NCPC, Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, Ordonanța de Urgență Nr. 50/ 2010, privind contractele de credit pentru consumatori, Codul Civil, Codului Consumatorului - Legea nr.296 din 28 iunie 2004, Codul Civil si OUG 50/201O, precum si pe dispoziții europene.
Intimata S.C. E. R. SERVICES EFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
La data de 03.07.2005 reclamanta din prezenta cauza a încheiat cu intimata un contract de credit, in vederea achiziționării de la un comerciant acceptat (magazinul Altex), a unor produse electrocasnice in valoare de 2.799,80 lei, suma la care s-a adăugat si costul de finanțare.
Achiziționarea cardului si achitarea in transe lunare fixe a creditului contractat a fost posibila ca urmare a semnării Cererii pentru Emiterea unui Card de Credit si a Condițiilor Generale pentru emiterea si utilizarea Cardului Euroline intre reclamanta, in calitate de deținător si societatea EFG R. Services IFN S.A (actuala E. R. Services IFN SA), in calitate de emitent
Cererea pentru Emiterea unui Card de Credit si Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, semnate de reclamanta, reprezintă contractul încheiat intre reclamanta si societate si reglementează emiterea, acordarea si utilizarea unui card EuroLine.
Conform cererii pentru emiterea unui card de credit, pentru produsele achiziționate ia valoare de 2.799,80 lei, valoarea totala a creditului acordat a fost de 3.982,41 lei, rambursabil in 36 de rate lunare.
Astfel, tranzacția inițiala efectuata de către reclamanta, inclusiv costul de finanțare a fost in valoare totala de 3.982.41 lei.
De asemenea trebuie subliniat faptul ca, pe langa aceasta tranzacție, reclamanta a mai efectuat si retrageri de numerar de pe card, retrageri in valoare totala de 3.861 lei, inclusiv comisioanele aferente, astfel cum se observa din istoricul cardului atașat prezentei întâmpinări.
Conform contractului de credit semnat si agreat de către reclamanta, pe langa rata lunara stabilita la data semnării acestuia este necesar a se achita orice suma rezultata in urma acordării si utilizării limitei de creditare, cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorata, comisionul pentru plata întârziata.
Este foarte important de sublimat faptul ca, pentru cardul de credit Euroline, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, E. R. Services emite si transmite lunar la adresa de corespondenta declarata un extras de cont prin care informează clientul cu privire la tranzacțiile si operațiunile efectuate, intervalul de plata, eventuale promoții etc. Pentru a facilita înțelegerea informațiilor cuprinse in extras si cu scopul desfășurării in bune condiții a relației contractuale, pe pagina verso se regăsesc explicații pentru fiecare element in parte precum si alte detalii, inclusiv dar fara a limita la termenul de contestare a soldului final (20 de zile de la data emiterii acestuia) si consecințele neachitării în termenul scadent.
Pe de alta parte, respectarea obligațiilor de plata, așa cum au fost aduse Ia cunoștința cu ocazia semnării contractului presupunea, printre altele:
- consultarea extrasului de cont;
- achitarea, in intervalul scadent, a ratei lunare fixe si a comisioanelor aferente sau, pentru evitarea aplicării de comisioane de plata întârziata, achitarea cel puțin a sumei minime de plata; comunicarea emitentului a eventualelor erori înscrise in extrasele de cont, in caz contrar conținutul extrasului fiind considerat acceptat;
Atât comisioanele pentru plata întârziata, de depășire limita de credit sau dobânda pentru neachitarea soldului final, nu ar fi fost aplicate daca ar fi fost respectate condițiile contractuale referitoare la plata, agreate, de altfel, de către reclamanta la data semnării acestora,
Neachitarea in intervalul scadent stabilit a ratei lunare sau cel puțin a sumei minime de plata avea drept consecința aplicarea penalității de plata întârziata, a dobânzii pentru soldul final neachitat integral precum si (daca este cazul) a penalității pentru depășirea limitei de credit.
Apelul formulat este nefondat si trebuie respins ca atare având in vedere următoarele considerente:
Apelanta critica soluția pronunțata de instanța de fond sub aceleași aspecte invocate prin cererea de chemare in judecata, respectiv caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Conform art. 3 din Legea 193/2000. pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: clauza sa nu fi fost negociata si clauza sa fi produs in detrimentul consumatorului un dezechilibra semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor.
Cele doua condiții (inexistenta negocierii si existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor si contrar bunei-credințe) trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o clauza din contractul de credit sa poată fi apreciata ca fiind abuziva, lipsa uneia dintre cele doua condiții excluzând caracterul presupus abuziv al respectivei clauze.
Referitor la prima condiție prevăzuta de Legea nr. 193/2000 - negocierea clauzelor contractuale în cazul de față, conform contractului semnat in anul 2005, reclamanta a declarat ca a luat la cunoștința termenii generali din contract, neavând nicio obiecțiune la data respectiva.
La momentul încheierii contractelor de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului in funcție de varianta cea mai avantajoasa, conform propriei judecați, după explicarea condițiilor de către reprezentanții intimatei si punerea la dispoziție a materialelor informative, cu ocazia încheierii contractului.
Existenta unor produse predefinite și a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit produs si nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind astfel liber exprimata.
Prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru un anumit produs care corespundea intereselor proprii.
Exista in permanenta opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu cealaltă parte, nefiind obligata sa accepte in . creditor, având posibilitatea reala de a negocia orice clauza, iar in situația in care nu se reușește negocierea sa încheie contractul de credit cu orice alta societate de profil, in condiții pe care le-ar considera mai avantajoase, deoarece exista in prezent pe piața o gama larga de produse de creditare.
Condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobânda și totodată modul in care variază.
Referitor la a doua condiție prevăzuta de Legea nr.193/2000 - respectiva clauza prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract sa creeze in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile consumatorului.
Cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor necesar a fi produs in detrimentul consumatorului-acesta trebuie sa existe ca urmare a relei credințe a celeilalte părți contractante.
Astfel, la momentul încheierii contractului si pe tot parcursul desfășurării relațiilor contractuale cu reclamanta subscrisa a manifestat buna-credința, executându-si întocmai obligațiile asumate prin contract, si anume: creditarea reclamantei cu contravaloarea produsului achiziționat, punerea la dispoziția reclamantei a limitei de creditare pentru retrageri de numerar, astfel cum aceasta a fost informata in momentul înmânării cardului, precum si emiterea si transmiterea lunar la adresa de corespondenta a Extraselor Lunare prin care reclamanta era informata asupra obligațiilor de plata, data scadenta, precum si comisioanele percepute de subscrisa.
Contrar cerințelor bunei-credințe, reclamanta a refuzat in mod nejustificat executarea benevola a obligațiilor corelative de plata către intimată, aceasta efectuând plata transelor lunare in majoritatea cazurilor cu depășirea datei scadente a acestora, in evidentele contabile ale subscrisei fiind înregistrate numeroase penalități de întârziere, precum si refuzul de a achita debitul restant către intimată.
De asemenea, dezechilibrul la care face referire Legea 193/2000 nu trebuie apreciat intre prestațiile economice ale părtilor, ci prin raportare la art. 4 al.5 din Legea 193/2000, in funcție de natura serviciilor care fac obiectul contractului, precum si factorii care au determinat încheierea contractului de creditare, la momentul încheierii contractului.
Contractul de credit a fost încheiat in temeiul libertății de voința, respecta exigentele echității, bunei-credințe si a echilibrului intre prestații si nu are ca si consecința îmbogățirea fără justa cauza a unei părti in detrimentul celeilalte parti, clauzele fiind prevăzute in contract pentru repararea unui eventual prejudiciu in cazul neexecutării întocmai a contractului.
Clauzele presupus abuzive trebuie interpretate in contextul întregului contract si având in vedere faptul ca intimata oferă servicii de creditare deținătorilor cardului, scopul acesteia la încheierea contractului de creditare fiind in primul rând asigurarea posibilității recuperării creditului, precum si obținerea de profit prin plata de către împrumutat a unui preț in schimbul serviciilor oferite.
De asemenea, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale trebuie făcuta si prin raportare la art.4 alin.2 din Directiva 93/11/CEE din 05.04.1993, interpretata in lumina jurisprudenței Curții JUE din Hotărârea din 03.06.2010, Caja Ahorros, Cauza C-484/08 si din Hotărârea din 14.06.2012, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10), deoarece in speța este vorba de clauze care țin de caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, respectiv dobânda penalizatoare si cea remuneratorie.
Astfel cum statuat Curtea in cadrul jurisprudenței dezvoltate in timp, aprecierea caracterului abuziv al acestor tipuri de clauze contractuale este posibila doar atunci când acestea nu au fost redactate ., ușor si inteligibil, ținându-se cont si de buna-credința cu care partile au acționat.
Instanța de judecata nu poate interveni unilateral in acordul de voința al părtilor prin modificarea sau anularea anumitor clauze ale contractului, acest fapt afectând grav principiul forței obligatorii a contractului intre parti.
Referitor la comisionul pentru plata întârziata, comisionul pentru depășirea limitei de credit si la dobânda contractuala, acestea sunt percepute ca urmare a prestării serviciilor financiare de către intimată in favoarea împrumutatului, respectiv acordarea de împrumuturi bănești pentru achiziționarea de diverse produse.
Atât cuantumul fiecărui comision, cat si scopul acestora sunt menționate in contractul de credit, contract agreat si semnat de către reclamanta.
Conform dispozițiilor Condițiilor Generale, reclamanta avea obligația de a achita suma datorata in orice moment către intimată, in decursul termenului menționat in extrasul lunar, fie integral, fie parțial, dar cel puțin suma lunara minima de plata.
Penalitatea pentru plata întârziata se aplica exclusiv in cazul culpei contractuale a debitorului, in următoare situații:
- sumele achitate nu respecta termenul scadent (sunt in afara perioadei de plata), excepție făcând plata integrala a Soldului Final înainte de emiterea extrasului de cont;
- sumele achitate in termenul scadent nu acoperă in totalitate contravaloarea a cel puțin sumei minime datorate;
- nu se efectuează nici o depunere in intervalul de plata lunar menționat in extras.
Întrucât reclamanta a achitat cu întârziere sau nu a achitat cel puțin suma lunara minima de plata in intervalul scadent menționat in extrasul lunar, s-a aplicat penalitatea de plata întârziata, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline.
Astfel cum reclamanta a luat la cunoștința la data semnării Contractului, societatea este îndreptățită sa aplice penalități in cazul in care deținătorul cardului nu isi respecta obligațiile contractuale.
Penalitățile de întârziere se aplica numai in situația nerespectării termenului de plata menționat in extrasele lunare si ca urmare a culpei debitorului in plata cu întârziere a transei lunare. Astfel, scopul penalităților de întârziere este acela de a acoperi prejudiciul înregistrat de intimată prin executarea cu întârziere a obligațiilor de plata asumate prin contract.
In aceste condiții, clauza privind aplicarea penalității de întârziere nu produce in concret un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor, aceasta aplicându-se numai in situația si ca urmare a culpei împrumutatului in executarea obligațiilor contractuale. Mai mult decât atât, conform art.4 din Legea nr. 193/2000 dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor existent in detrimentul consumatorului trebuie sa fi intervenit si ca urmare a relei credințe a intimatei.
Comisionul de depășire limita de credit se percepe, lunar, in condițiile stabilite de limita de creditare din cadrul Condițiilor Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline si reprezintă 5% din valoarea care depășește limita de credit acordata. Astfel, daca Soldul Final menționat in Extrasul lunar are o valoare mai mare decât Limita de Creditare acordata, intra in vigoare prevederile articolului menționat anterior.
Dobânda datorata se percepe pentru neachitarea integrala a sumei Înregistrate la rubrica „Sold final" din cadrul extrasului de cont emis lunar, nefiind in riciun caz vorba de o capitalizare a dobânzilor sau aplicare a acesteia asupra taxelor si comisioanelor, astfel cum greșit afirma reclamantul, încercând sa inducă in eroare instanța de judecata.
Dobânda si Sancțiuni, pentru toate si orice sume aflate in sold in orice moment, in urma emiterii si utilizării Cardului de către Deținător, acesta va plați Emitentului dobânda așa cum este menționata in Extrasele Lunare. Pentru tranzacțiile cu plata in rate lunare purtătoare de dobânda, precum si in cazul retragerii de numerar, Deținătorul datorează Emitentului dobânda începând cu data înregistrării tranzacției in evidentele Emitentului.
Astfel, dobânda calculata a rezultat ca urmare a aplicării formulei generale de mai jos: Valoare tranzacție de rambursat * nr. de zile * dobânda anuala 360 zile.
Astfel, dobânda se aplica la creditul acordat si la soldul înregistrat in cont in urma efectuării diferitelor tranzacției (achiziții de bunuri sau retrageri de numerar) si este evidențiata in mod foarte clar in extrasul lunar comunicat debitorului la adresa de corespondenta indicata in contract.
Atât comisionul pentru depășirea limitei de creditare cat si comisioanele pentru plata întârziata sau dobânda pentru neachitarea soldului final, nu ar fi fost aplicate daca ar fi fost respectate condițiile contractuale referitoare la plata, agreate, de altfel, de reclamanta la data semnării acestora.
In general clauzele din contract sunt foarte clare si se adresează unui consumator cu nivel mediu de cunoștințe, iar elementele din extrasele de cont si modalitățile de calcul sunt foarte clare, clientul având posibilitatea de a identifica in mod facil sumele de plata si cuantumul lor, calculate in baza prevederilor contractuale, agreate si însușite de parti.
In apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile se constată că apelul este neîntemeiat:
Obiectul prezentei acțiuni il constituie constatarea caracterului abuziv a clauzelor contractuale din convenția încheiată de apelantă si intimata . IFN SA din 3 07 2005: comision de penalitate pentru plată întârziată de 30 RON (prevăzut de art. 11 contract) taxa de penalitate pentru depășirea limitei de credit de 5% (prevăzut de art. 7 din contract) si dobânda de 32% prevăzută in art. 12 contrat.
In mod corect prima instanță a reținut că cele 3 clauze contractuale nu sunt abuzive.
Dispozițiile legale aplicabile sunt art.4 din Legea nr. 193/2000 care prevăd:
“(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.(…)
(4) Lista cuprinsă în anexă care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Aceste prevederi trebuie interpretate prin prisma Directivei nr. 93/13/CEE din 5 04 1993 care este transpusă prin legea 193/2000.
Art. 4 din Directivă prevede că stabilirea caracterului abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, raportându-se în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele contractului.
Din interpretarea acestor articole rezultă că se apreciază caracterul abuziv al clauzelor fată de natura contractului, de rațiunea pentru care sunt instituite de contraprestația celeilalte părți, de circumstanțele încheierii contractului.
Verificând fiecare dintre cele 3 clauze contractuale se constată că acestea sunt clare, stabilesc cuantumul sau procentul si acoperă riscuri diferite.
Astfel comisionul pentru plata întârziată de 30 lei este menționat în partea finală a contractului si a fost cuprins în extrasele lunare; acest comision acoperă, astfel cum rezultă din titulatura sa, plata cu întârziere.
Taxa pentru depășirea limitei de credit de 5% este prevăzută în finalul contractului, ca și procent, și acoperă riscul suportat de intimata prin depășirea limitei de creditare, astfel cum rezultă din art. 7 din contract. Fată de cuantumul stabilit se apreciază că această taxa nu este disproporționată.
Întrucât apelanta a depășit limita de credit, făcând extrageri de 3861 lei, intimata a procedat la calculul taxei pentru depășirea limitei. Această taxa calculată pentru perioada 24 08_12 este de 5824, 82 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Nu se poate retine ca motiv al caracterului abuziv valoare pentru că procentul de 5% se aplică la valoarea ce depășește limita de credit; astfel părțile au stabilit clar procentul si baza de impunere.
Este culpa apelantei că a depășit limita de credit, astfel că aceasta trebuie să suporte si această taxa.
Dobânda pentru retragere numerar este de 32%, astfel cum apare în tabelul din finalul contractului, si condițiile de percepere sunt detaliate in art. 12 din contract din care rezultă că această dobândă poate fi modificată de emitentul cardului în funcție de evoluția pieței si este anunțată prin extrasele lunare. Apelanta avea posibilitatea potrivit contractului să comunice neacceptarea noii dobânzi in termen de 30 zile de la data primirii extraselor.
Din precizările intimatei rezultă că rata dobânzii aplicate apelantei a fost de la 26,9% până la 33,19%.
Apelanta nu s-a opus cuantumului acestei dobânzi care in medie este apropiată de cea de 32%.
In cauză a fost respectată procedura prevăzută de art. 12 din contract însușită de apelantă.
Din raportul de expertiză rezultă că in perioada iulie 2005-8 09 2014 s-a perceput dobândă pentru sumele retrase de 5943,21 lei.
Apelanta se raportează la stabilirea caracterului abuziv la valoarea totală.
Caracterul abuziv se raportează, nu la valoarea totală, ci potrivit art.4 alin 5 din legea 193/2000 la natura serviciului intimatei si la condițiile încheierii contractului. Fată de lipsa unor alte garanții din partea apelantei, de rapiditatea cu care se încheia un astfel de contract, se apreciază că dobânda in medie de 32% nu are caracter abuziv.
Susținerea apelantei că nu a fost informată cu privire la costuri nu poate fi reținută, pentru că din cererea de emitere card semnată si din condițiile generale, însușite de reclamanta rezultă că aceasta a avut cunoștință de comision, taxa si dobândă.
Dezechilibrul invocat de apelantă între dreptul intimatei de a percepe comisionul, taxa si dobânda si obligația sa nu poate fi reținut: fiecare dintre cele 3 acoperă situații si riscuri diferite, contractul nu are alte garanții. In cauză nu se poate retine caracterul abuziv fată de criteriile indicate in art. 4 alin 5 din legea 193/2000.
In temeiul art. 480 NCPC se va respinge apelul si se va păstra sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de F. V. împotriva sentinței civile nr. 2429/15.10.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei de acordare de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 21 Mai 2015
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./A.V.
2 ex./19.06.2015
Comunicat 2 ex./23.06.2015
Judecătoria Bârlad – judecător Rădița I.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 496/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
