Pretenţii. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 239/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 239/A/2015
Ședința publică de la 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află spre soluționare cererea formulată de apelanta - pârâtă C. de C. Ivănești - prin administrator Z. R. împotriva intimatei - reclamante B. I., împotriva sentinței civile nr. 1954/2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta C. de C. Ivănești, administrator Z. R., legitimat cu C.I. . nr._ eliberată de Poliția mun. V., intimata B. I. legitimată cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP V., asistată de avocat C. Mhaela, ce depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
S-au verificat actele de la dosar după care, la interpelarea instanței părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Având cuvântul la propunerea de probatorii, administratorul apelantei arată că în susținerea motivelor de apel înțelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosar.
Av. C. M. arată că pentru intimată, solicită a fi avute în vedere probele administrate în fața instanței de fond.
Tribunalul, având în vedere că apelanta a depus la dosar înscrisuri, le apreciază ca fiind utile în soluționarea cauzei, motiv pentru care o încuviințează.
Constată că intimata nu are alte probe de administrat în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de propus, tribunalul acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel, precum și în apărare față de acestea.
Apelanta C. de C. Ivănești prin administrator Z. R., arată că intimata B. I. are de recuperat sumele de bani însă s-a descoperit în evidențele contabile că prin prisma poziției de conducere ocupată în cadrul unității, aceasta și-a însușit sume de bani necuvenite. Raportat la această situație solicită efectuarea unei expertize contabile, pentru a fi dovedite aspectele invocate.
Av. C. M. pentru intimată, solicită respingerea acestei probe, fiind solicitată pentru prima dată după ce s-a acordat cuvântul la dezbateri, nu a fost solicitată prin cererea de apel, fiind inutilă în soluționarea căii de atac.
Tribunalul, având în vedere momentul la care s-a formulat cererea de efectuare a unei expertize contabile, împrejurarea că această probă nu a fost solicitată prin cererea de apel, conform dispozițiilor Codului de pr. civilă, constată decăderea din dreptul de a propune probatorii noi în prezenta cale de atac și respinge ca tardivă cererea de efectuare a expertizei contabile.
În susținerea motivelor de apel, reprezentantul apelantei solicită admiterea cererii de apel și anularea hotărârii primei instanțe, apreciind că această hotărâre este netemeinică întrucât, deși recunoaște că apelanta are sume de bani de restituit intimatei, trebuia să se aibă în vedere faptul că și intimata datorează sume de bani apelantei. Cu cheltuieli de judecată.
Av. C. M. pentru intimată, solicită respingerea apelului, urmând a se constata că acesta nu este motivat, în condițiile în care nu au fost indicate motivele de apel în termenul prevăzut de legiuitor.
În privința soluției pronunțate de prima instanță, urmează a se constata că aceasta este temeinică și legală. Având în vedere punctul de vedere exprimat de administratorul Cooperativei de C. Ivănești, în sensul că se recunosc pretențiile intimatei, urmează a se lua act de acest aspect, singurul interes al intimatei fiind cel de recuperare a părților sociale și a garanției materiale ce a fost achitată pentru perioada cât apelanta a fost membru în consiliul de administrație, acestea fiind sume datorate de societate, nu există impedimente la restituirea acestora, corect fiind admisă cererea reclamantei de către prima instanță.
Legat de raportul de muncă și susținerile apelantei, nu există nicio legătură între acestea și ceea ce a soluționat prima instanță, raportul avut cu unitatea fiind cel de membru cooperator și nu cel de contabil șef.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond. Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată, conform dovezii de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1954/12.09.2014 a Judecătoriei V. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâta C. de C. Ivănești, cu sediul în ..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei debitul în sumă de 1650 lei, reprezentând contravaloarea a 33 de părți sociale, suma de 500 de lei, reprezentând garanția materială, precum și dobânda legală la acest debit, calculată de la data introducerii acțiunii, 15.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 660,5 lei.
Analizând actele dosarului instanța a reținut că reclamanta B. I. a fost membru cooperator al Cooperativei de C. Ivănești. În această calitate a depus suma de 1650 lei, reprezentând contravaloarea a 33 de părți sociale și o suma de 500 de lei, reprezentând garanția materială, echivalentul a 10 părți sociale.
Aceste aspecte au rezultat în integralitate din mărturisirea judiciară făcută de către reprezentantul pârâtei C. de C. Ivănești.
Potrivit art. 348 cod procedură civilă „constituie mărturisire recunoașterea de către una dintre părți, din proprie inițiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului a unui fapt pe care partea adversă își întemeiază pretenția, sau după ca, apărarea. De asemenea, potrivit art. 349 Cod procedură civilă, „mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o.”
Instanța a constatat, că deși pârâta are pretenții proprii împotriva reclamantei, nu a formulat cerere reconvențională, și nici măcar întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală față de pretențiile reclamantei, motiv pentru care aceasta are la îndemână posibilitatea de a promova oricând o acțiune în acest sens.
Față de toate acestea, instanța a admis cererea formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta C. de C. Ivănești și a obligat-o la plata debitului în sumă de 1650 lei, reprezentând contravaloarea a 33 de părți sociale, suma de 500 de lei, reprezentând garanția materială, precum și dobânda legală la acest debit, calculată de la data introducerii acțiunii, 15.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta C. de C. Ivănești,susținându-se faptul că există dovezi cu privire la faptul că reclamanta B. I. și-a însușit sume necuvenite din casieria unității pe timpul cât a fost angajata unității în funcția de contabil casier.
Intimata B. I. a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că apelul este nemotivat. Nu exista in cuprinsul cererii de apel critici de nelegalitate sau netemeinicie aduse hotărârii primei instanțe.
Apelantul avea obligația motivării apelului declarat in același termen in care putea declara calea de atac si nu a făcut acest lucru. Sancțiunea care intervine conform art. 470 alin. 3 noul cod de procedura civila este decăderea cu consecința respingerii apelului.
În situația în care instanța apreciază ca afirmația „cooperativa poate
dovedi ca reclamanta si-a însușit sume necuvenite din casieria unității pe timpul cat
a fost angajata" poate constitui o critica adusa hotărârii primei instanțe solicită
respingerea apelului ca neîntemeiat. Afirmația nu are nicio legătura cu pretenția dedusa judecații. Instanța a fost investita cu o cerere care privea calitatea de membru cooperator a intimatei si nu pe cea de contabil sef.
Instanța a dispus obligarea apelantei la plata contravalorii pârtilor sociale si a garanției materiale depuse, pentru ca a fost membru in consiliul de administrație al cooperativei, datorii ale apelantei către intimata care nu au nicio legătura cu atribuțiile funcției de contabil sef.
Aceste sume i se cuvin intimatei ca efect al renunțării la calitatea de membru cooperator, obligație pecuniara pe care președintele cooperativei a recunoscut-o si a fost de acord ca societatea trebuie sa o achite intimatei. Acestea au fost limitele judecații purtate in prima instanța si acestea sunt limitele analizei acestei hotărâri in calea de atac.
Nicio alta pretenție nu poate fi analizata fără o investire a instanței,
apelanta nu a formulat cerere reconvențională si nu o poate face in calea de atac.
Dupa cum, nu exista nicio datorie a intimatei fata de societate născuta din raportul
de munca dintre aceasta si apelanta. Contractul sau de munca a încetat ca urmare a
pensionarii.
Înscrisurile nu au nicio relevanta asupra fondului litigiului nu activitatea de munca a intimatei este acum analizata de instanța ci obligația legala a societății de a restitui la momentul încetării calității de membru cooperator a contravalorii părților sociale si a garanției materiale obligatorii pentru ca a fost membru in consiliul de administrație.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Corect a fost reținută de către prima instanță situația de fapt, în sensul că reclamanta B. I. a fost membru cooperator al Cooperativei de C. Ivănești, iar în această calitate a depus suma de 1.650 lei, reprezentând contravaloarea a 33 de părți sociale și o suma de 500 de lei, reprezentând garanția materială, echivalentul a 10 părți sociale.
Aceste aspecte rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind necontestate în cauză și, mai mult, recunoscute de către pârâtă atât în fața primei instanțe, cât și în apel.
În ceea ce privește soluția dată de prima instanță, aceasta este corectă însă are la bază un raționament juridic incomplet.
Instanța de apel constată că mărturisirea pârâtei este una complexă, întrucât, deși conține o recunoaștere a faptului pretins de reclamantă, adaugă un alt fapt, în legătură cu cel recunoscut și ulterior acestuia, care tinde să diminueze sau să anihileze efectele juridice ale faptului mărturisit.
Astfel, față susținerile pârâtei, reluate în cererea de apel, chiar dacă nu au fost calificate expres, rezultă că faptul care tinde să diminueze sau să anihileze efectele juridice ale celor mărturisite reprezintă un mod de stingere a obligației, respectiv compensația care, potrivit art. 1616 N.C.civ., presupune existența unor datorii reciproce care se sting până la concurența celei mai mici dintre ele.
Pentru a opera compensația legal, de drept, potrivit art. 1617 alin. 1 N.C.civ. este necesar să existe două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Dacă datoria nu îndeplinește condițiile art. 1617 alin. 1 N.C.civ., nu poate opera decât o compensație judiciară, conform art. 1617 alin. 2 N.C.civ., în cazul căreia este necesar să se solicite lichidarea judiciară a unei datorii.
Prin urmare, compensația legală operează de drept fără a fi necesară formularea unei cereri în pretenții, fiind suficient să fie invocată ca apărare prin întâmpinare. Pe de altă parte, compensația judiciară presupune, în mod necesar, formularea unei cereri în pretenții.
În cauză, pârâta a invocat existența unei creanțe proprii, reprezentând contravaloarea unui pretins prejudiciu rezultat în urma însușirii de către reclamantă a unor sume necuvenite din casieria unității, pe timpul cât a fost angajată în funcția de contabil casier.
Or, această creanță invocată de către pârâtă nu are o existență certă, în sensul art. 662 alin. 2 C.proc.civ., respectiv nu rezultă neîndoielnic, fiind necesară verificarea îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii reclamantei pentru lipsa sumelor de bani din casieria unității, precum nici lichidă, în sensul art. 662 alin. 3 C.proc.civ., respectiv obiectul și întinderea acestei creanțe nu sunt determinate.
În aceste condiții, doar printr-o cerere reconvențională pârâtul ar fi putut formula pretenții proprii față de reclamant, cu scopul de a obține atenuarea sau anihilarea obligației sale, prin solicitarea de lichidare a unei creanțe proprii împotriva reclamantului.
Însă, în fața primei instanțe pârâta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite lichidarea acestei creanțe. Mai mult, formularea de pretenții noi în apel este interzisă, față de prevederile art. 478 alin. 3 teza finală C.proc.civ.
În consecință, în lipsa formulării unei cereri reconvenționale pârâtul nu ar fi putut obține atenuarea sau anihilarea obligației sale față de reclamantă, doar prin invocarea acestor împrejurări cu titlu de apărare, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive, apelul formulat de apelanta C. de C. Ivănești împotriva sentinței civile nr. 1954/12.09.2014 a Judecătoriei V., care va fi păstrată.
De asemenea, față de soluția de respingere a apelului, în baza art. 453 și 451 C.proc.civ., apelanta va fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 149/24.02.2015 eliberată de Cabinet de Avocat C. C. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta C. de C. Ivănești împotriva sentinței civile nr. 1954/12.09.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstreză.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. O. M. V.
Grefier,
A. C.
Red. jud. MC/16.03.2015
4 ex./..03.2015
Judecător fond: M. B.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1987/2015. Tribunalul VASLUI | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul... → |
|---|
