Acţiune în constatare. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 152/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 152/A
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEC. A.
Judecător C. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant L. I. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. MUNICIPIULUI HUȘI- SERVICIUL I. ȘI T. LOCALE, împotriva sentinței civile nr. 535 pronunțată la data de 08.09.2014 de Judecătoria Huși, în cauza având ca obiect acțiune în constatare prescripție drept de a cere executarea silită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 11 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 535 pronunțată la data de 08.09.2014 de Judecătoria Huși, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 535 din 08.09.2014 Judecătoria Huși respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta Direcția economica - Serviciul impozite și taxe locale din cadrul Primăriei Huși.
În temeiul art.453 cod pr. civilă, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1, încheiat la data de 17.07.2007 de Instituția Prefectului - Județul V., L. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru săv. faptei prev. de art.38, al.2, litera „a” din Legea 10/2001.
În fapt s-a reținut că petentul, în calitate de membru al Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Huși, a tergiversat în mod repetat soluționarea unor notificări la legea 10/2001 și a făcut greșeli cu grave consecințe în întocmirea dosarelor.
L. I. a formulat plângere contravențională împotriva actului sancționator, plângere soluționată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ prin respingere și menținerea procesului-verbal, conform sentinței civile nr. 1123 din 29.10.2007.
Prin decizia civila nr. 317/03.03.2008, Tribunalului V. respinge recursul declarat de petentul L. I. împotriva sentinței nr. 1123 din 29.10.2007 a Judecătoriei Huși.
La data de 14.08.2008 debitul a fost înregistrat la Registratura Primăriei Municipiului Huși și a fost luat in evidenta si confirmat către Judecătoria Huși in data de 04.09.2008, potrivit prevederilor art. 141 alin.(l), (6) si (9) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
La data de 09.08.2011 Primăriei Municipiului Huși a declanșat executarea silita împotriva debitului de 5.000 lei și e emis somația nr._/09.08.2011 si titlului executoriu_/09.08.2011, confirmate de primire de L. I.. Somația si titlul executoriu nu au fost contestate de contribuabil in condițiile si termenul stabilit de art. 172-173 al OG 92/2003.
Potrivit art. 136 Cod pr.fiscală, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/ rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor. Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum și creanțele care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod. Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz.
Conform art. 141 Cod pr. fiscală:
(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita a creanțelor fiscale invocate de pârâtă. Potrivit prevederilor art. 131 alin 1 Cod proc. fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, termenul de prescripție care se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Potrivit art. 133 al OG 92/2003: ,,Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe:
a)în cazurile și, în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)pe data îndeplinirii de, către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.”
În concret, debitul, amenda de 5000 lei, a fost înregistrat la Registratura Primăriei Municipiului Huși la data de 14.08.2008 și a fost luat in evidenta si confirmat către Judecătoria Huși in data de 04.09.2008, potrivit prevederilor art. 141 alin.(l), (6) si (9) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Dreptul de a cere executarea silită a acestei creanțe se prescria în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, deci calculând cu începere de la 01.01.2009, se prescria la 01.01.2014.
Termenul de prescripție a fost întrerupt deoarece, la data de 09.08.2011 P. Municipiului H. a declanșat executarea silita împotriva debitului de 5.000 lei și e emis somația nr._/09.08.2011 si titlului executoriu_/09.08.2011, confirmate de primire de L. I.. Somația si titlul executoriu nu au fost contestate de contribuabil in condițiile si termenul stabilit de art. 172-173 al OG 92/2003.
Așadar, termenul de prescripție fiind întrerupt, un altul începe să curgă eventual, de la data efectuării ultimului act de executare silită.
Deoarece nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a debitului datorat de reclamant, procedura executării silite fiind declanșată și în desfășurare, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 cod pr. civilă, instanța a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul L. I., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Din analiza conținutului sentinței a constatat ca instanța ia in calcul pentru calcularea termenului de prescripție data la care a fost înregistrat debitul la P. Huși - 14.08.2008, încălcând prevederile art. 377 din vechiul Cod de procedura civila care arata ca dreptul de a cere executarea silita se naște in momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar acesta se determina potrivit art. 377 din vechiul Cod procedura civila.
Hotărârea primei instanțe - sentința civila nr. 123/29.10.2007 a rămas definitiva la data de 03.03.2008, când a fost respins recursul de către Tribunalul V., data de la care începe sa curgă termenul de prescripție, pentru a cere executarea silita. Nici Direcția economica din cadrul Primăriei Municipiului H. si nici instanța investita pentru a constata îndeplinirea termenului de prescripție nu au ținut cont de aceasta prevedere legala si nici nu au luat in calcul faptul ca aceasta contravenție a fost atacata cu plângere contravenționala.
Titlul executoriu nr._/09.08.2011 (daca mai era nevoie sa se emită acesta) si somația nr._/09.08.2011 au fost emise după data de 03.08.2011, când s-a împlinit termenul de prescripție.
Termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 al OUG nr.92/2003 chiar daca se aplica si amenzilor contravenționale, trebuie calculat numai pentru amenzile necontestate.
A arătat instanța că dreptul de a cere executarea silita a acestei creanțe se prescria in 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat nașterea acestui drept considerând ca se prescrie la 01.01.2014, deci este prescris așa cum s-a calculat, nefiind încasata suma respectiva.
A apreciat reclamantul că hotărârea primei instanțe este nelegala din motivele menționate mai sus, drept pentru care a solicitat admiterea apelului si casarea hotărârea primei instanțe.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 470 si următoarele din noul Cod de procedura civila.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, instanța de control judiciar reține că aceste este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că aplicabile în cauză sunt dispozițiile OG 92/2003, în ceea ce privește termenul de prescripție de 5 ani. Nu poate fi acceptată susținerea apelantului potrivit căreia textul se aplică doar în ceea ce privește amenzile contravenționale necontestate. Textul de lege nu distinge sub acest aspect, astfel încât trebuie interpretat în sensul că se aplică tuturor amenzilor contravenționale, nici interpretul neputând distinge.
De asemenea, formularea plângerii contravenționale suspendă executarea sancțiunii aplicate, potrivit dispozițiilor art. 32, din OG 2/2000, privind regimul juridic al contravențiilor: (3) Plângerea suspendă executarea.
Suspendarea încetează pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, respectiv data de 03.03.2008. Potrivit dispozițiilor reținute de instanța de fond, dreptul de a cere executarea silită se calculează începând cu data de 01.01.2009.
Acest termen a fost întrerupt prin emiterea somației în executarea amenzii contravenționale, în data de 09.08.2011, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani pentru executarea amenzii contravenționale aplicate.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile legale incidente, instanța va respinge apelul și va păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul L. I., împotriva sentinței civile nr. 535/08.09.2014, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, C. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 16 Februarie 2015
Red. A.C.
Tehnored. A.C./A.V.
2 ex./20.02.2015
Comunicat 2 ex./20.02.2015
Judecătoria Huși – judecător D. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul VASLUI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
