Contestaţie la executare. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 306/R/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. G.
Judecător D. M. M.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de recurentul – contestator P. G. C. cu domiciliul în V., .. 19, jud. V., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE P. V., cu sediul în V., .. 22, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3987 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 05 martie 2013, dându-se decizia de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3987 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria V., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. G. C. în contradictoriu cu C. Județeană de P. V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr._/11.06.2012, C. Teritorială de P. V. a stabilit că, contestatorul a încasat necuvenit suma de 516 lei și s-a dispus recuperarea sumei de la acesta.
Față de motivele contestației, instanța de fond a reținut că, decizia reprezintă un act administrativ-fiscal care a putut fi contestat conform procedurii de contestare administrativ-fiscale și că, în calitatea sa de titlu executoriu, această decizie nu putea fi contestată decât sub aspectul formalităților pe care trebuie să le îndeplinească un act de executare silită întrucât, art.172 al.3 Cod pr. fiscală interzice contestarea lui sub aspectul obligației de plată pe care o instituia, întrucât, pentru acesta exista procedura contestării administrativ-jurisdicționale.
Instanța a constatat că prin contestația de față contestatorul a invocat aspecte ce țineau de titlul de creanță și de existența obligației de plată, aspecte ce nu puteau face obiectul contestației la executare. Pentru aceste motive cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul P. G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, contestatorul a arătat că, sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece, instanța de fond a interpretat greșit acțiunea sa si s-a pronunțat pe ceva ce nu a cerut.
Contestatorul a învederat că, prin cererea sa nu a contestat Decizia_/11,06.2012 emisa de CJP V., decizie atacată separat în contencios administrative.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin Încheierea din 4 decembrie 2012 instanța a dispus suspendarea judecării recursului, în baza art. 244 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ce se afla în recurs la Curtea de Apel Iași, fiind repusă pe rol la data de 29 ianuarie 2013.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin Decizia nr._/11.06.2012, C. Județeană de P. V. a stabilit că, contestatorul a încasat necuvenit suma de 516 lei și s-a dispus recuperarea sumei de la acesta.
Ulterior, prin decizia Curții de Apel Iași nr. 8/7 ianuarie 2013, a fost anulată decizia nr._/11.06.2012, C. Județeană de P. V. și s-a dispus restituirea sumei de 516 lei în mod irevocabil.
Dispoziții legale incidente:
OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală: art. 43 alin 3 „ (3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacã îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.”; art. 141 alin 1 și 2 „(1) Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.(2) Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.” Art. 172 alin 3: „ 3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. „ .
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, față de actele și lucrările dosarului de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat, sentința instanței de fond fiind, nelegală și netemeinică .
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.
Instanța de control judiciar mai reține că, este adevărat că, potrivit art. 399 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare, iar motivele invocate de către contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut fi puse în discuție în cursul judecării pe fond a cauzei sau prin exercitarea căilor de atac. Singurul caz în care contestatorul poate să facă apărări de fond este acela în care se invocă motive de stingere a obligației, posterioare hotărârii ce se execută și nu anterioare acesteia .
Însă, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, la momentul pornirii executării silite titlul de creanță nu devenise titlu executoriu, acesta fiind atacat de către contestator, în condițiile speciale prevăzute de legea specială.
Ulterior, prin decizia Curții de Apel Iași nr. 8/7 ianuarie 2013, a fost anulat titlul executoriu, reprezentat de decizia nr._/11.06.2012 emisă de C. Județeană de P. V.. În aceste condiții este evident că, intimata a procedat la executarea silită a creanței, inițial cu încălcarea prevederilor art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală, respectiv înainte ca titlul de creanță a devenit titlu executoriu iar în prezent, executarea nu este legală deoarece titlul executoriu a fost desființat .
Astfel, din acest punct de vedere executarea este nelegală, neavând la bază un titlu executoriu, drept pentru care, din acest punct de vedere contestația este întemeiată. Pentru aceste considerente, urmează a fi anulată somația nr._ din 19 iulie 2012, act de executare emis de către intimată precum și executarea silită însăși.
Instanța de control mai reține că, dat fiind faptul că, prin contestația inițială, contestatorul a făcut referire și la suma de 516 ce a făcut obiectul executării silite, această apreciere este interpretată de către instanță ca și o cerere de întoarcere a executării silite.
Cum prin decizia Curții de Apel Iași nr. 8/7 ianuarie 2013 s-a dispus restituirea acestei sume în mod irevocabil, în prezent această solicitare a rămas fără obiect, nemaiputând face obiectul admiterii contestației ci, urmează a fi respinsă cererea privind întoarcerea executării silite ca rămasă fără obiect .
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Ca urmare a admiterii contestației la executare se impune obligarea intimatei să plătească contestatorului suma de 52,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuată în prima instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
De asemenea, raportat la principiul disponibilității, precum și la soluția de admitere a recursului, reținând culpa procesuală a intimatei, urmează ca tribunalul să o oblige pe aceasta să achite recurentului cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 156,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloare deplasare .
În acest sens, instanța de control judiciar reține ca și cheltuieli de judecată effectuate în recurs: 27,3 lei taxă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 17); 100,3 lei combustibil, deplasarea la Iași pentru emiterea certificatului de grefă (fila 30); 99,99 lei combustibil, pentru comunicarea deciziei Curții de Apel - fila 36. Se vor acorda cheltuielile cu deplasarea la Iași, având în vedere că au fost efectutate în vederea obținerii de probe în recurs
De asemenea, Tribunalul reține că, din cheltuielile de deplasare, se vor deconta numai pentru consumul strict pentru kilometric efectuați. Astfel, undrum dus V. Iași, 72 km, deci 72 km x 4 drumuri = 288 km. Se decontează un consum de 7,5 l/100km iar la 288 km rezultă un consum de 21,6 litri, la un preț de 5,99 lei, deci un total de 129 lei.
Față de solicitarea intimatului reclamant cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, urmează ca instanța să cenzureze cheltuielile solicitate pentru combustibil pentru data de 9 ianuarie 2013, domiciliul recurentului este în V., deci nu putea efectua această cheltuială pentru depunerea cererii de repunere pe rol la Tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 3987 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria V., sentință pe care o modifică în tot în sensul că:.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. G. C. domiciliat în V., ..19, în contradictoriu cu C. Județeană de P. V. cu sediul în V., .. 22, jud. V..
Anulează somația nr._ din 19 iulie 2012, act de executare emis de către intimată precum și executarea silită însăși .
Respinge cererea privind întoarcerea executării silite ca rămasă fără obiect .
Obligă intimate să plătească contestatorului suma de 52,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuată în prima instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Obligă intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 156,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloare deplasare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. G. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, R. A. |
Red: D.P.C./ 01.04.2013
Tehnored: R.A./04.04.2013
2 ex./04.04.2013
Judecătoria V.: judecător P. C..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul VASLUI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 246/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
