Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Decizia nr. 965/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 965/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 965/A/2014
Ședința publică de la 04 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta - contestatoare . în contradictoriu cu intimata U. A. T. IVĂNEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. .
La apelul nominal, făcut în ședința publică la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 28 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care urmează să facă parte integrantă din decizia ce se va pronunța, și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 04 noiembrie 2014, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2014 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 758/2008 si a încheierii din 11.06.2012 a Tribunalului V., respectiv s-a respins cererea de ordonanță de plată formulată de creditoarea ., cu sediul in V., ., ., . in contradictoriu debitoarea unitatea administrativ teritorială Ivănești.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că potrivit art. 1013 C.proc.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
A mai reținut că obiectul acțiuni îl constituie nouă creanțe rezultând din nouă contracte de prestări servicii pentru care nu s-a urmat procedura de achiziție publică, astfel cum susține debitoarea, iar aceste contracte de prestări servicii se încadrează in definiția contractului de achiziție publică, prevăzută de art. 3 lit. f din O.G. nr. 34/2006.
Aceste contracte au ca obiect realizarea de documentații tehnice de către creditoare, în calitate de prestator de servicii, în favoarea debitoarei, in calitate de achizitor.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 758/2012 a Tribunalului V., instanța a respins-o întrucât a apreciat că nu există identitate de temei juridic și de obiect. Prin sentința nr. 758/2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a judecat o acțiune întemeiată pe O.U.G. nr. 119/2001, iar acțiunea dedusă judecății este o cerere întemeiată pe procedura ordonatei de plată prevăzută de art. 1013 C.. In primul dosar s-a solicitat debitul de 480.844,61 lei, decurgând din executarea contractelor 26A, 26 B, 26, C, 26 D, 26 E, 26F și a facturii 291/30.08.2011, iar în cauză s-a solicitat debitul în baza contractului 26 F și a facturii aferente 294/30.08.2011 și în baza altor contracte care nu concordă cu cele din prima acțiune.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat a încheierii din 11 iunie 2012 in dosarul nr._ a Tribunalului V. a respins-o pentru că nu există identitate de temei juridic si de obiect. S-a reținut că prin încheierea din 11 iunie 2012 s-a judecat o acțiune întemeiată pe OUG 119/2001, iar acțiunea dedusă judecății este o cerere întemeiată pe procedura ordonatei de plată prevăzută de art. 1013 C.. In primul dosar s-a solicitat debitul de 60.676,48 lei, decurgând din executarea contractul 868/209 din 17.02.2012 și a facturilor 136/2010 și 324/2012, iar în cauză se solicită debitul in baza altor contracte care nu concordă cu cele din prima acțiune.
Pe temeinicia cererii de ordonanță de plată s-a reținut că prestările de servicii decurgând din contractele atașate cererii vizează întocmirea de documentații tehnice pentru modernizarea drumului comunal DC 107 D (contractele nr. 3758/26 C/16 06 2009, contractul nr. 26/26 06 2009, 3758/26 E din 16 06 2009, 3758/26 E), realizarea de studii de expertiză pentru sediul vechi la primăriei ( contractul 26 F, 3758/26 F ).
Instanța a apreciat că în ceea ce privește aceste contracte este necesară administrarea unor probatorii mai ample pentru verificarea legalității contractelor, având în vedere prevederile art. 23 din OG 34/2006, întrucât aceste contracte, astfel cum au fost cumulate anterior vizează obiective comune, drept pentru care se impune efectuarea de verificări dacă a fost respectată regula nedivizării contractului.
A arătat instanța că debitoarea a precizat în întâmpinare că facturile care atestă debitul principal, depuse aferent cererii introductive, nu concordă cu cel din contabilitatea unității administrativ teritoriale, apreciind că în cauză se impune efectuarea unei expertize cu privire la contabilitatea celor 2 părți, pentru a se atesta înregistrarea facturilor din centralizator în contabilitatea debitoarei, prestațiile aferente facturilor, dacă au fost realizate plăti, cum susține creditoarea.
Apărarea debitoarei in sensul că nu au fost semnate de persoana împuternicită de Consiliul local contractele care au stat la baza acțiunii, nu a fost primită, întrucât prin hot. nr. 38/2009 este numit reprezentant legal al proiectului înființare canalizare, modernizare DC 114, construire centru de bătrâni primarul comunei B. G., iar contractele depuse de creditoare nu au acest obiect stabilit prin hot. 38/26.06.2009 a Consiliului local, astfel că nu s-a putut reține nevalabilitatea contractelor pentru încheierea de către o persoană care nu avea atribuții în acest sens.
Pe de altă parte, întrucât se contestă persoana care a încheiat contractele a apreciat instanța că se impune realizarea de alte verificări și cu privire la această persoană, fiind necesare probatorii care nu sunt admisibile pe procedura ordonanței de plată, astfel că in temeiul art. 1020 alin 2 C. se va respinge cererea de ordonanță de plată.
Împotriva încheierii din data de 30.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului V., a formulat cerere în anulare creditoarea, arătând că instanța, în mod netemeinic și nelegal, a respins cererea pentru emiterea ordonanței de plată, motivul fiind acela că debitoarea a contestat calculul penalităților, deși aceasta nu a putut produce nicio dovadă și niciun argument în acest sens în fața instanței și nici în procedura prealabilă a somației de plată ( art.1014 NCPC).
Dimpotrivă, debitoarea prin primar, și-a recunoscut debitul datorat reprezentând penalități de întârziere așa cum acestea au fost calculate, manifestându-și totodată dorința de a eșalona la plată acest debit, iar discuțiile în vederea eșalonării solicitate de debitoare prin primar, urmau să aibă loc chiar in ziua primului termen de judecată la sediul subscrisei, insă acesta nu s-a mai prezentat.
Instanța sesizată cu soluționarea ordonanței de plată, a nesocotit faptul că sumele solicitate ar fi ordonate la plată de către creditoare intră în sfera de reglementare a art. 1013 din NCPC fiind creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile în sensul arătat mai sus, ce transpune în ordinea juridică internă Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale.
Pe fondul cererii, fată de contestarea creanței de către debitoare, instanța
potrivit dispozițiilor art. 1020 alin. l din NCPC, este ținută a verifica dacă
contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor
părților. Rezultă, din interpretarea acestor prevederi (dar și din interpretarea per
a contrario a aliniatului 2 al aceluiași articol) că simpla negare a drepturilor
creditorului nu este în măsură a determina o soluție de respingere, o astfel de
măsură neputând fi impusă cu necesitate reținerii caracterului întemeiat al
apărărilor debitorului.
Or, în speță, debitoarea pârâtă s-a limitat a invoca nerecunoașterea debitelor restante și modalitatea de calcul a penalităților, fără să indice și fără să producă dovezi apte a susține realitatea acestei ipoteze ori, măcar, a impune concluzia necesității unor verificări suplimentare, care exced cadrului de fată, nu s-a produs nicio probă care să ateste acest lucru.
Prin urmare, simpla critică pur subiectivă, prezentată de debitoare cum că nu recunoaște debitele restante și penalitățile de întârziere fără a se produce niciun argument și nici o probă nu sunt motive pertinente și nu sunt fundamentate juridic și vin să demonstreze că soluția pronunțată de Tribunalul V. în cadrul procedurii ordonanței de plată nu este una judicioasă.
Instanța avea obligația să constate că debitele restante și penalitățile sunt datorate iar modalitatea de calcul este realizată in mod corect, potrivit clauzelor din contractile de prestări servicii.
Acceptarea în totalitate a creanței de către debitoare rezultă, fără echivoc, din faptul unor plății parțiale și în întregime a facturilor fiscale emise la plată, chiar dacă cu întârziere, iar faptul că creditoarea a prezentat debitele rămase de achitat și modul de calcul si cuantumul final al penalităților de întârziere nu-i afectează dreptul de a beneficia de prevederile art. 1013 din NCPC, cât timp creanța întrunește cerințele de a fi considerată ca intrând în sfera de reglementare a actelor normative anterior menționate, debitoarea neiterând niciun temei legal în acest sens și nici nu a depus și nici nu a solicitat efectuarea unui alt probatoriu in cauză.
In drept: art. 1023 Cod proc. civ.
Debitoarea a depus întâmpinare prin care a arătat că în mod temeinic și legal, Tribunalul V. a respins cererea pentru emiterea ordonanței de plată formulate de către creditoare pentru anumite motive care au condus instanța de judecata la concluzia ca acțiunea formulata de . V. nu este conforma și în concordanță cu sediul materiei reprezentat de admisibilitatea emiterii ordonanței de plată.
Din lecturarea acțiunii și studierea actelor depuse la dosarul dedus judecații nu rezultă faptul că reclamanta . evidențiază în mod cert, concret și cu buna credința facturile fiscale emise către U. A. Teritoriala Ivanesti, precum și valoarea acestora pentru serviciile prestate.
Facturile fiscale depuse de către reclamantă la dosarul cauzei nu sunt în deplină concordanță cu facturile fiscale emise tot de către reclamanta și care se afla în evidența compartimentului financiar contabil din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Ivănești. In aceasta situație, UAT Ivănești era în imposibilitatea efectuării unei plați pentru anumite facturi care nu erau intrate și înregistrate în evidența compartimentului financiar contabil din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Ivănești.
Conform doctrinei de specialitate, creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanța sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanța. Creanța este exigibila atunci când ea nu a fost achitata până la termenul de scadenta convenit.
Referitor la aceste aspecte enunțate mai sus, precizam faptul ca nu este îndeplinită cerința imperativa prevăzuta in art. 1013 din Codul de procedura Civila, respectiv de a fi o creanța certa, lichida si exigibila, fiind o creanța care nu face obiectul prezentului dosar dedus judecații.
Prin încheierea pronunțata de Tribunalul V. la data de 30.06.2014 în Dosarul nr._ s-a ținut cont de motivele și probele invocate de UAT . au constituit motive pertinente și fundamentate juridic prin care s-a dispus, în mod just, respingerea cererii de ordonanța de plata formulata de creditoarea . V., cu sediul in V., ., . cu U. A. Teritoriala ..
Analizând cererea în anulare, față de prevederile art. 1023 alin. 2 și 3 C.proc.civ., tribunalul constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 30.06.2014 a Tribunalului V. a fost respinsă cererea creditoarei . de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei U. A. T. Ivănești, reținând incidența prevederilor art. 1020 alin. 2 C.proc.civ., apreciind că pentru analizarea legalității contractelor față de prevederile art. 23 din OG 34/2006 și verificarea corectitudinii înregistrării în contabilitatea debitoarei a facturilor din centralizatorul depus de creditoare, este necesară administrarea altor probe care nu sunt admisibile pe procedura ordonanței de plată.
În susținerea cererii în anulare, creditoarea a invocat faptul că instanța nu a analizat judicios contestația formulată de debitoare, care s-a limitat a invoca nerecunoașterea debitelor restante și modalitatea de calcul a penalităților, fără să indice și fără să producă dovezi apte a susține realitatea acestei ipoteze ori, măcar, a impune concluzia necesității unor verificări suplimentare, care exced cadrului de fată, nu s-a produs nicio probă care să ateste acest lucru.
Cu toate acestea, tribunalul constată că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de creditoare vizează aspecte care, pe de o parte, nu au fost criticate de către debitoare, iar pe de altă parte nu au fost reținute de către instanță.
Tribunalul arată că potrivit art. 1023 alin. 2 și 3 C.proc.civ. cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierii prevăzute de art. 1020 alin. 2, iar prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.
Or, în cauză se constată că prin încheierea din data de 30.06.2014 Tribunalul V. a conchis, în esență, că prin raportare la probele administrate în procedura ordonanței de plată, nu se poate stabili caracterul cert al creanței invocate de creditoare, față de prevederile art. 23 din OUG nr. 34/2006 și neconcordanțele dintre evidențele contabile ale părților.
Verificând actele dosarului și susținerile părților, tribunalul constat că aspectele invocate de către instanță în încheierea din data de 30.06.2014 se confirmă, soluția de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată fiind una corectă.
Astfel, se observă că existența caracterului cert al creanței izvorâte din cele nouă contracte prezentate de către creditoare presupune o analiză mai amplă în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor speciale ale OUG nr. 34/2006 și, în măsura în care aceste prevederi ar fi incidente, să se verifice respectarea principiilor și normelor imperative referitoare la încheierea contractelor de achiziție publică.
Or, această verificare și analiză este una de o complexitate sporită și presupune administrarea unor probe admisibile în procedura de drept comun, fiind incidente prevederile art. 1020 alin. 2 C.proc.civ., astfel cum în mod corect a constatat și prima instanță.
Totodată, față de neconcordanțele dintre evidențele contabile ale celor două părți, în mod corect s-a apreciat că este necesară, pentru lămurire, efectuarea unei expertize contabile, criticile debitoarei neputând fi înlăturate prin simpla verificare de către instanță a actelor dosarului și în lipsa opiniei unui specialist.
Față de toate aceste considerente, soluția primei instanțe apare ca fiind una corectă și bazată pe justa apreciere a înscrisurilor depuse la dosar de către părți, drept pentru cererea în anulare apare ca nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de creditoarea ., cu sediul în V., . ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. sub nr. J_, având CUI RO_, împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2014 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. M.C./04.11.2014.
4 ex./.>
Judecător fond: I.- M. P.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 959/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 978/2014. Tribunalul... → |
|---|
