Contestaţie la executare. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 317/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 317/A/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de contestatoarea apelantă . cu sediul în . prin reprezentant Primarul comunei Dumești - V. C. în contradictoriu cu intimata . cu sediul în V.. ., și terțul poprit intimat T. Negrești,împotriva sentinței civile nr. 13/2014 din 08 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat din partea contestatoarei apelante– av. T. D. care depune delegația de reprezentare, în original la dosar iar din partea intimatei . V. s-a prezentat av. B. C. cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare este completă, lipsa de procedură cu intimata fiind acoperită prin prezența apărătorului ales în instanță la termenul de astăzi.
- cauza se află la primul termen de judecată;
- s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților.
S-au citit și verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Instanța, având în vedere că în cauză s-a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 13/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, că față de data începerii executării silite, aplicabile în cauză sunt dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, față de data comunicării către contestatoare a sentinței apelate și de dispozițiile art.650 Cod procedură civilă („Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”), invocă și pune în discuția părților, prin apărătorii prezenți, excepția tardivității formulării apelului.
Av.T. D. având cuvântul arată că în privința datei declarării apelului, data poștei este data de 07 februarie 2014.
În mod corect judecătorul care a pronunțat soluția în primă instanță, în dispozitivul hotărârii a menționat termenul de 30 de zile de la comunicare, termen de drept comun atâta timp cât este vorba de o executare împotriva unei autorități publice și executarea se face în baza OUG nr.22/2002, dispozițiile art.650 Cod procedură civilă nefiind aplicabile.
Pentru aceste motive apreciază că apelul a fost declarat în termen. Solicită respingerea excepției de tardivitate.
Av-B. C. având cuvântul solicită admiterea excepției invocată de instanță ca întemeiată. Dispozițiile art. 650 alin.3 NCPC sunt clare .Legiuitorul nu distinge. Este vorba de un termen special dat în cazul hotărârilor pronunțate pe calea contestației la executare .Așadar, în speța de față nu este operabil termenul de 30 de zile de la comunicare la care a făcut trimitere în pledoaria sa apărătorul apelantei.
Titlul executoriu este constituit de o hotărâre pronunțată de către instanța competentă, hotărâre care între timp a rămas și irevocabilă .
În cauză există și o hotărâre de validare poprire, procedura de executarea silită fiind spre finalul său .Așadar, în mod cert instanța a invocat corect excepția tardivității formulării cererii de apel, excepție ce urmează a fi admisă.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 13/8.01.2014, Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare ., C._ prin Primarul V. C., în contradictoriu cu intimata creditoare ., V. societate în reorganizare, prin administrator, P. C. și terț poprit T. Negrești, jud. V. privind executarea prin poprire, adresa nr. 224/2013 din 01.10.2013 în dosarul de executare 224/2013 întocmit de executorul judecătoresc S. I. M..
A respins ca tardivă și inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare ., C._ prin Primarul V. C., în contradictoriu cu intimata creditoare ..L privind executarea însăși din dosarul de executare 224/2013 întocmit de executorul judecătoresc S. I. M., somația 224 din 21.03.2013, Încheierea de executare silită pronunțată de Judecătoria V. în data de 15 martie 2013.
A respins cererea de suspendare a executării.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Cu privire la legea aplicabilă instanța a reținut că executarea s-a solicitat de către intimata . V. la data de 04.03.2013, după . Codului nou de procedură civilă.
Potrivit art.3 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului nou de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor începute după ., respectiv data de 15 februarie 2013.
P. urmare în cauză se vor aplica dispozițiile Codului nou de procedură civilă înscrise în art.711 și următoarele din codul de procedură civilă privind executarea precum și dispozițiile înscrise în O.G. nr. 22/2002, cu modificările ulterioare privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.2 din O.G. 22/2002: ”Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. „
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 22/2002: „ (1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4 aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza, acordarea în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
(2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă obligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluționează de către instanța de executare competentă.
(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat…”.
Potrivit art.714 din Codul de procedură civilă: „ (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
(2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare….”.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a contestației în art. 712 din Codul de procedură civilă se prevede:
„ (1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă….
(3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare”.
Cu privire la respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru introducerea contestației împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 224/2013, B. S. I. M.: somația nr. 224 din 21.03.2013, Încheierea de încuviințare a executării silită pronunțată de Judecătoria V. în data de 15 martie 2013, dosar nr._, instanța a reținut că termenul de 15 zile se calculează de la data comunicării somației, respectiv 21.03.2013. Contestația la executare s-a depus la Judecătoria V. la data de 14 octombrie 2013 cu mult peste termenul legal pentru a contesta încheierea de încuviințare a executării sau de a invoca lipsa titlului executor, respectiv Decizia civilă nr. 195/2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași. P. urmare se va respinge contestația la executare ca fiind introdusă cu depășirea termenului legal. Trebuie de reținut că așa cum a susținut și intimata . V. în întâmpinare, contestatoarea a mai formulat o contestație la executare împotriva acelorași acte de executare, a contestat executarea însăși, încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria V. în data de 15 martie 2013, somația nr. 224 din 21.03.2013 invocând lipsa titlului de executat și susținând că Decizia civilă nr. 195/2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași nu este definitivă și irevocabilă și nu poate fi supusă executării.
P. Sentința civilă nr. 1457/12 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad instanța s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte menținând actele de executare. Invocarea acelorași aspecte pe calea unei noi contestații la executare este inadmisibilă potrivit art.712 al. 3 din Codul de procedură civilă, aspectele soluționate intrând în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește executarea prin poprire în contradictoriu cu terțul poprit T. Negrești, instanța a apreciat că adresa de poprire s-a emis la data de 01.10.2013 și că actul de executare prin poprire s-a contestat în termenul legal de 15 zile calculat de la data comunicării adresei către debitoare și terț.
Cu privire la motivele invocate privind executarea prin poprire în sensul că nu s-a respectat termenul legal de 6 luni a fost de reținut că executorul judecătoresc a emis adresa de poprire după expirarea termenului de 6 luni înscris în art.2 din O.G. nr. 22/2002. Termenul de șase luni a fost calculat de la data emiterii somației nr. 224/21.03.2013 și adresa de poprire s-a emis după expirarea acestui termen, la data de 01.10.2013. P. urmare prin actul de executare nu au fost încălcate dispozițiile legale privind executarea iar susținerile debitoarei în acest sens sunt neîntemeiate .
În cuprinsul contestației la executare invocând dispozițiile art.6 al. 1 din O.G. nr. 22/2002 debitoarea a invocat existența unui termen de grație. Din cuprinsul textului rezultă că debitoarea în condițiile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art.1 alin.(1), art. 2 sau 4 aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza, acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. În cazul dat nu ne aflăm într-o astfel de situație .Nu rezultă din nicio împrejurare că debitoarea ar fi solicitat un astfel de termen sau ar fi solicitat eșalonarea. Termenul de grație la care face referire textul sus indicat nu trebuie să fie confundat cu termenul de șase luni prevăzut de legiuitor în art.2 din O.G. nr. 22/2002.
Reluând, instanța a respins contestația la executare ca tardivă și inadmisibilă cu privire la executarea însăși, încheierea de încuviințare a executării, somația nr. 224 din 21.03.2013 pentru lipsa titlului executor și a respins ca neîntemeiată contestația privitoare la adresa de înființare a popririi 01.10.2013 în contradictoriu cu terțul poprit T. Negrești.
În ceea ce privește suspendarea executării instanța a reținut că potrivit art. 6 pct.6 din O.G. nr. 22/2002 este scutită de plata cauțiunii și a taxei de timbru, însă motivele invocate de contestatoare în sensul că a promovat recurs împotriva Deciziei civile nr. 195/2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași sunt neîntemeiat în baza acelorași considerente referitoare la titlul de executat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea . Primarul comunei Dumești V. C. arătând că:
La data de 04 octombrie 2013, contestatoarei ., a luat cunoștință despre existența executării silite începute (la cererea intimatei ., societate în insolvență, pe baza titlului executoriu decizia nr. 195/2012 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de către Curtea de apel lași - Secția civilă), în dosarul de executare silită nr. 224/2013 al Biroului
Executorului Judecătoresc S. I. M., ca urmare a comunicării următoarelor acte de procedură:
-somația nr. 224/2013 din 21.03.2013 prin care ni se pune în vedere ca în termen de o zi, în baza deciziei nr. 195/2012 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de către Curtea de apel lași - Secția civilă, să achităm suma totală de 255.066,96 lei (reprezentând contravaloare lucrări, actualizarea cu rata inflației, cheltuieli de judecată la fond, cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli de executare și onorariu executor judecătoresc);
-încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria V. la data de 15 martie 2013 în dosarul nr._ ;și
-adresa nr. 224/2013 din 01.10.2013 de înființare a popririi în raport cu terțul poprit T. Negrești, județul V..
2.Executarea silită a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Lipsa titlului executoriu.
Hotărârea nu este definitivă și irevocabilă. Hotărârea pe baza căreia s-a pornit executarea silită, constituie o hotărâre pronunțată împotriva unei unități administrativ - teritoriale. Hotărârea în temeiul căreia s-a pornit executarea silită a fost atacată cu recurs, ce a fost înregistrat la data de 04 martie 2013 la Curtea de apel lași!, având fixat primul termen de judecată la înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 februarie 2014.
Conform art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, „în cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre...", acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, pentru ca în alineatul următor să se precizeze: „Instanța sesizată potrivit alin. (1)-(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat".
Din interpretarea coordonată a acestor dispoziții legale, reiese că împotriva unei autorități publice, atunci când creanța este constatată printr-o hotărâre judecătorească, are valoare de titlu executoriu și poate fi pornită executarea silită numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (exprimarea din Codul de procedură civilă din 1865, echivalată în prezentul cod de procedură civilă, cu hotărârea definitivă - hotărâre care nu este supusă recursului -).
Pentru că în cauză, executarea a fost încuviințată și a început pe baza unei hotărâri pronunțate în instanța de apel, hotărâre supusă recursului și care a fost recurată în termen, nu există un titlu executoriu care să respecte condițiile legale impuse de O.G. nr. 22/2002.
Pentru că atât începerea executării silite, încuviințarea executării silite, întocmirea procesului-verbal de actualizare a creanței, întocmirea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmirea și comunicarea somației de executare, cât și actul de executare al înființării popririi s-au făcut cu încălcarea gravă a dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, se impune ca prin admiterea contestației la executare să se procedeze la anularea încheierii de încuviințare a executării, precum și la desființarea executării silite și a tuturor actelor de executare ce se vor fi întreprins până la soluționarea contestației.
3. Hotărârea primei instanțe este contradictorie. Se menționează în sentința primei instanțe că respinge ca tardivă și inadmisibilă contestația la executare privind executarea însăși.
Contradictorialitatea decurge din faptul că nu are cum să fie o contestație, în același timp, atât inadmisibilă, cât și tardivă.
În primul rând, inadmisibilitatea exclude tardivitatea, pentru că de vreme ce s-ar statua că o cerere în justiție este inadmisibilă (adică legea nu deschide acea cale), nu are cum să se mai pună problema termenului în care se introduce respectiva cerere.
În al doilea rând, este greșită soluția de respingere a contestației privind executarea însăși ca fiind inadmisibilă. De vreme ce în Codul de procedură civilă, în articolul 711, este recunoscută calea contestației la executarea împotriva executării silite, a încheierilor executorului judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, iar dispozițiile art. 711 alin. (3) din același cod, arată: „De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".
În al treilea rând, s-a dat o greșită rezolvare excepției de tardivitate a contestației la executare împotriva executării silite însăși.
Este adevărat că la data de 25 martie 2013, contestatoarei i s-a comunicat somația nr. 224/2013 din 21.03.2013, însă, termenele de promovare a contestației la executare nu au cum să curgă de la acest moment. Acest lucru datorită faptului că această somație nu are alt rol decât acela de a face să curgă termenul de 6 luni determinat de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Trebuie menționat că prin adresa nr. 224/2013 din 21.03.2013 executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi în raport cu terțul poprit T. V.. După promovarea contestației la executare ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad cu nr._, sesizând faptul că a procedat la înființarea popririi cu încălcarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, executorul judecătoresc a procedat la ridicarea popririi. Pentru că s-a atins finalitatea pe care ar fi avut-o contestația la executare din dosarul nr._, adică desființarea executării pe care executorul judecătoresc a declanșat-o nelegal, acea contestație a devenit lipsită de interes și de obiect.
Atâta timp cât somația nr. 224/2013 din 21.03.2013 comunicată contestatoarei la data de 25 martie 2013 joacă doar rolul de somație reglementată de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, al cărui singur efect este acela al curgerii termenului de 6 luni pentru executarea de bunăvoie a obligației bănești, nu are cum să se calculeze termenele de promovare a contestației la executare împotriva executării silite însăși de la acest moment, ci de la momentul la care contestatoarea a luat cunoștință de poprirea ce a fost înființată prin adresa nr. 224/2013 din 01.10.2013.
Atâta timp cât poprirea se înființează fără somație (art. 782 alin. 1 C.pr.civ.), termenul de promovare a contestației la executare se calculează de la momentul la care contestatoarea a luat cunoștință despre executare. Dreptul și interesul de a contesta executarea silită însăși și încheierea de încuviințare a executării silite s-a născut la momentul la care s-a declanșat executarea silită, iar nu de la momentul la care s-a comunicat somația la care face referire art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Dispozițiile art. 711 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt categorice: „De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale". Este clar că atâta timp cât nu este începută executarea silită, nu are cum să se solicite anularea încheierii de încuviințare a executării silite; or, executarea silită a început numai prin înființarea popririi la 01 octombrie 2013.
4.Pentru că prima instanță respingând contestația la executare împotriva executării silite înseși, respectiv contestația prin care se solicită anularea încheierii de încuviințare ca fiind tardive și inadmisibile, în mod greșit, ceea ce înseamnă că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) C. pr. civ., se impune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
D. fiind că modul de soluționare a contestației privind executarea silită însăși, respectiv a contestației ce are ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite are înrâurire asupra modului de rezolvare a contestației la executare privind actul de înființare a popririi, anularea trebuie să privească sentința în,întregul ei, adică toate soluțiile ce privesc dezlegarea dată contestațiilor la executare."
Pentru că respingerea cererii de suspendare a executării silite s-a datorat respingerii contestației la executare ca fiind „inadmisibilă și tardivă", odată cu anularea sentinței în partea privitoare la soluționarea contestației la executare, se impune anularea și a părții relative la cererea de suspendare a executării silite. Fiind trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță, aceasta din urmă trebuie să se pronunțe asupra cererii de suspendare a executării silite, pentru a statua dacă se va suspenda executarea silită până la soluționarea pe fond a contestației la executare.
5.Pentru cazul în care tribunalul ar aprecia că nu se impune anularea sentinței judecătoriei și trimiterea spre rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) C. pr. civ., se impune schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată.
în mod greșit s-a considerat că ar exista un titlu executoriu împotriva contestatoarei, pe când, atâta timp cât hotărârea nu este irevocabilă, contestatoarea este lipsită de aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, pentru că acest text condiționează sesizarea instanței care a dat hotărârea (pentru a acorda termen de garanție ori de a stabili termene de plată eșalonată a obligației), de caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii.
Or, atâta timp cât cauza în care s-a emis hotărârea judecătorească pe care se sprijină executarea silită se află în recurs, având termen la data de 25 februarie 2014 la înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr._ *), rezultă în mod neechivoc faptul că decizia pusă în executare nu este irevocabilă.
Legal citată intimata nu a depus întimpinare.
Conform art. 7 din OG nr. 22/2002 cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată și de concluziile părților, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 650 al.3 C.P.C. „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În speță, Sentința civilă nr. 13/8.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost comunicată contestatoarei . de 21.01.2014, termenul de declarare a apelului împlinindu-se, conform legii, la data de 03.02.2014. Apelul a fost înaintat Judecătoriei Bârlad la data de 07.02.2014 (data poștei), peste termenul prevăzut de lege.
Împrejurarea că apelul a fost exercitat în termenul indicat în dispozitivul hotărârii, de 30 de zile de la comunicare nu poate produce consecințe juridice în contextul în care potrivit disp. art. 457 al.2 C.P.C.: „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”, la aceasta adăugându-se și efectul principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, precum și faptul că legea este cea care acordă calea de atac în termenul aferent, iar nu instanța de judecată.
În cauză nu s-a formulat, în acest sens, o cerere de repunere în termen, pentru a aprecia în ce măsură aceasta poate fi admisă în raport de condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, susținerea apelantei potrivit căreia, dată fiind incidența OG nr.22/2002 în executarea silită de față, ar fi aplicabil termenul general de 30 zile pentru formularea căii de atac împotriva hotărârii judecătorești de soluționare a contestației la executare, nu poate fi primit, motivat de faptul că în acest act normativ nu a fost identificat un text care să deroge de la dispozițiile art.650 alin.(3) C.P.C.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile hotărârilor pronunțate de instanța de executare, printre care și cele care soluționează contestațiile la executare.
În baza art. 185 al.1 N.C.P.C. la expirarea termenului de apel, apelanta . decăzută din dreptul de a mai exercita această cale de atac, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată și respinge apelul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul formulat de . civile nr. 13/8.01.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, M. R. |
Red.A.I.Z. 09.05.2014
Th.R.M./A.I.Z. – 4 ex.
.>
| ← Succesiune. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul... → |
|---|
