Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 766/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 766/R/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. C. M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .. 13, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. C. M. V., cu sediul în V., ., nr. 56, județul V. și intimat S.C. IRIS COMPANY SA, cu sediul în București, .. 3-5, ., prin administrator judiciar A&A C. I., cu sediul în București, .. 12, ., împotriva sentinței civile nr. 344/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică,la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura este legal îndeplinită; în data de 29.05.2013, prin fax, intimata S.C. IRIS COMPANY SA prin av. B. A. a depus concluzii scrise, la care anexează extras e pe portalul instanței, respectiv informații detaliate dosar nr._, nr._ . Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 22 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 mai 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 344/25.04.2013 Judecătoria V. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea . București, prin administrator judiciar „A&A C. I. în contradictoriu cu intimatele: Administrația Finanțelor P. pentru C. M. V. și Administrația Finanțelor P. pentru C. M. București.
A anulat actele de executare și executarea silită privind urmărirea silită a imobilelor: spațiu comercial situat în V., ., nr. 195 (număr cadastral – 4273, descris în procesul-verbal de sechestru nr. 4439/2012 și spațiu comercial situat în V., . (număr cadastral – 4272), descris în procesul-verbal de sechestru nr. 4440/2012 din dosarul de executare nr._.
A obligat intimatele să achite contestatoarei suma de 1209,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa înregistrată sub nr. 2920/20.04.2012 (adresă la care face trimitere intimata), ANAF – D.G.F.P. București – A.F.P pentru C. M., a solicitat D.G.F.P. V. – A.F.P. pentru C. M. V., în baza art. 136/6 din OG 92/2003, identificarea și sechestrarea bunurilor mobile/imobile aparținând . de existența obligațiilor fiscale neachitate în sumă totală de 10.787.513 lei, pentru care au fost emise titluri executorii.
S-a procedat la instituirea și întocmirea proceselor-verbale de sechestru pentru bunuri imobile 4439/9.07.2012 (spațiul comercial nr. 2 situat în V., . nr. 195), identificat prin număr cadastral 4273, nr. 4440/9.07.2012 (spațiul comercial situat în V., ., identificat prin număr cadastral 4272.
Înscrierea inscripțiilor ipotecare în baza proceselor-verbale de sechestru a fost respinsă prin încheierile emise de OCPI - Biroul de carte funciară, nr._/16.07.2012 și nr._/16.07.2012 cu motivarea că bunurile imobile identificate prin numerele cadastrale – 4272 și 4273 au ca proprietar tabular – .” SRL.
Ca și aspecte de drept, instanța a reținut:
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 consacră în materia executării creanțelor fiscale un regim derogatoriu de la dreptul comun, dar care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă dacă acestea nu sunt contrare.
Ca atare, înainte de a declanșa executarea silită a debitoarei, executorul fiscal este obligat să emită o somație prin care să aducă la cunoștința debitoarei despre pornirea executării silite.
Somația cuprinde invitația adresată debitoarei de a executa de bună-voie obligația sa, înăuntru termenului prevăzut de lege și enunțarea că, în caz contrar, se va proceda la executarea silită potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală. Somația constituie un avertisment dat debitoarei pentru ca acesta să cunoască că, dacă nu-și execută de bună-voie obligația se va trece la executarea silită a obligației.
Înștiințarea debitorului prin somație este obligatorie când legea nu prevede altfel, iar pentru creanțele fiscale art. 145 Cod procedură fiscală prevede în mod expres că, executarea silită începe prin comunicarea somației, iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită.
„Articolul 145 – Somația:
(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin.(2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.”
În cauză, s-a reținut raportat actelor înaintate ce compun dosarul execuțional, că executorul fiscal nu a emis o somație către debitoare care să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 145 alin. 2 Cod procedură fiscală, ceea ce atrage anularea executării în condițiile art. 391 Cod procedură civilă.
Înștiințarea datată 09.05.2012 la care face trimitere intimata prin întâmpinare ce nu a fost anexată la dosar, (adresa nr. 2920) nu poate echivala cu somația prevăzută de art. 145 alin. 2 Cod procedură fiscală, întrucât, în materie fiscală înștiințarea este un act premergător al executării silite, care precede somația, potrivit art. 50 și art. 143 din OG 92/2003.
Instanța a reținut că este nefondată critica contestatoarei privind necompetența organului de executare, motivat de dispozițiile art. 4 – OMP 263/2007 – OMP 266/2007 ce stabilesc competența organelor fiscale din raza teritorială în care se află bunurile urmăribile să aplice procedura de executare silită (în cauza de față – AFP V. pentru Contribuabilii M. din cadrul DGFP V. - ipoteză în care bunurile imobile se află pe raza teritorială a județului V. – municipiul V.).
În altă ordine de idei, instanța a reținut că procesele-verbale de sechestru evidențiază imobile proprietatea unor terțe persoane implicate în procedura execuțională (încheierile de respingere pronunțate de OCPI – Biroul de CF V. în care se face trimitere la proprietarul tabular .” SRL).
Este de reținut că executarea silită nu poate purta, desigur, în principiu, decât asupra bunurilor existând în patrimoniul debitoarei urmărit.
Cu alte cuvinte, creditorii nu pot urmări decât bunurile care aparțin debitorului lor, iar nu bunurile privitor la care are o simplă detenție. Urmărirea acestor bunuri ar echivala cu urmărirea bunurilor altuia. Urmărirea silită a bunurilor aparținând unor terțe persoane este nulă și poate fi desființată, pe calea contestației la executare.
Art. 154 Cod procedură Fiscală stipulează că „Sunt supuse executării silite” bunurile imobile proprietate a debitorului”.
Raportat celor expuse instanța a apreciat că executarea silită este lovită de nulitate, și nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de contestatoare.
Ca atare, instanța a admis contestația, a anulat actele de executare și executarea declanșată împotriva imobilelor invocate de contestatoare.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a obligt intimatele la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generala a Finanțelor P. a Municipiul București - Administrația Finanțelor P. pentru C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Serviciul Executare silita din cadrul Direcției Generale Finanțelor P. a Municipiului București pentru C. M. a emis un număr de 32 de somații pentru debitoarea . in suma totala de 13.258.383 lei si au fost instituite sechestre asupra bunurilor imobile aparținând societății prin procesele verbale de sechestru de către Administrația Finanțelor P. pentru C. M. V..
Somatiile emise de către organul fiscal respecta toate cerințele prevăzute de art.145 din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin urmare, in mod greșit a reținut instanța de fond faptul ca executorul fiscal nu a emis somația către debitore care sa cuprindă mențiunile prevăzute de art.145 alin.2 Cod procedura fiscala.
De asemenea, a fost inscrisa in fisa sintetica pe plătitor mențiunea intrării . in insolventa la data de 13.07.2012.
Prin adresa nr._/28.03.2012, Direcția Generala a Finanțelor P. a Municipiului București - Administrația Finanțelor P. pentru C. M. a solicitat in conformitate cu prevederile art.136, alin. 6, din O.G.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala identificarea si sechestrarea bunurilor mobile si imobile aparținând . București care nu si-a achitat obligațiile fiscale in cuantum de 10.787.513 lei.
. prin reprezentantul legal al societății a fost invitata prin adresa nr.2920/09.05.2012 pentru ziua de 16.05.2012, ora 10, la sediul DGFP-V., cu documentația aferenta acestor bunuri insa debitoarea nu a dat curs invitației motiv pentru care s-a procedat la comunicarea acesteia prin mandat postal cu confirmare de primire: aceasta a fost restituita in data de 25.05.2012 cu mențiunea "expirat termen păstrare".
In consecința, s-a procedat la sechestrare, la sediul organului de executare, prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.3915/12.06.2012, din care un exemplar s-a inaintat debitorului, iar un exemplar la cartea funciara in vederea efectuării inscripției ipotecare.
Prin adresa nr.3691 si 3692 din 30.06._ s-a solicitat Birourilor de cadastru si publicitate imobiliara V. eliberarea extrasului de carte funciara pentru informare, pentru fiecare din bunurile care urmeza a fi sechestrate fara a primi un răspuns din partea instituției.
La data instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile situate in mun. V., ., nr.195, ( număr cadastral – 4273), descris în procesul verbal de sechestru nr.4439/2012 si spațiu comercial situat in V., . ( număr cadastral -4272), descris în procesul-verbal de sechestru nr.4440/2012 din dosarul de executare nr._, acestea aparțineau ., asa cum rezulta din extrasele de carte funciara nr._/29.06.2012,_/02.07.2012 si_/02.07.2012, anexate.
Astfel executarea s-a făcut asupra unor bunuri care aparțineau ., neexistand sarcini asupra bunurilor vizate, la momentul instituirii sechestrului.
De altfel, contestatoarea, a motivat demersul sau juridic prin invocarea necompetentei organului de executare, nerespectării dispozițiilor privind somația, neprecizarea naturii debitului sau a faptului ca bunul urmărit si sechestrat ar fi exceptat de la urmărire intrucat servește in activitatea societății nicidecum faptul ca nu ar fi proprietara bunurilor ce fac obiectul sechestrului.
Prin urmare actele de executare au fost intocmite cu respectarea prevederilor art.154 din codul de procedura fiscala in care se stipuleaza ca „sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietatea debitorului."
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 136 alin. 2 din Codul de Procedura Fiscala, organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
Dispozițiile art. 141 (11) din Codul de Procedura Fiscala, ce reglementează aspecte cu privire la titlul executoriu si condițiile pentru inceperea executării silite prevăd următoarele:
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe. Ori titlul executoriu contestat cuprinde toate elementele enunțate prevăzute de O.G. nr. 92/2003, instituirea și întocmirea proceselor verbale de sechestru respectând prevederile legale incidente.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, acesta trebuie respins ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. Civ.
În drept a invicat dispozițiile Codului de procedura civila si ale OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 9.07.2012 se încheie de către recurentă două procese verbale de sechestru, nr. 4390 și 4440, asupra a două bunuri imobile care se arată că aparțin debitoarei ., respectiv imobilul din V., ., nr. 195, jud. V. și imobilul din mun. V., ., jud. V.. Din cuprinsul acestuia se reține că acest act de executare a fost încheiat în vederea executării silite a unor titluri executorii emise de DGFP – AFP CM București, în număr de 46.
Înainte de a trece la executarea silită a debitoarei, executorul fiscal este obligat să emită o somație, aducându-i la cunoștință debitoarei despre pornirea executării silite, pentru a-i da un răgaz acestuia în vederea îndeplinirii obligației – obligativitatea emiterii acesteia rezultând din dispozițiile art. 145, dispoziții ce prevăd că (1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Deși din cuprinsul proceselor verbale de sechestru se rețin 46 de titluri executorii, au fost emise somații doar pentru 32 dintre acestea așa cum arată și recurenta în motivele de recurs și cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în recurs.
Chiar dacă recurenta arată că la momentul când s-a dispus sechestrarea bunurilor imobile prin cele două procese verbale contestate bunurile imobile erau în proprietatea intimatei, acest aspect este contrazis de încheierile de carte funciară prin care s-a respins înscrierea în cartea funciară a actelor de executare în condițiile în care bunurile imobile, la data de 26.06.2012, au fost vândute.
Într-adevăr, contestatoarea nu a indicat ca și motiv de contestație la executare acest aspect care a rezultat, însă, din probele administrate în cauză la instanța de fond.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Instanța va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în condițiile în condițiile în care nu s-a făcut dovada suportării unui astfel de onorariu.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor P. pentru C. M. București împotriva sentinței civile nr. 344/25.01.2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Respinge cererea intimatei S.C. Iris Company S.A. prin administrator judiciar A&A C. I. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 mai 2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./30.05.2013
Judec. G. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 636/2013. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
