Succesiune. Decizia nr. 636/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 636/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 636/R/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de către recurenții – pârâți P. G. cu domiciliul în G., Siderugiștilor, cartier Tiglina 2, nr. 16, .. 2, ., P. M. cu domiciliul în G., Macedona, cartier Tiglina 3, nr. 2, ., . și D. T. MITRIȚA cu domiciliul în M., .. 53, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. I. și P. M. C., ambii cu domiciliul în Galati, ., nr.15, .. 1, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 144/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 23 23 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 29 aprilie 2013, dându-se decizia de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 144 din 16.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, în temeiul art. 246 din codul de procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantei P. I., la judecarea cererii privind constatarea dreptului de creanță reprezentând îmbunătățiri la imobilul defuncților P. G. și P. E..
A fost respinsă cererea reclamanților pârâți P. I. și P. M. C., în contradictoriu cu pârâții reclamanți: P. G. și P. M., și D. T. Mitrița cu privire la stabilirea calității lor de moștenitori acceptanți rămași de pe urma defuncților: P. G. și P. E. și stabilirea calității de unic moștenitor a lui P. I. în cazul acelorași defuncți.
În temeiul art. 246 din codul de procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a pârâților reclamanți: P. G. și P. M. și D. T. Mitrița în contradictoriu P. I. și P. M. C. cu privire la constatarea deschisă a succesiunii defuncților, stabilirea masei succesorale, ieșirea din indiviziune în succesiunile defuncților: P. G. și P. E..
A fost admisă cererea formulată de pârâților reclamanți: P. G. și P. M. și D. T. Mitrița în contradictoriu P. I. și P. M. C. privind stabilirea calității de moștenitor în succesiunile succesive ale defuncților: P. G. și P. E..
S-a stabilit că în succesiunea defunctului, P. G., decedat la data de 2 nov.1982 cu ultimul domiciliu în com.Viișoara, . are calitate de moștenitor, prin acceptarea tacită a succesiunii, P. E., soția supraviețuitoare a defunctului.
S-a stabilit că în succesiunea defunctei, P. E., decedată la data de 9 oct.1998, cu ultimul domiciliu în com.Viișoara, . au calitate de moștenitori legali, prin acceptarea tacită a succesiunii:P. I., fiu, ulterior decedat; P. G. fiu; P. M. ,fiu și D. T. Mitrița, fiică.
S-au compensat cheltuielile de judecată ca urmare a renunțării la judecată în cererea principală și reconvențională și au fost obligați reclamanții pârâți să plătească pârâților reclamanți cheltuieli de judecată în sumă de 3 666 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare “ Moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii."
În prezenta cauză, moștenirile celor doi defuncți: P. G., decedat la data de 2 nov.1982, cu ultimul domiciliu în com.Viișoara, . și P. E., decedată la data de 9 oct.1998, cu ultimul domiciliu în com.Viișoara, . s-au deschis prin moarte anterior datei de 1 oct.2011, când a intrat în vigoare codul nou civil și în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului vechi civil, din anul 1864, respectiv disp. art.650- art.723 .
Potrivit art. 650, 651 și următoarele, 659 ,664,669,685,689 ,700 din vechiul cod civil succesiunea se deschide prin moarte. Aceasta se referă prin lege sau prin voința omului. Succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor defunctului colaterale potrivit proximității gradului de rudenie. Copiii sau descendenții lor succed în părți egale, când se găsesc toți în gradul dintâi și sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpini când sunt chemați toți sau numai unul din ei prin reprezentare. Copiii sunt chemați împreună cu soțul supraviețuitor, la succesiunea părintelui defunct.Reprezentarea este o ficțiune a legii care are efectul de a pune pe reprezentanți în locul, dreptul reprezentatului. Nu se reprezintă decât persoanele moarte.
S-a reținut că pentru a dobândi calitatea de moștenitor, succesibilul trebuie să accepte tacit sau expres moștenirea, în termenul legal de opțiune de 6 luni, calculat de la deschiderea succesiunii prin moarte. În cauză, P. G. a decedat la data de 2 nov.1982, iar P. E. a decedat la data de 9 oct.1998.
Succesiunile celor doi defuncți nu au fost dezbătute, nu existau declarații exprese de acceptare sau renunțare la succesiune și nu existau testamente, așa cum a rezultat din Încheierile de verificare a evidențelor succesorale, Încheierile de autentificare nr.1078 din 27 iulie 2009 și nr.376 din 21 februarie 2008 de BNP Ghecenco E. și Ghecenco L. din G., Imputernicirea 1636 din 29.07.2009.
S-a analizat în baza probelor în ce măsură s-a acceptat expres succesiunile celor doi defuncți.
P. G. a decedat la data de 2 nov.1982 și vocație succesorală la succesiunea acestuia potrivit textelor enunțate au soția supraviețuitoare P. E. și descendenții acestuia: P. I., P. G., P. M. și D. T. Mitrița.Calitatea de soție supraviețuitoare și de descendent au rezultat din actele de stare civilă depuse în probă.
Cu privire la acceptarea tacită a succesiuniii defunctului din probe trebuia să rezulte manifestări de voință a succesibililor, în sensul acceptării succesiunii, exprimate prin fapte și acțiuni care nu ar fi putut fi efectuate decât în calitate de moștenitor.
Soția supraviețuitoare a defunctului P. E., a fost singura care a acceptat tacit succesiunea soțului ei. A rămas în imobilul succesoral, s-a ocupat de toate bunurile aflate în patrimoniul autorului, la data deschiderii succesiunii.
Ceilalți succesibili, copiii defunctului, au mers sporadic în casa părintească, au ajutat-o pe mama lor la întreținerea gospodăriei și lucratul pământului. Acțiunile lor nu au fost inițiate și desfășurate în calitate de moștenitori, ci de copii care ajutau pe mama lor când serviciul le permitea acest lucru. În acest sens au declarat toți martorii audiați și tot în acest sens au fost și răspunsurile date la interogatorii.
Așadar, potrivit art. 689 din codul vechi civil să s-a stabilit singura moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului P. G., care era soția supraviețuitoare, P. E..
Cu privire la succesiunea defunctei, P. E., decedată la data 9 oct 1998, instanța a reținut potrivit declarațiilor date de martorii: D. V. B. N., B. Nevarache, F. T. și răspunsurile date la interogatorii, că imobilul casă și teren situate în . aflau în patrimoniul defunctei, la data deschiderii succesiunii, nu au fost folosite în mod exclusiv de nici unul din copiii defunctei, timp de doi ani, după moartea acesteia. Terenul a fost dat în arendă și a rămas în continuare acolo. Copiii defunctei locuiau în G., unde aveau loc de muncă și locuințe. În limita posibilităților, fiecare dintre copii mai venea în imobilul părinteasc. Cheile casei au fost în posesia lui P. I., însă situația a fost rezultatul înțelegerii copiilor defunctei.
În anul 2000, la doi ani după moartea mamei lor, Petu I., a început să vină săptămânal, la imobilul succesoral deoarece avea mai mult timp pentru că ieșise anticipat la pensie. Când a ieșit și soția acestuia la pensie, reclamanta din cauză, au venit să locuiască mai mult timp aici. Mergeau la G. unde se afla locuința lor doar pentru a ridica pensia și pentru a controla sănătatea. Reclamantul –pârât P. M. C., fiul reclamantei pârâte și a lui P. I. a stat în G. unde studia și ulterior a mai venit în vizită în localitatea Viișoara.În prezent lucrează în altă țară.
Șederea lui P. I. în imobilul părintesc a avut loc cu acordul celorlalți frați: răspunsul la interogatorii pct. 3, pct.8 ultimul aliniat, interogatoriu luat pârâților reclamanți P. M., P. G., pct. 3 interogatoriu D. Mitrița T. și s-a produs din anul 2000.În acest sens au declarat toți martorii :B. N. “..au locuit după ce au ieșit la pensie ”; martorul D. V.: ”după moartea E., P. I. și soția veneau periodic la imobil și din 2000 s-au stabilit în Viișoara ”; matorul B. Nevarache: ” P. I. a venit să locuiască în Viișoara, după revoluție, după ce a ieșit la pensie ”; martora F. T.: ”.. după moartea numitei P. E., casa a rămas singură, nelocuită și la 3-4 ani a venit P. I. cu soția și au locuit până ce P. I. a decedat…”. Declarațiile martorilor și răspunsurile pârâților reclamanți la interogatorii au înlăturat susținerea reclamantei pârâte, Pecu I. din interogatoriu, punctul 1, în sensul că, după moartea defunctei, ea și soțul ei s-au mutat efectiv în imobilul succesoral și au stăpânit bunurile succesorale.
Înscrisurile depuse de reclamanții-pârâți la dosar: adresa nr.1265/07.06.2012, emisă de Primăria . faptul că în rolul unic agricol cu nr.318, . sunt înregistrați - moștenitorii lui P. Gh.G. .S-au plătit taxele și impozitele pe terenul de pe raza localității Viișoara, intravilan și extravilan care fac obiectul titlurilor de proprietate: 245/_, pe numele P. E.; nr.207/_ pe numele D. G., D. C., P. E. și 244/_ pe numele P. G.. Tot prin această adeverință s-a comunicat faptul că taxele și impozitele au fost plătite de P. I., fără a se specifica de când s-au achitat aceste taxe și impozite. Reclamanata-pârâtă nu a exemplificat prin chitanțe aspectul plății impozitului, de la data deschiderii succesiunii numai de către P. I.. Plata impozitelor de către P. I. nu a fost negată de pârâții reclamanți. Aceștia au specificat că plata impozitelor s-a făcut cu acordul lor de către P. I. deoarece tot acesta a luat contravaloarea arendei de pe terenurile date în arendă de mama lor. Contractele de arendă depuse în copie la filele 137, 138 și 140 nu erau lizibile, nu au data înregistrării acestora la consiliul local potrivit dispozițiilor legale, iar la rubrica părți contractante prenumele E. este corectat sugerând numele de I.-fila 137, iar contractele depuse, în copie, la dosar -138 ,140 privesc pe defunctul P. G., nu se distingea data înregistrării. La fila 141 era înregistrat cu nr.156 un contract de arendă la Consiliul local în anul 2011. La părțile contractante de asemenea existau modificări neconfirmate la prenumele părții contractante. În conținutul contractului erau înscrise suprafețele de teren, titlurile de proprietate, 245/_, pe numele P. E.; nr.207/_ pe numele D. G., D. C., P. E. și 244/_ pe numele P. G..
A rezultat așadar, că terenurile aflate în patrimoniul succesiunii erau deja arendate de când trăia P. E. și pentru a se obține drepturile bănești din contracte, primăria a împuternicit pe fiul defunctei P. I., fiind descendent al acesteia, să ridice drepturile din arendă în anul 2008 ,2009.
În 2009, cu adresa 1636 din 29.07 2009 emisă de Primăria Viișoara, P. I., a fost împuternicit să ridice drepturile bănești de la Triagrisilv S.R.L., punct lucru Viișoara. P. I. a dat împuternicire soției lui P. I. să ridice drepturile de la .. pentru titlurile de proprietate: 245/_, pe numele P. E. nr.207/_ pe numele D. G., D. C., P. E. și 244/_ pe numele P. G. de la “Agrotica S.R.L. Viișoara.
În anul 2008 tot P. I. a dat împuternicire soției lui, reclamanta din cauză, să ridice drepturile bănești în numele lui pentru titlurile de proprietate:245/_ ,pe numele P. E.; nr.207/_ pe numele D. G., D. C., P. E. și 244/_ pe numele P. G. de la “Agrotica S.R.L. Viișoara . În acest sens s-au depus procurile autentificate cu nr.1078 din 27 iulie 2009 și 21 februarie 2008. În 2003 s-a încheiat de către P. Gh.I., pensionar, cu domiciliul în G., contractul de furnizare a energiei electrice pentru punctul de consum Viișoara.
Aspectele dovedeau faptul evidențiat de martori și pârâții reclamanți la interogatoriu în sensul că P. I., fratele lor, s-a ocupat de patrimoniul succesiunii, după ce efectiv a mers, cu încuviințarea lor, să folosească imobilul părintesc din localitatea Viișoara, după anul 2000. În rest P. I. a avut un comportament asemănător cu a acelorlalți descendenți. Atât P. I. cât și pârâții reclamanți, până la mutarea efectivă în imobilul succesoral au mers la imobilul succesoral ori de câte ori le-a permis timpul de lucru. S-au ocupat de terenul din jurul casei și au vizitat casa părintească .Pârâții reclamanți au mers la casa părintească și după mutarea lui P. I. în imobil și l-au ajutat pe acesta când a fost nevoie .Din răspunsul dat la interogatoriu punctul 12 de reclamanta-pârâtă rezultă că între P. I. și ceilalți frați erau relații bune, nu se dușmăneau. La punctul trei din interogatoriu pârâții reclamanți au susținut că după moartea mamei, au mers periodic la imobilul succesoral. Martora B. N. nu a cunoscut pe toți fiii defunctei și nu a putut relata dacă a văzut pe aceștia la imobilul succesoral. Martorul D. V. a relatat aspecte după ce P. I. s-a mutat în imobil, iar martorul B. Nevarache și F. T. au relatat că după moartea numitei, P. E., la imobil veneau mai rar copiii defunctei, până s-a mutat I.. Martorii nu au relatat aspecte de conflict între frați. Pârâții reclamanți, așa cum rezultă din punctul 8 aliniat ultim, din interogatoriu, au dorit să cedeze cotele lor de moștenire fratelui lor P. I.. Nu au discutat însă cu acesta detaliile.
A rezultat așadar că, în termenul legal de acceptare a succesiunii toți descendenții defunctei, P. E., s-au manifestat ca și moștenitori acceptanți ai succesiunii acesteia însă ulterior și-au exprimat poziția în sensul ca bunurile din masă să fie folosite de fratele lor, P. I.. Urmează așadar, să se constate că au calitate de moștenitori ai defunctei copiii acesteia: P. I., P. G., P. M. și D. T. Mitrița și să se admită cererea reconvențională.
În ceea ce privește cererea reclamanților P. I. și P. M. C., instanța a reținut că P. I. a decedat la data de 21 iulie 2011 și a avut ultimul domiciliu în G.-certificatul de deces . nr._. Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.33 din 13 iulie 2012 emis de BNP C. F. și C. V. din G. s-a stabilit calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului P. I.. S-a stabilit că reclamanta P. I. și reclamantul P. M. C. au calitate de moștenitori legali ai defunctului, fiind soție supraviețuitoare și fiu. Aceste calități față de defunctul P. I. au justificat calitatea activă a celor doi reclamanți pârâți în cererea lor de stabilire a calității de moștenitor a defunctului P. I., în succesiunile succesive ale părinților acestuia P. G. și E., dar în nici un caz de a se stabili calitatea lor proprie de moștenitori acceptanți ai succesiunii celor doi defuncți P. G. și P. E..Cum sa expus, reprezentarea se aplica numai în cazul persoanelor decedate și se aplica în linie directă, descendentă.
În cauză,P. I., a decedat ulterior părinților lui, iar reclamanta și fiul acestora ca moștenitori ai fiului ulterior decedat puteau culege doar moștenirea rămasă de pe urma celor doi defuncți fără însă să aibă calitate proprie de moștenitori ai defuncților:P. G. și P. E. cum s-a solicitat în cererea principală. În consecință, cererea principală cu privire la acest aspect a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește stabilirea calității de unic moștenitor a lui P. I. față de defuncții: P. G. și P. E. cum s-a expus, s-a constatat că acesta nu are calitate de unic moștenitor, că au calitate de moștenitori toți descendenții defunctei P. E.. În consecință, a fost respinsă cererea principală ca neîntemeiată și pentru acest aspect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a avut în vedere faptul că atât reclamanții pârâți cât și pârâții reclamanți au renunțat la capete de cerere de chemare în judecată pe parcursul judecății, astfel că s-a dispus compensarea cheltuielile de judecată aferente.
S-a reținut că prin Încheierea din 21 mai 2012 s-a admis cererea pârâților reclamanți de eșalonare a plății taxei de timbru și faptul că în capătul de cerere din cererea reconvențională cu care instanța a rămas investită taxa de timbru calculată este de 200 lei.
Pârâții reclamanți au efectuat cheltuieli de judecată după cum urmează: :onorar de avocat 3500 lei, pentru toată cererea reconvențională, cheltuieli de transport 1466 lei potrivit bonurilor și tichetelor depuse în probă.
În temeiul art.274 din codul de proc. civilă reclamanții pârâți au fost obligați să plătească pârâților reclamanți cheltuielile de judecată ocazionate de proces rămase în urma compensării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții P. G., P. M. și D. T. Mitrița, invocând următoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții P. I. si P. M. C. solicita constatarea calității de singuri moștenitori acceptanți ai părinților noștri P. G. si P. E. si de asemenea constatarea executării anumitor îmbunătățiri enumerate de aceștia in cererea de chemare in judecata la casa părinților noștri.
F. de cererea lor de chemare in judecata care nu a fost clar precizata, inițial punându-se in discuție o acțiune de partaj succesoral, parații nu au formulat cerere reconvențională, ci o întâmpinare prin care au indicat întreaga masa de bunuri rămasa de pe urma părinților P. G. si P. E. si care sunt toti moștenitorii acceptanți.
S-a mai arătat ca ulterior, reclamanții au arătat ca de fapt aceștia nu solicita partajarea bunurilor succesorale ramase de pe urma defuncților P. G. si P. E. ci au formulat doar o acțiune in constatare prin care solicita sa li se constate calitatea de unici moștenitori, nici acest aspect nefiind clar exprimat prin cererea de chemare in judecata.
După solicitarea pârâților de a se clarifica obiectul acțiunii pentru a fi in măsura sa pregătească apărarea si după ce apărătorul reclamanților a precizat clar ca obiectul acțiunii nu este partajul succesoral, cum a fost inițial calificata acțiunea de către instanța de judecata ci o acțiune in constatarea calității de unici moștenitori a reclamanților, pârâții a renunțat la cererea de completare a masei de împărțit.
S-a mai invocat că după renunțarea la anumite capete de cerere a rămas pe rolul instanței de soluționat cererea reclamanților de a se constata calitatea lor de unici moștenitori ai defuncților P. G. si P. E..
Consideră recurenții ca întâmpinarea lor prin care au arătat ca nu sunt de acord cu solicitarea reclamanților de a li se constata calitatea de unici moștenitori ai părinților noștri, atât timp cat toți frații au acceptat moștenirea, nu poate primi calificarea unei cereri reconvenționale.
Astfel, față de modul in care a decurs acest litigiu, atât timp cât instanța a rămas investita doar cu soluționarea cererii de chemare in judecata a reclamanților pe care a respins-o ca neîntemeiata, se invocă faptul că trebuiau obligați cei doi reclamanți la plata către pârâți a întregii sume constând in cheltuieli de judecată pe care au solicitat-o, respectiv 3500 lei onorariu de avocat si 1466 lei cheltuieli cu deplasarea avocatului, a paraților si a martorilor.
Au mai arătat ca nu sunt incidente dispozițiile art. 276 C. proc. civ. care dispun in sensul compensării cheltuielilor de judecata efectuate de cele doua părți in situația in care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai in parte. Ori, in condițiile in care reclamanților li s-a respins acțiunea, rămasa după ce au renunțat la un capăt de cerere, in întregime iar pârâților nu li s-a respins niciuna dintre cereri considera neîntemeiata soluția instanței de fond de a dispune o compensare a cheltuielilor de judecată cu cele ale reclamanților.
Față de toate aceste motive, solicită să se admită recursul, să se modifice in parte sentința civilă, in sensul obligării celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea fondului acestui litigiu, in cuantum de 4966 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recursul declarat de G., P. M. și D. T. Mitrița împotriva sentinței civile nr. 144 din 16.01.2013, a Judecătoriei Bârlad, vizează doar soluția data de instanța de fond in ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Astfel, retine tribunalul ca judecătorul de la fond a compensat cheltuielile de judecată ca urmare a renunțării la judecată în cererea principală și reconvențională și au fost obligați reclamanții - pârâți să plătească pârâților - reclamanți (recurenți in cauză) cheltuieli de judecată în sumă de 3 666 lei.
Deși se invocă faptul că nu au formulat cerere reconvențională, se constată că recurenții pârâți au formulat un răspuns față de cererea principală, in care invocă drepturi proprii, aceste pretenții fiind calificate in mod just drept cerere reconvențională. Aceasta cerere reconvențională a fost analizată și admisă la fond, constatându-se că au calitate de moștenitori ai defunctei copiii acesteia: P. I., P. G., P. M. și D. T. Mitrița.
Având in vedere obiectul cauzei, partaj, faptul că hotărârea pronunțată profită tuturor părților ce au calitatea de moștenitori acceptanți, cheltuielile de judecată trebuie suportate atât de reclamanți cât și de pârâți.
Luând in considerare soluția pronunțată, faptul că atât reclamanții - pârâți cât și pârâții - reclamanți au renunțat la capete de cerere de chemare în judecată pe parcursul judecății, in mod corect instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată aferente.
In acest sens, s-a avut in vedere că prin Încheierea de ședință din 21 mai 2012 s-a admis cererea pârâților reclamanți de eșalonare a plății taxei de timbru și faptul că în capătul de cerere din cererea reconvențională cu care instanța a rămas investită taxa de timbru calculată este de 200 lei, iar pârâții reclamanți au efectuat cheltuieli de judecata după cum urmează: 3500 lei onorariu avocat si cheltuieli de transport in cuantum de 1466 lei.
In cauză sunt aplicabile prevederile articolului 276 din vechiul Cod de procedură civilă, care stabilește: „Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.”
Raportat la aceste dispoziții legale și la dezlegarea dată cererilor formulate de părți, soluția instanței de fond, in ceea ce privește cheltuielile de judecată este legală și temeinică, motivele invocate de recurenți nefiind fondate.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedură civilă, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, că hotărârea este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de P. G., P. M. și D. T. Mitrița împotriva sentinței civile nr. 144 din 16.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată din recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedură civilă,”partea care cade in pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata îl constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția instanței de recurs, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge cererea recurenților privind acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. G., P. M. și D. T. Mitrița împotriva sentinței civile nr. 144 din 16.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Respinge cererea recurenților privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29.04.2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Pentru Judecător, M.-C. Ț. - promovat la Curtea de Apel C. - Președinte S. D. E. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R./30.04.2013
Tehnored: R.A./05.06.2013
2 ex./05.06.2013
Judecătoria Bârlad: judecător I. Rădița.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1743/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
