Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1441/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1441/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 1441/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1441/2012
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Grefier A. C.
Cu participare procuror A. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
--------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele B. C., E. C., B. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Tonică D., cu sediul în Huși, .. 1, jud. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, având ca obiect - Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la al doilea termen de judecată; se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele de la dosar, după care, instanța, din oficiu la acest termen de judecată invocă excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că nu mai subzistă temeiul de drept invocat de către reclamante în susținerea pretențiilor lor .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul față de excepția inadmisibilității acțiunii, solicită admiterea acesteia având în vedere că prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art. 5 alin.1 lit.”a” din Legea nr. 221/2009.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare față de excepția invocată din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
P. cererea formulată la data de 11-06-2012, înregistrată sub nr._ reclamantele B. C., E. C. și B. E. au solicitat obligarea Statului R. la plata sumei de 100.000 E pentru fiecare reclamantă cu titlu de daune morale pentru suferința produsă prin condamnarea cu caracter politic la pedeapsa de 7 ani închisoare a numitului B. Gh., decedat la data de 24-04-2012.
În fapt, reclamantele arată că sunt moștenitoarele defunctului B. G. decedat la data de 24.04.2012, în calitate de fiice si soție supraviețuitoare.
În luna iulie 1961, B. G., a fost arestat, iar ulterior a fost condamnat de TRIBUNALUL M. IAȘI prin sentința nr. 162/27.10.1961 data in dosarul nr. 158/1961 la pedeapsa de 7 ani închisoare corecționala cu executarea efectivă pentru săvârșirea infracțiunii de „uneltire contra orânduirii statului". Din cei 7 ani de închisoare la care a fost condamnat a fost încarcerat efectiv timp de aproape 10 luni ( de la 17.07.1961 pana la 25.04.1962), în mai multe penitenciare din țară (4 luni de arest preventiv și aprox. 6 luni detenție). A fost pus in libertate ca urmare a grațierii prin decretul 295/21.04.1962.
În perioada reținerii și a încarcerării, a fost supus unor tratamente degradante și inumane, cu presiuni psihice făcute asupra lui și cu bătăi care îl lăsau în stare de inconștiență. Regimul de detenție era unul foarte sever, cu abuzuri asupra celor condamnați și în orice moment erau terorizați că ar putea fi omorâți. Autorul lor a fost mutat în mai multe penitenciare - la început în Iași, în Copou (4 luni), apoi la Lagărul Frecatei din Insula M. a Brăilei. Tot acest regim de detenție a fost marcat de suferințe fizice și psihice constând în privarea de libertate pe nedrept, obligarea de a se supune unui regim inuman, tratamente degradante, restricționarea hranei, lipsa aproape totală a condițiilor de trai: medicamente, căldură, igienă. Calvarul prin care a trecut nu s-a terminat odată cu punerea sa în libertate, în aprilie 1962. O perioadă de aproximativ doi ani a fost, în mod sistematic, căutat și luat cu forța de acasă, ziua sau noaptea, și amenințat să devină informator, lucru cu care nu a fost de acord.
Pe lângă privațiunile inerente unei stări de detenție în penitenciar, condamnarea care a avut caracter pur politic a produs consecințe iremediabile asupra psihicului tatălui lor, dar și a fiecărui membru al familiei .
Susțin reclamantele că au avut de suferit din cauza imaginii negative care ii fusese creată tatălui lor, le-au fost pe nedrept îngrădite drepturile la viața privată și la familie, la integritate fizică și psihică, la libertate și siguranță.
În drept invocă Legea nr. 221/2009 și solicită admiterea probelor cu acte și martori.
Pârâtul S. R. prin reprezentantul său legal M. Finanțelor P. și DGFP V. a formulat ÎNTÂMPINARE prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamante ca neîntemeiată deoarece temeiurile de drept pe care reclamanții si-a întemeiat pretențiile au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale și că fata de obligativitatea acestei decizii, S. R. nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale. Au solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civilă.
Analizând acțiunea reclamantelor prin prisma dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 221/2009 în forma actuală, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și a actelor din dosar, tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin 1 lit. a pct. 2: „ (1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum și, dupã decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la: 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I”.
Acest text de lege a fost declarat neconstituțional în timpul judecății prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010.Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituția României, de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. De asemenea, potrivit alin. 1 din același articol, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Ori, de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și până la data pronunțării prezentei sentințe, dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost constatată de Curte nu au fost modificate prin legi sau ordonanțe de urgență, astfel încât acestea nu mai produc efecte juridice, potrivit dispozițiilor constituționale anterior menționate.
Cum reclamantele au invocat ca și temei de drept, în susținerea cererii privind acordarea de daune morale, tocmai dispozițiile Legii nr. 221/2001 care, așa cum am arătat și-au încetat efectele, acestea nu mai pot fi reținute ca și temei juridic al acțiunii acestuia.
Mai mult decât atât, prin Decizia nr.12 din 19.09.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, decizie care are caracter obligatoriu pentru instanțe conform art..3307 alin.4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantele B. C., E. C. și B. E., în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. având ca obiect acordare de daune morale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Octombrie 2012.
Președinte, D. E. S. | ||
Grefier, A. C. |
Red. și tehn.S.D.E./29.10.2012
6 ex./ 29.10.2012
..10.2012
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1030/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1356/2012. Tribunalul... → |
|---|
