Plângere contravenţională. Decizia nr. 968/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-09-2012 în dosarul nr. 968/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 968/R/2012
Ședința publică de la 17 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul P. Alexandnru, domiciliat în Huși, .. av. R. Bobârnat), nr.1, jud. V. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. -Direcția Regională de D. și P. Iași, cu sediul în Iași, ..19, jud. Iași împotriva sentinței civile nr.229 din 07.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al II-lea termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.229 din 07.03.2012 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. A., domiciliat în Raion Nisporeni, . și domiciliul ales la Cabinet de avocat - Bobârnat R. din Huși, ..1, jud. V. în contradictoriu agentul constatator Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA.- prin Direcția Regională D. și P. Iași, cu sediul în Iași, ..19, și în consecință:
A menținut procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 22.12.2011 de agentul constatator și sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 25.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr._/22.12.2011, petentul P. A. fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.61 al.1 lit.”p” din OG nr.43/1997.
La controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 21.12.2011, ora 1647, petentul a efectuat pe ruta B.-A. un transport de mărfuri care nu sunt divizibile, cu depășirea masei maxime admise pe axa 2 motoare de 12,92 t față de limitele maxime legale de 11,50 t., prevăzute de Anexa 2 a OG. 43/1997.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului care l-a și semnat, iar agentul constatator a consemnat că nu există nici un martor.
Conform art.61 alin.3 din OG 43/1997, prin actul constatator a fost stabilită în sarcina petentei și obligația de achitare a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 367,17 lei, cu titlu de despăgubiri datorate administratorului drumului pentru transportul agabaritic efectuat, calculat conform art.III din OG. nr.5/26.11.2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.80 din 31.01.2011.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. În mod corect, potrivit art.19 din OG 2/2001, agentul constatator a consemnat imposibilitatea atestării situației de fapt cu un martor.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 al.1 lit.”p” din OG 31/1997.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
În dreptul intern, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul-verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului-verbal.
În speță, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal ce formează obiectul cauzei.
Apărările petentului nu sunt de natură să-l exonereze de răspunderea pentru fapta reținută în procesul-verbal. Argumentul petentului că fapta se datorează condițiilor de drum improprii, datorită frânărilor și a carosabilului nu constituie cauză exoneratoare de răspundere (acestea fiind enumerate limitativ de art.11 din O.G.2/2001). Fiind conducător auto profesionist care desfășoară activități de transport, acesta trebuia să depună toate diligențele pentru a nu încălca prevederile legale.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit,de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, instanța a reținut că nerespectarea limitelor de greutate prevăzute de lege afectează calitatea drumului, cauzând administratorului acestuia în mod vădit un prejudiciu. Mai mult în ultimul timp se constată o creștere a numărului faptelor de acest gen, urmările lor fiind resimțite de ceilalți participanți la trafic cărora le este pusă viața în pericol din cauza deteriorării carosabilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul P. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
În primul rând, recurentul a susținut faptul că, în mod nelegal, a fost menținut procesul verbal de sancționare contravențională, deși din probele administrate în cauză rezultă faptul că în cauză este incident cazul fortuit ca și cauză care înlătură răspunderea contravențională potrivit prevederilor art. 11 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, recurentul a arătat faptul că prin cererea introductivă a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 22.11.2011 de C.-DRDP Iași prin care am fost sancționat cu amendă în cuantum de 25.000 lei, reținându-se că a circulat pe traseul B.-A. cu o greutate suplimentară pe axa a Il-a motoare de 12,92 t față de 11,50 t. Plângerea contravențională a fost respinsă și procesul-verbal a fost menținut ca fiind legal. Tirul a fost încărcat în județul B. cu 18 containere cu pământ, apoi a fost sigilat la Vama B.. In drum spre Vama Albita, în localitatea G., pe carosabil a apărut intempestiv un cal și petentul a fost nevoit să frâneze brusc. Din cauza dezghețării pământului încărcat, podeaua devenise lunecoasă și încărcătura din containere a alunecat, deplasându-se spre osiile din față. La momentul cântăririi din Vama Albita a observat că marfa se deplasase și că osia a 11-a suporta o greutate mai mare, iar cele din spate suportau greutăți mai mici.
A învederat în continuare recurentul faptul că, întrucât după momentul încărcării, containerele au fost sigilate și în acest mod a devenit imposibilă orice intervenție a petentului asupra încărcăturii transportate, dar și împrejurarea că prin pătrunderea unui animal pe carosabil în mod intempestiv, în calitate de conducător auto, fa fost obligat să acționeze în mod brusc sistemul de frânare ceea ce a avut drept consecință deplasarea mărfii în containere se impunea a se constata incidența în cauză a cazului fortuit, ca și cauză care înlătură răspunderea contravențională potrivit prevederilor art. 11 din OG nr. 2/2001.
În al doilea rând, recurentul a susținut faptul că sentința recurată este neîntemeiată deoarece sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 25.00 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, așa cum a fost aceasta descrisă mai sus, care constă în depășirea doar cu 1420 kg a greutății pe axa2, dar si raportat la persoana contravenientului, care este căsătorit si are un copil minor în întreținere, dar si raportat la împrejurarea că sancțiunea reprezintă salariul minim al petentului în Republica M. pe o perioadă de 5 ani, iar fapta nu a creat în mod efectiv nici un prejudiciu.
Recurentul, în drept a invocat prevederile art. 289 C., OG nr.2/2001 si OG nr. 43/1997. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este parțial întemeiat, sentința recurată fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel potrivit căruia sentința civilă recurată este nelegală deoarece, pe de o parte, operațiunea de încărcare a fost realizată de către alte persoane nu de către el,neavând nici o responsabilitate în acest sens, iar pe de altă parte, întrucât după momentul încărcării, containerele au fost sigilate și în acest mod a devenit imposibilă orice intervenție a contravenientului asupra încărcăturii transportate, dar și împrejurarea că prin pătrunderea unui animal pe carosabil în mod intempestiv, în calitate de conducător auto, a fost obligat să acționeze în mod brusc sistemul de frânare ceea ce a avut drept consecință deplasarea mărfii în containere, fiind incident astfel cazul fortuit, ca și cauză care înlătură răspunderea contravențională potrivit prevederilor art. 11 din OG nr. 2/200, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru considerentele expuse mai jos:
Astfel, nu poate fi primită susținerea recurentului că nu poate fi antrenată răspunderea sa contravențională deoarece marfa a fost încărcată în autovehiculul condus de el de către alte persoane deoarece textul de incriminare, respectiv art. 61 al.1 lit.p din OG nr. 4/1997, sancționează nu persoana care a încărcat marfa, ci persoana care a efectuat transportul de mărfuri indivizibile cu depășirea maselor maxime admise pe axe, șoferul camionului fiind recurentul contravenient.
Pe de altă parte, instanța de recurs reține faptul că nu poate fi reținută nici incidența în cauză a cazului fortuit, ca și cauză care înlătură răspunderea contravențională potrivit prevederilor art. 11 din OG nr. 2/2001, constând în frânarea bruscă a autovehiculului datorită apariției intempestive pe carosabil a unui cal cu consecința deplasării mărfii deoarece din probele administrate în cauză nu se confirmă o asemenea situație de fapt .
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana recurentului care nu a mai fost sancționat contravențional, tribunalul reține că acesta este întemeiat, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 25.000 lei fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către recurent, dar si raportat la persoana acestuia, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul verbal nr._/22.12.2011, petentul P. A. fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.61 al.1 lit.”p” din OG nr.43/1997, constând în aceea că, la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 21.12.2011, ora 1647, petentul a efectuat pe ruta B. - A. un transport de mărfuri care nu sunt divizibile, cu depășirea masei maxime admise pe axa 2 motoare de 12,92 t față de limitele maxime legale de 11,50 t., prevăzute de Anexa 2 a OG. 43/1997.
Pe lângă sancțiunea principală a amenzii, în sarcina recurentului s-a impus si obligația de plată a contravalorii autorizație speciale de transport în cuantum de 367,17 lei, pe care acesta a achitat-o la data de 22.12.2011, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurentul a depășit greutatea maximă admisă pe axa II motoare cu 1,42 tone, fără a depăși greutatea maximă totală prevăzută de lege pentru tipul de autovehicul pe care-l conducea si a achitat imediat contravaloarea autorizației speciale de transport în cuantum de 367,17 lei, pe care acesta a plătit-o la data de 22.12.2011, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal.
Totodată, intimata nu a făcut dovada că recurentul a mai fost sancționată contravențional .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurent are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 25.000 lei fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentului, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru aceleași considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este neîntemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate, care va fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentinta atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va admite recursul declarat de către P. A. a, acesta fiind fondat și, în fond, se va admite, în parte, plângerea formulată de către aceasta împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 22.12.2011 de Compania Națională de Autostrăzi Direcția Regională D. și P. Iași pe care îl va modifica în parte și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. A. împotriva sentinței civile nr. 229 din 7.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși ,pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite plângerea formulată de petentul P. A. ,cu domiciliul ales în Huși, ..1, jud. V. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 22.12.2011 de Compania Națională de Autostrăzi Direcția Regională D. și P. Iași pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2012.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./1.10.2012
2ex./
J.-.fond:A. I.C.
F.P. 18 Septembrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 966/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 950/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
